CONFLICTELE DE MUNCA

I. 1.   NOTIUNE SI CLASIFICARE

Conflictele de munca sunt definite atat de Codul muncii, cat si de Legea nr. 168/1999.

Potrivit art. 248 alin. 1 din Codul muncii, un astfel de conflict "reprezinta orice dezacord intervenit intre partenerii sociali, in raporturile de munca".

Derularea raportului juridic de munca intr-o societate structurata pe principiile economiei de piata a adus fata in fata partenerii sociali: patronatul (pe de o parte) si salariatii organizati sau neorganizati in sindicate (pe de alta parte). Intre acesti parteneri pot aparea stari conflictuale, dispute, a caror rezolvare isi gaseste sorgintea in prevederile cuprinse in Legea nr. 168/1999 (privind solutionarea conflictelor de munca)[1].

Aceasta lege a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2000 si inlocuind Legea nr. 15/1991 (privind solutionarea conflictelor colective de munca), modificata ulterior, inclusiv prin Legea nr. 261/2007.  

Prin  legea actualizata, in legislatia muncii din tara noastra se introduc doua institutii noi: conflictele de interese si conflictele de drepturi. Totodata, Legea nr. 168/1999 corespunde normelor cuprinse in Conventiile la care Romania a aderat si anume: Conventia 87/48 (privind libertatea sindicala si apararea dreptului sindical, ratificata prin Decretul nr. 213/ 1957), Conventia 98/49 (privind aplicarea dreptului de organizare si negociere colectiva, ratificata prin Decretul nr. 352/58) si articolul 6 din Carta sociala europeana, revizuita (ratificata de Romania prin Legea nr. 74/99).

In articolul 3 din Legea nr. 168/1999, legiuitorul defineste conflictele de munca: ,,Conflictele dintre salariati si unitatile la care sunt incadrati, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca, sunt conflicte de munca.

Salariatii si unitatile au obligatia sa solutioneze conflictele de munca prin buna intelegere sau prin procedurile stabilite de lege''.

Din art. 4 si art. 5, rezulta ca Legea opereaza cu o summa divisio:

- conflictele de interese,

- conflictele de drepturi.

I. 2.    TRASATURI ESENTIALE

Din formularea data de art. 3, din Legea 168/1999, se desprind urmatoarele trasaturi esentiale (caracteristici) ale conflictelor de munca:

a) prima trasatura: conflictele de munca exista doar atunci cand exista un litigiu intre salariati si unitatile la care acestia sunt incadrati. Deci, unitatea si salariatii ei sunt partenerii sociali participanti la conflictele de munca. Acestia sunt definiti in art.2 din Legea nr. 168/1999: ,,. unitate desemneaza persoana juridica care utilizeaza munca prestata de salariati;

. salariat desemneaza persoana fizica ce desfasoara o activitate in cadrul unei unitati, in temeiul unui contract individual de munca''. Persoana juridica poate fi deci, o societate comerciala, o asociatie, o organizatie cu scop educativ, o fundatie, o unitate bugetara, o institutie publica, etc., iar persoana fizica salariata poate fi numai o persoana ce isi desfasoara activitatea intr-un raport de munca ce ia nastere prin incheierea unui contract individual de munca. Conform art.6, alin. 1, din Legea nr. 168/1999, au calitatea de salariati si persoanele fizice care desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca, la un angajator persoana fizica. In alin. 2, acelasi articol, se statueaza: ,, Conflictele de munca  dintre angajatori persoane fizice si salariatii acestora se solutioneaza potrivit dispozitiilor prezentei legi''.

b) a doua trasatura: conflictele de munca sunt numai acelea care  se refera la interese cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca. Ea se identifica cu insusi obiectul conflictului colectiv de munca, pentru ca interesele vizate au legatura directa cu statutul persoanei incadrata in munca.

Conform doctrinei, ele nu sunt altceva decat consecinte ale drepturilor fundamentale ale salariatilor si anume dreptul la munca, dreptul la salariu, dreptul la odihna, dreptul la asociere in sindicate, dreptul la conditii de munca corespunzatoare, dreptul la asigurari sociale, etc.

Daca pe parcursul exercitarii raporturilor de munca se constata ca aceste drepturi sunt nesocotite, ele pot fi aparate prin declansarea unor conflicte de munca, inclusiv a grevei[2]. Deci, un contract de munca nu se poate referi la vreun interes politic al salariatilor.

c) a treia trasatura, constituie principiul fundamental ce sta la baza solutionarii acestor conflicte si anume: ,, prin buna intelegere sau prin procedurile stabilite de lege'' [3].

In concluzie, rezulta ca, nu orice neintelegere sau litigiu dintre doi parteneri sociali constituie un conflict de munca, ci, pentru a fi in prezenta unui asemenea conflict trebuie ca acesta sa se refere la interese cu caracter social, economic, profesional, ori la drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca dintre unitate si salariati. Mai mult, salariatii si unitatea trebuie sa solutioneze conflictul, apeland la calea amiabila a dialogului.