Dobrogea de Nord - Cadru natural, Cadru istoric, Cadru etnografic

Prezentarea generala a studiului de caz

Dobrogea de Nord este un tinut aparte din toate punctele de vedere. Cea mai estica regiune a Romaniei are in cuprinsul sau cel mai tanar pamant - Delta Dunarii alaturi de cel mai varstnic - Muntii Hercinici. Relieful zonei cuprinde regiuni joase cu altitudini intre 0 si 6 m (de lunca, delta, lacustre si mlastinoase) si regiuni inalte cu altitudini intre 6 si 467 m (de campii in trepte, dealuri-podisuri si muntii intens erodati).

Reteaua hidrografica apartine bazinului Dunarii si bazinului Marii Negre. Complexul de elemente floristice si faunistice nordice, sudice si pontice este alcatuit din peste 6000 de specii de plante si animale, din care foarte multe fac obiectul masurilor de protectie si conservare.

Dincolo de varietatea bogatiilor sale naturale si pozitia sa geografica cu rol strategic, teritoriul nord dunarean este un tinut aparte si din punct de vedere istoric. Vestigiile arheologice dovedesc prezenta continua a omului inca din paleolitic. Dobrogeanul de astazi este produsul unei istorii framantate, stramosii sai fiind geto -dacii, traci desprinsi din marea masa indo-europeana. Colonizat de greci, de romani, provincie turceasca si loc de refugiu pentru slavii de la nord de Dunare, acest teritoriu este zona de confluenta a religiilor, obiceiurilor si traditiilor a peste 17 nationalitati.
Respectul, toleranta si capacitatea de convietuire pasnica a atator culturi diverse sunt trasaturi specifice ale societatii dobrogene.

Frumusetea si unicitatea peisajului natural, numarul impresionant de vestigii ale trecutului, diversitatea obiceiurilor si traditiilor, alaturi de ospitalitatea recunoscuta a romanilor, recomanda Dobrogea de Nord ca una din regiunile a caror vizitare imbogateste spiritul si linisteste sufletul.

Cadru natural

Situata in partea sud-estica a Romaniei, provincia istorica Dobrogea reprezinta una din cele mai caracteristice regiuni extracarpatice, unicat european, recunoscuta pentru varietatea reliefului si climei, pentru patrimoniul sau natural si peisagistic extrem de divers si bogat. Cuprinde patru unitati morfostructurale: Delta Dunarii, horstul nord dobrogean, podisul Casimcei si podisul sarmatic al Dobrogei de sud.

Dobrogea de Nord,unde este situat judetul Tulcea, este entitatea geografica formata de primele doua unitati morfostructurale si este delimitata de Dunare la vest si nord, de Marea Neagra la est si de falia Peceneaga - Camena la sud.

Relieful regiunii, rezultat dintr-o modelare subaeriana de lunga durata, cuprinde in aceeasi proportie zone cu altitudini joase, cuprinse intre 0 si 6 m (de lunca, delta, lacustre si mlastinoase), si zone cu valori altimetrice cuprinse intre 6 si 467 m (campii in trepte, dealuri - podisuri, munti intens erodati). Cele mai vechi unitati geologice si de relief - de varsta precambriana, hercinica si kimerica - vin in contact direct cu cele mai noi - lunca si Delta Dunarii.

Exponentul principal al zonelor joase este reprezentat de Delta Dunarii, cel mai tanar pamant al Romaniei, cu o individualitate aparte intre deltele lumii. Este o delta de tip clasic ce debuseaza intr-o mare inchisa, formarea sa fiind favorizata de absenta mareelor si de prezenta vanturilor cu frecventa si intensitate reduse.

Zonele cu altitudini mari se caracterizeaza printr-o intensa fragmentare in numeroase masive si culmi muntoase sau deluroase, unele chiar izolate avand caracter insular. Cele mai importante masive sunt masivul nord-vestic, constituit din Muntii Macin si Dealurile Niculitelului si masivul sudic, mult mai intins, care cuprinde Podisul Babadag si cea mai mare parte a Podisului Casimcea.

Clima Dobrogei de Nord se incadreaza in climatul regiunilor deluroase joase, caracterizat printr-un caracter continental foarte accentuat, cu diferite nuante locale conditionate de morfologia reliefului si vecinatatea cu Dunarea si Marea Neagra. Precipitatiile, cele mai reduse din tara sub aspect cantitativ, prezinta deseori caracter torential. Regimul eolian are un caracter aproape continuu, accentuand climatul arid al zonei. Vanturile predominante sunt cele dinspre nord si nord-est.

Reteaua hidrografica apartine bazinului Dunarii si bazinului Marii Negre, cele doua bazine fiind separate intre ele prin cumpana asimetrica a apelor, situata pe latura vestica si nordica in lungul celor mai inalte cote ale reliefului. Regimul hidrologic este influentat in mod substantial de climatul arid al regiunii, de relief si de structura solului. Resursele naturale sunt mult mai mari in zonele joase si mai reduse in zonele inalte, ceea ce creeaza o evidenta discordanta hidrologica generata si de deficitul de umiditate datorat ariditatii climei.

Diversitatea conditiilor geomorfologice, pedo-climatice, hidrologice si edafice existente a determinat dezvoltarea unui complex de elemente floristice si faunistice euro-asiatice, ponto-balcanice si mediteraneene. Printre cele peste 6.000 de specii de plante si animale identificate in zona, se intalnesc si specii ce fac obiectul masurilor de protectie si conservare aplicate la nivel national si international. In vederea protejarii acestor specii, pe teritoriul Dobrogei de Nord sunt declarate 33 de arii naturale protejate, printre care se numara Parcul National M-tii Macin, Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, Padurea Niculitel, Padurea Babadag Codru, Rezervatia botanica Korum Tarla etc. Acestora se adauga si alte doua rezervatii geologice declarate monumente ale naturii: Punctul fosilifer Dealul Bujoarelor si Punctul fosilifer Dealul Pietros.

Cadru istoric

Teritoriul Dobrogei de Nord a fost locuit inca din paleoliticul mijlociu si superior, urme arheologice din aceasta perioada fiind descoperite la Babadag, Slava Rusa (com. Slava Cercheza), Baia, Beidaud si Enisala (com. Sarichioi). Pentru epoca neo-eneolitica incepand cu finalul mileniului V a.Chr., sunt specifice culturile Hamangia, Boian, Gumelnita si Cernavoda I.

In epoca bronzului in zona Dunarii de Jos isi fac aparitia elemente etnice si culturale straine, originare din stepele aflate in zona de nord a Marii Negre - numite in mod conventional indo-europeni. Secolul al XI-lea a.Chr. marcheaza, o data cu nasterea culturii Babadag, inceputul epocii fierului in zona istro-pontica, epoca in care se individualizeaza din marele neam al tracilor daco-getii. Spre sfarsitul evolutiei culturii Babadag (sec. VIII-VII a.Chr.) apar si primele asezari fortificate in zona (Babadag, Enisala, Tulcea-Tabara, Jijila). Civilizatia getica a fost puternic influentata de colonizarea greaca care a atins tarmurile vestice ale Marii Negre inca in sec. VII (Istros si Orgame-Capul Dolojman).

Pentru a doua epoca a fierului o deosebita importanta o prezinta tezaurul de piese de podoaba descoperit de la Agighiol intr-un mormant tumular, reprezentativ pentru arta geto-scythica.

Incadrarea Dobrogei in cadrul Imperiului roman ca parte a provinciei Moesia intr-o prima etapa, respectiv Moesia Inferior - dupa anul 86 p.Chr., a constituit cadrul politic, economic si cultural de convietuire a autohtonilor cu o populatie venita ex toto orbe romana, de sinteza a unei civilizatii care va constitui apoi baza formarii poporului si a limbii romane. Construirea de castre pe toata linia Dunarii , intemeierea de sate, orase si ferme (vilae rusticae), afluxul de veterani, militari, colonisti si comercianti, realizarea sistemului de drumuri (viae si semitae) fac din Dobrogea un bastion al romanitatii. Perioada stapanirii romane in Dobrogea - sec. I a.Chr. - inceputul sec. VII p.Chr. este bine cunoscuta gratie cercetarilor desfasurate la cetatile Orgame - Argamum (Jurilovca - Capul Dolojman), Dinogetia (Garvan), Halmyris (Murighiol), Troesmis (Iglita,Turcoaia) Noviodunum (Isaccea), Ibida (Slava Rusa), Aegyssus (Tulcea), la burgurile (fortificatiile) de la Mihai Bravu si Topraichioi, la villae-le rusticae din zona Horia, Niculitel si Telita, la necropolele de la Noviodunum, Beroe si Enisala.

Vechimea crestinismului pe teritoriul Dobrogei este dovedita de descoperirile de basilici cu cripte martirice la Halmyris, Niculitel, Beroe, complexul monastic paleocrestin de la Ibida / Slava Rusa si de organizarea a 15 episcopate, subordonate episcopului din Tomis, capitala provinciei.

In cursul sec. VII - IX, invazia slava a determinat abandonarea oraselor si, implicit, a vietii urbane in Dobrogea. A aparut o noua cultura, Dridu, specifica spatiului balcano-dunarean, in asezarile (Enisala) si necropolele (Nalbant si Valea Nucarilor) din aceasta perioada, alaturi de vestigiile de tip Dridu gasindu-se cele de tip Praga sau Monteoru, specifice populatiei slave.

La sfarsitul sec. X teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra intra in componenta Imperiului bizantin, fiind organizat administrativ ca thema Paristrion si Paradunavon, fapt ce va duce la o inflorire a vietii economice, asa cum o demonstreaza cercetarile de la Preiaslavet (Nufaru), Isaccea, Dinogetia-Garvan, Beroe.

Societatea omeneasca din Dobrogea parcurge pasi firesti de constituire a statului medieval. Izvoarele istorice ne vorbesc despre unele capetenii locale: Sestlav, Tatos, Satza (Anna Comnena), jupan Dimitrie. Gasim apoi statul dobrogean constituit in timpul si sub conducerea lui Dobrotici. In vremea lui Mircea cel Batran Dobrogea este inglobata in hotarele Tarii Romanesti. La sfarsitul domniei lui Mircea turcii reusesc sa puna stapanire pe sudul Dobrogei, pentru ca imediat dupa caderea Chiliei (1484) intreaga Dobroge sa treaca sub stapanirea Imperiului Otoman, in vremea sultanului Baiazid al II-lea.

Dupa o perioada de pace si relativa prosperitate, incepand cu a doua jumatate a sec. XVIII Dobrogea devine teatru de razboi in confruntarile ruso-turce sau austro-ruso-turce, ceea ce va duce la distrugerea fortificatiilor de la Babadag, Isaccea, Tulcea, Macin.

Razboiul pentru castigarea independentei de stat a Romaniei a readus intre hotarele statului roman si Dobrogea. A urmat o perioada de integrare administrativa, sociala si culturala a noii provincii in cadrele statului roman. Dupa acest moment Dobrogea va evolua firesc, in cadrele statului roman, cu particularitatile ce tin de prezenta pe teritoriul sau a peste 17 nationalitati.

Cadru etnografic

Din punct de vedere etnografic, vestigiile arheologice si documentele istorice demonstreaza permanenta, pe pamantul dobrogean, a populatiei aborigene si a suprapunerii in straturi succesive atat a elementului romanesc din celelalte tinuturi, cat si a populatiilor alogene.

Fiecare fapt de cultura populara din Dobrogea dezvaluie relatii de convietuire intre romanii autohtoni: moldoveni, mocani, pastori transilvaneni, pe de o parte, si diferitele populatii stabilite aici (bulgari, turci, si tatari, lipoveni si ucraineni, nemti, italieni, greci) pe de alta parte.

In timp s-a creat o civilizatie care se caracterizeaza atat prin elemente comune tuturor etniilor, cat si prin note particulare, individuale, ale fiecarei etnii in parte.

Elementele comune, similitudinile, se datoreaza convietuirii in acelasi habitat (daca avem in vedere civilizatia materiala) cat si a acelui fond stravechi mitic, a unor conceptii arhaice care in evolutia mentala a omenirii s-au materializat in credinte si obiceiuri (daca avem in vedere cultura spirituala).

Elementele de diferentiere in cultura traditionala a fiecarei etnii tine, in fapt, de variantele reprezentarii acelor credinte arhaice generate de : religie, secventa de timp in care s-a conturat obiceiul, de locul de origine al etniei respective. Aceste elemente n-au impiedicat insa, in Dobrogea, convietuirea pasnica a tuturor etniilor. Acestea si-au respectat reciproc obiceiurile, religia, modul de viata. Toleranta a constituit intotdeauna nota esentiala a comportamentului comunitatii traditionale dobrogene.

Istoria si dinamica vietii sociale, manifestarile la nivel mental in acest areal - in decursul timpului -, permite sa consideram si sa definim zona drept zona de convietuire etnica. Intregul patrimoniu etnografic al regiunii poate fi cunoscut vizitand obiectivele muzeale din aceasta zona (Muzeul de Etnografie si Arta Populara - Tulcea, Muzeul Satului Nord-Dobrogean - Enisala, Muzeul de Arta Orientala - Babadag, Casa Memoriala "Panait Cerna"), sau diferite localitati nord-dobrogene care pastreaza intacte elemente traditionale (Izvoarele, Murighiol, Niculitel, Enisala).