|
|
|
NOTIUNI GENERALE PRIVIND TEORIA GENERALA A DREPTULUI
1.NoTiunea de teoria dreptului
O teorie despre drept poate fi stiintifica si generala in masura in care reuseste sa faca abstractie de particularitatile fiecarei ramuri de drept, pe de o parte, cat si de particularitatile nationale ale dreptului in fiecare tara.
Teoria generala a dreptului formuleaza cele mai generale categorii valabile pentru ramurile stiintei juridice: norma juridica, sistem de drept, izvor de drept, raport juridic, raspundere juridica etc.
Teoria dreptului nu trebuie inteleasa ca o simpla trecere in revista a normelor si institutiilor juridice, ci ca o explorare in profunzime a conceptului de " drept", dezvoltand elementul formal si normativ al normelor.
In tara noastra, in primele decenii ale secolului nostru, problemele generale despre drept au fost studiate sub denumirea de enciclopedia dreptului. Termenul enciclopedie este de origine elena si inseamna "invatamantul in cerc" avand intelesul unei stiinte care arata obiectul de studiu, sfera de probleme, prin care se delimiteaza de alte stiinte.
Stiintele juridico-istorice. Ele studiaza dreptul in evolutia lui istorica, concreta, in mod cronologic. Din punct de vedere istoric, dreptul poate fi studiat in general, fie pe anumite ramuri sau institutii.
Studierea diferitelor conceptii care au existat de-a lungul istoriei cu privire la drept formeaza obiectul unei discipline distincte: istoria doctrinelor juridice sau istoria doctrinelor politico-juridice.
Stiintele juridice de ramura. Normele de drept reglementeaza diferite categorii de relatii sociale in forme specifice. Aceste forme, determinate de particularitatile relatiilor sociale pe care le reglementeaza, constituie criteriul principal de diviziune a dreptului in mai multe ramuri, pe baza carora se formeaza stiintele juridice de ramura.
Fiecare dintre ramurile dreptului formeaza obiectul de studiu al unei discipline juridice aparte, astfel incat fiecareia dintre ele ii corespunde o ramura a stiintei juridice.
3. FUNCTIILE STIINTELOR JURIDICE
In general,
demersul cunoasterii stiintifice- demers realizat implicit la
nivelul fiecarei stiinte - presupune:
-descoperirea faptelor brute;
-fixarea faptelor brute ca date in
limbajul specific (trecerea la faptele stiintifice);
-elaborarea, in temeiul faptelor stiintifice, a ipotezelor si
teoriilor, a caror veridicitate este verificabila
Din acest demers se contureaza cele doua
dimensiuni ale stiintei:
-dimensiunea descriptiva- stabilirea si fixarea metodica a
faptelor stiintifice;
-dimensiunea teoretica- elaborarea de ipoteze si teorii.
Functiile
stiintelor juridice sunt :
-explicarea teleologic-normativa;
-implicarea teoretic-critica;
-universalitatea pragmatica
(daca stiinta este cunoasterea metodica a generalului,
cum spunea Aristotel) si daca fiecare sistem national are
aceleasi note fundamentale, cu particularitatile proprii, atunci
o stiinta juridica realizeaza universalitatea
descriptiilor cu specificitatea descriptiilor ei cu specificitatea
criteriilor ei aplicative).
4. TEORIA GENERALA A DREPTULUI SI LOCUL EI IN SISTEMUL STIINTELOR JURIDICE
In 'Teoria dreptului in sistemul stiintelor juridice' (Analele Universitatii Bucuresti, 1991), Nicolae Popa subliniaza ca cercetarea fenomenului juridic nu poate fi restransa nici la nivelul istoricitatii sale, nici la nivelul unei tratari de tip particular- adica a formelor dreptului pozitiv, activ, in vigoare intr-o anumita tara, ci trebuie realizata prin surprinderea aspectelor de generalitate, a constantelor dreptului. Studiul conceptelor, categoriilor si principiilor fundamentale ale dreptului este realizat de Teoria generala a dreptului.
In cadrul Teoriei generale a dreptului sunt elaborate concepte precum: dreptul (esenta, continutul si forma dreptului), norma juridica, izvorul de drept, raportul juridic, tehnica juridica, raspunderea juridica, etc. Demersul fundamentarii acestor concepte prezinta ca punct initial datele furnizate de stiintele juridice de ramura si stiintele juridice istorice, asigurandu-se astfel, la nivelul conceptelor posibilitati de identificare, delimitare, ordonare si structurare a realitatii juridice.
Teoria generala a dreptului este stiinta juridica despre fenomenul dreptului si cerceteaza structurile, mecanismele sistemului de drept in care intalnim aplicatiile conceptelor filozofice: fenomenul juridic, dreptul obiectiv, raporturile juridice, constiinta juridica, ea valorifica diverse conceptii filozofice la nivelul unor domenii ale acestora precum ontologia, epistemologia, antropologia, axiologia, etica. Ea cuprinde ipoteze si teorii competitive despre ceva determinat obiectul la care se refera si il explica, ale carei legi cauta a le descoperi: fenomenul dreptului si celelalte componente ale fenomenului juridic (realitatii juridice).
5.Metode de cercetare a StiinTelor juridice
Teoria generala a dreptului, fiind cea mai generala dintre ramurile stiintei, are si un rol metodologic. Teoria generala a dreptului, prin premisele pe care le ofera celorlalte discipline juridice, asigura unitatea metodologica a cercetarii stiintifice in cadrul acestor discipline..
Metoda istorica
Metoda logica
Metoda experimentala
Metoda cantitativa
Metode prospective
