|
|
|
Principiul respectarii drepturilor omului in Carta O.N.U.
Principiul PACTA SUNT SERVANDA apare din cele mai vechi timpuri, fiind intalnit la caldeeni, egipteni, chinezi si mai tarziu la greci si la romani.
Initial, acest principiu era strans legat de religie. Incheierea pactelor internationale avea o importanta componenta religioasa, fiind insotita cel mai adesea de diverse ritualuri. Paralel cu aspectul religios se vor dezvolta si vor apare elemente de conceptie juridica embrionara.
Forta obligatorie a tratatelor deriva din "bona fides" - idee recunoscuta la toate popoarele vechi. Buna credinta este cotata ca element de structura moral-etica si religioasa: ea reprezinta o indatorire de onestitate, o obligatie de a-si respecta cuvantul dat sub sanctiunea unei pedepse mult mai grave decat cea impusa de oameni, pedeapsa transcedentala a zeilor omniprezenti.
Consacrarea reala si des repetata a acestui principiu in documentele intenationale se realizeaza dupa primul si, mai ales, dupa cel de-al doilea razboi mondial.
De exemplu in Preambulul Pactului Ligii Natiunilor se prevede ca "inaltele parti contractante, in scopul de a promova cooperarea internationala si de a realiza pacea si securitatea internationala prin mentinerea justitiei si un respect scrupulos pentru toate obligatiile decurgand din tratate in relatiile dintre popoarele organizate, au convenit asupra acestui pact al Ligii Natiunilor".
Ulterior, in preambulul Cartei ONU se arata ca Natiunile Unite urmaresc, printre altele, crearea unor conditii in care sa poata fi mentinuta justitia si respectul obligatiilor decurgand din tratate si din alte izvoare ale dreptului international. In art. 3 (2) din Carta este prevazuta indatorirea membrilor organizatiei de a-si indeplini cu buna credinta obligatiile ce si le-au asumat potrivit Cartei.
Mai mult decat atat, majoritatea tratelor si documentelor internationale fac referire expresa la principiul pacta sunt servanta.
Jurisprudenta internationala a facut din ea insasi o larga aplicare a principiului respectarii tratatelor internationale.
Incalcarea principiului respectarii obligatiilor reiesite din tratate constituie o manifestare a dispretului fata de normele dreptului international. Acest principiu domina intreaga materie a tratatelor fiind un principiu fundamental al dreptului international de aplicare generala, format pe cale cutumiara si consacrat in majoritatea tratatelor internationale.
Notiunea de 'bona fede' are o aplicare generala in relatiile internationale si un continut juridic, nu numai etico-moral in indeplinirea obligatiilor internationale conceptul de buna credinta se refera la modul sau spiritul in care obligatia trebuie sa fie indeplinita, la gradul de constiinciozitate si de strictete cu care promisiunea facuta trebuie respectata.
Obligatia indeplinirii unui tratat cu buna-credinta presupune executarea clauzelor sale in litera si spiritul lor, sub subterfugii si cat mai exact cu putinta. Se exclude astfel invocarea unor motive superflue sau utilizarea subtilitatilor de interpretare pentru a exclude executarea tratatului.
Nu intotdeauna acceptiunea data de unele tratate notiunii de 'buna-credinta' ca fiind increderea reciproca in cuvantul dat, este suficienta pentru a se aprecia o anume situatie izvorata din contract. In acest scop, este necesar sa se examineze imprejurarile concrete ale aplicarii tratatului cu cerinta unei comportari scrupuloase si corecte.
Dezvoltarea si codificarea dreptului international, promovarea reglementarii relatiilor dintre state impun astazi, mai mult ca oricand, respectarea de catre toate statele cu buna credinta a obligatiilor intemationale asumate prin pacte si tratate.
Declaratia ONU din 1970 a adus cu sine o reformulare a acestui principiu, acordandu-i o mai mare forta juridica: ' fiecare stat este obligat sa indeplineasca cu buna-credinta obligatiile care-i incumba in virtutea acordurilor internationale, in conformitate cu principiile si normele general recunoscute ale dreptului international"In conditiile lumii contemporane, in prezenta complexelor relatii intemationale dintre state si a consecintelor grave pe care nerespectarea obligatiilor internationale sau neindeplinirea lor cu buna-credinta le poate avea pentru pacea si securitatea omenirii, principiul potrivit caruia statele trebuie sa indeplineasca cu buna-credinta obligatiile asumate, conform Cartei este destinat ca, alaturi de celelalte principii fundamentale ale dreptului international sa contribuie la desfasurarea normala a vietii internationale, la promovarea pacii si colaborarii intre toate statele lumii.
Acest principiu impune statelor obligatia de a respecta angajamentele pe care le iau prin tratatele internationale si aducerea lor la indeplinire cu bunacredinta.
Principiul respectarii tratatelor internationale (pacta sunt servanda) este unul din cele mai vechi si cele mai importante principii ale dreptului international.
Legalitatea internationala si desfasurarea normala a relatiilor de buna vecinatate si de colaborare dintre state nu pot fi concepute fara respectarea tratatelor incheiate in conformitate cu principiile si normele unanim admise ale dreptului international contemporan. Totusi au existat unii ganditori care au contestat principiul pacta sunt servanda.. Astfel, Spinoza sustinea ca orice stat are dreptul de a actiona impotriva altor state, ca atare "natiunile nu sint obligate sa pastreze fidelitatea tratatelor", iar Machiavelli sfatuia pe printi sa nu respecte tratatele, atunci cind aceasta respectare s-ar putea intoarce impotriva lor. Bluntschli scria ca "eternitatea tratatelor este atat de absurda, ca si eternitatea constitutiilor. Ambele sint incompatibile cu dezvoltarea popoarelor"
Statul care violeaza acest principiu unanim recunoscut adopta, in fond, o pozitie de negare a dreptului international.
Principiul pacta sunt servanda a fost cunoscut si aplicat inca din antichitate.
Kantylia, primul ministru al imparatului Indiei, Candagupta, vorbea despre forta juridica a tratatelor intemeiate pe probitate. Pentru Confucius, respectarea tratatelor era o regula absoluta,
un imperativ al societatii omenesti.
Cicero afirma: "Fundamentum autem este justitiae fides, id est dictorum conventorumque constantia et veritas" adica "Fundamentul justitiei este buna-credinta, adica fidelitatea si adevarul fata de cele spuse si convenite"
In evul mediu, o serie de autori, printre care Ayala (De jure et officiis bellicis et disciplina militari), Gentilis (De jure belli), Zouche, Grotius au subliniat necesitatea si importanta respectarii
tratatelor.
Fidelitatea fata de tratate devenise un adevarat precept religios, in Coran se spunea: "Fiti credinciosi in executarea tratatelor voastre, caci Alah va va intreba", iar pentru cavaleri, respectarea cuvantului dat era o chestiune de onoare.
Principiul pacta sunt servanda, caruia i s-a atribuit de doctrinarii burghezi caracterul unui principiu de drept natural, a fost consacrat intr-o serie de documente internationale, ceea ce demonstreaza ca este un principiu cu continut normativ al dreptului international in vigoare. Declaratia Conferintei de la Londra din 17 ianuarie 1871 arata ca: "Nici un stat nu se poate exonera de obligatiile unui tratat, nici sa-i schimbe dispozitiile altfel decat cu acordul partilor contractante, obtinut printr-o intelegere prieteneasca". Mai mentionam o rezolutie a Consiliului Ligii Natiunilor din aprilie 1935 si Declaratia de principii adoptata de Conferinta panamericana de la Lima, la 24 decembrie 1938.
Cel mai important dintre aceste documente este Carta O.N.U. care prevede, in preambul, hotararea statelor membre de a crea "conditiile in care sa poata fi mentinuta justitia si respectul obligatiilor, decurgand din tratate si alte izvoare ale dreptului international", iar in art. 2: "Toti membrii organizatiei, in scopul de a asigura tuturor drepturile si avantajele ce decurg din calitatea lor de membri, trebuie sa-si indeplineasca cu bunacredinta obligatiile ce si le-au asumat potrivit prezentei Carte".
Principiul pacta sunt servanda nu are un caracter absolut, in sensul ca nu orice tratat trebuie respectat, ci numai tratatele incheiate in mod licit, in conformitate cu dreptul international. Tratatele inegale, inrobitoare, care stabilesc conditii de subordonare a unui stat fata de altul, care incalca principiile fundamentale ale dreptului international, pot fi anulate de statele care au fost silite sa le incheie.
Tinand seama de aceasta, principiul pacta sunt servanda trebuie definit in sensul ca statele sunt obligate sa indeplineasca cu buna-credinta si pe deplin tratatele internationale care sunt incheiate in mod licit, respectand, asadar, prin clauzele lor, dreptul international.
Istoria ne ofera nenumarate exemple de incalcare a acestui principiu de catre statele bazate pe exploatare. O asemenea atitudine fata de obligatiile internationale si-a gasit expresia in cunoscu-tele cuvinte ale cancelarulul german Bethmann Hollweg care, in ajunul primului razboi mondial, a declarat cu cinism ca tratatele nu valoreaza nici cit peticul de hartie pe care au fost scrise.
Incheind tratate internationale pe baza liberului consimtamant si a deplinei egalitati in drepturi, statele socialiste respecta cu strictete principiul pacta sunt servanda.
