|
|
|
In doctrina, raportul juridic civil este definit ca fiind relatia sociala - patrimoniala ori nepatrimoniala - reglementata de norma de drept civil.
2. Caracterele raportului juridic civil Raportului juridic civil ii sunt proprii atat caracterele comune tuturor raporturilor juridice cat si unele caractere specifice, care-l deosebesc de celelalte categorii de raporturi juridice.
- raportul juridic civil are un caracter social. Continutul acestui caracter consta in reglementarea sa de catre norma de drept civil, sens in care relatia dintre oameni nu-si pierde trasatura sa de a fi relatie sociala, iar in al doilea rand, norma de drept civil (ca orice norma juridica, de altfel) nu se poate adresa decat conduitei oamenilor, in calitatea lor de fiinte sociale, dotate cu ratiune.
raportul juridic civil are caracter volitional. Prin caracter volitional al raportului juridic civil, se intelege faptul ca el este reglementat de norma juridica, norma care exprima vointa legiuitorului infatisand electoratul.
Exista, insa, si un aspect specific pentru raporturile juridice civile care se nasc din actele juridice civile.
raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a partilor. Metoda specifica de reglementare a dreptului civil este cea a egalitatii juridice a partilor. Astfel, egalitatea juridica a partilor, este un caracter propriu raportului juridic civil.Trasatura acestui caracter rezida in nesubordonarea unei parti fata de cealalta.
3. Structura raportului juridic civil Privit din punctul de vedere al structurii sale, raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: partile, continutul si obiectul.
Prin "subiect al raportului juridic civil" se intelege calitatea de a fi titular al drepturilor subiective si obligatiilor civile.
2. Determinarea, pluralitatea si schimbarea subiectelor raportului juridic civil Prin determinarea subiectelor raportului juridic civil se intelege cunoasterea, individualizarea acestora. Sub acest aspect, prezinta interes daca partile raportului juridic civil sunt cunoscute (individualizate) amandoua sau numai una, din momentul nasterii acestui raport.
In cazul raporturilor juridice, care au in continutul lor drepturi absolute, numai subiectul activ este determinat, care este insusi titularul dreptului subiectiv civil, iar subiectele pasive sunt nedeterminate..In cazul raporturilor juridice, care au in continutul lor drepturi relative, atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv sunt determinate.
In mod obisnuit, raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane (intre o persoana ca subiect activ si o alta persoana ca subiect pasiv).
Sub aspectul subiectelor sale, un asemenea raport este simplu. Sunt insa si raporturi juridice civile care se leaga intre mai multe persoane, raporturi in care mai multe persoane au calitatea de subiect activ sau pe cea de subiect pasiv (numita si pluralitate de subiecte).
Pe categorii de raporturi de drept civil, pluralitatea de subiecte se prezinta astfel:
- in raporturile reale, avand in continut dreptul de proprietate, subiectul pasiv este nedeterminat dar constituit, intotdeauna, din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, in afara de titularul dreptului de proprietate; subiectul activ, insa, poate fi o persoana (in cazul proprietatii exclusive), ori sa fie alcatuit din mai multe persoane, determinate (in cazul proprietatii comune).
Proprietatea comuna exista in una din urmatoarele trei forme:
a) coproprietatea
b)indiviziunea
c)devalmasia,
- in raporturile juridice nepatrimoniale, subiectul pasiv, fiind nedeterminat, este constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia subiectului activ.
in raporturile obligationale (de creanta) pluralitatea poate fi:
activa, cand exista mai multi creditori;
pasiva, cand exista mai multi debitori;
mixta, cand exista mai multi creditori si mai multi debitori.
2.3. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil
Se cere a fi facuta dupa cum raporturile sunt nepatrimoniale sau patrimoniale.
In cazul raporturilor civile nepatrimoniale nu se pune problema schimbarii subiectului activ care este titularul dreptului, intrucat drepturile nepatrimoniale sunt inalienabile, iar subiectele pasive sunt nedeterminate (fiind formate din toate celelalte subiecte de drept civil, in afara de subiectul activ).
In cazul raporturilor civile patrimoniale, urmeaza a se distinge intre raporturile reale si raporturile de obligatii.
In cazul raporturilor reale poate interveni o schimbare a subiectului activ printr-un mod legal de transmitere a bunului care se afla in circuitul civ;
In situatia raporturilor civile patrimoniale obligationale poate interveni o schimbare atat a subiectului activ (creditorul), cat si a subiectului pasiv (debitorul).
Continutul raportului juridic civil
Prin continut al raportului juridic civil se intelege totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor civile ce revin partilor acestui raport.
2 Dreptul subiectiv civil "Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - persoana fizica ori persoana juridica - in virtutea careia acesta poate, in limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva - de la subiectul pasiv, si sa ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz de nevoie".
Clasificarea drepturilor subiective civile Dreptul civil pentru a raspunde exigentelor teoretice si necesitatilor practice, clasifica drepturile subiective civile, in functie de mai multe criterii.Principalele criterii de clasificare sunt urmatoarele:
a) In functie de opozabilitatea lor, drepturile subiective civile sunt absolute si
b) In functie de natura continutului lor, drepturile subiective civile se impart in patrimoniale si nepatrimoniale.
Drepturile subiective patrimoniale se subdivid in:drepturi subiective reale; drepturi subiective de creanta.
Drepturile subiective nepatrimoniale se subdivid in:drepturi care privesc existenta si integritatea persoanei; drepturi care privesc identificarea persoanelor; drepturile ce decurg din creatia intelectuala.
c) Dupa corelatia dintre ele, drepturile subiective civile se impart in principale si accesorii;
d) In functie de gradul de certitudine conferit titularilor lor, drepturilor subiective se impart in: drepturi pure si simple si drepturi afectate de modalitati.
3. Obligatia civila.Obligatia civila este definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumita conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta in a da, a face ori a nu face ceva si care, la nevoie, poate fi impusa prin forta coercitiva a statului.
Obligatiile pot fi clasificate in functie de diferite criterii.
a) In functie de obiectul lor, obligatiile se impart in mai multe categorii:
- obligatia de a da; obligatia de a face;obligatia de a nu face;
- obligatii pozitive; obligatii negative;
- obligatiile de rezultat (determinate);obligatiile de prudenta si diligenta (de mijloace)
b) Dupa opozabilitatea lor, obligatiile se impart in:
- obligatii obisnuite (opozabile numai "intre parti");obligatiile opozabile tertilor (scriptae in rem); obligatii reale (propter rem).
c) In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile, obligatiile se impart in:
-obligatii civile perfecte; obligatii civile imperfecte (naturale).
Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea la care este indrituit, indreptatit subiectul activ si cea de care este tinut subiectul pasiv. Problema care se pune in legatura cu obiectul raportului juridic civil este aceea de a sti daca in situatia in care conduita partilor se refera la lucruri, sau daca acestea intra sau nu in notiunea de obiect al raportului juridic civil.
Asa se face ca, cercetand obiectul raportului juridic civil, ajungem la aceasta notiune esentiala in dreptul civil si anume notiunea de bunuri, iar in dreptul civil cand spunem bun, desemnam ceva precis in sens juridic, si nu tot ceea ce este bun in sens obisnuit este bun si in dreptul civil.
2. Clasificarea bunurilor
Criterii de clasificare si categoriile de bunuri in functie de aceste criterii
1) Primul si cel mai important criteriu de clasificare a bunurilor este in functie de natura lor si calificarea data de lege, unde distingem intre bunuri mobile si bunuri imobile.
2) Dupa regimul circulatiei lor juridice, distingem intre bunurile aflate in circuitul civil, ce formeaza obiect al raportului juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil.
3)Dupa modul in care sunt determinate, distingem intre bunuri res certa (individual determinate) sau determinate prin caractere proprii si bunuri res genera (determinate prin caractere generice).
4) Dupa cum pot fi sau nu impartite fara sa li se schimbe destinatia, distingem intre bunuri divizibile si bunuri indivizibile
5) Dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile, distingem intre bunuri fungibile si bunuri nefungibile.
6) Dupa criteriul posibilitatii de a fi sau nu folosite de mai multe ori fara sa consume substanta, distingem intre bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile.
7) Dupa cum sunt sau nu producatoare de bunuri, distingem intre bunuri frugifere si bunuri nefrugifere.
8) Dupa corelatia dintre ele, deosebim intre bunuri principale si bunuri accesorii.
Prin "izvor al raportului juridic civil concret" se intelege o imprejurare - act sau fapt - de care legea civila leaga nasterea unui raport juridic civil concret.
Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice concrete
Principalele criterii de clasificare sunt urmatoarele:
A. dupa legatura lor cu vointa umana, izvoarele raporturilor juridice civile concrete se impart in:
- actiuni omenesti, ce depind de vointa omului;
- fapte naturale (numite si evenimente), care sunt independente de vointa omului.
B. dupa sfera lor, distingem intre fapt juridic in inteles larg (lato sensu) si fapt juridic in inteles restrans (stricto sensu).
