Grupul minoritar

GRUPUL MINORITAR

In prezentarea si analiza situatiei raselor si etniilor, a relatiilor rasiale si etnice cel mai des concept folosit este cel de grup minoritar. Ar fi, insa, gresit sa se creada ca acest concept are un continut exclusiv legat de rasa si etnie, in realitate, o minoritate este o categorie de indivizi care sunt, intr-un fel sau altul, deosebiti de populatia mai larga, in careia sunt doar o parte, in societatile contemporane, indiferent de gradul lor de dezvoltare, exista o multime de tipuri diverse de grupuri minoritare, ce ge particularizeaza prin considerente de natura economica, politica, ocupationala etc. De pilda, analfabetii sau homosexualii sunt, in Romania, grupuri minoritare, dar aceasta nu inseamna ca ele sunt definite, ca atare, din punct de vedere rasial sau etnic.

a. Definitia grupului minoritar

Pentru a afla ce este un grup minoritar este necesar sa circumscriem conceptul de minoritate (o vom face cu referire speciala la etnie). Exista cel putin trei sensuri ale acestui concept, pe care le vom prezenta, succint, in cele ce urmeaza.

Minoritatea ca numar. Acesta este sensul transferat din prelucrarea si interpretarea recensamintelor si din teoria si practica electorala, proprii statelor democratice. Minoritatea este, din acest punct de vedere, fie grupul cu un numar mai mic din doua grupuri, fie un grup ce a primit un numar de voturi mai mic decat cel necesar pentru a controla desfasurarea lucrurilor, in cadrul celor trei puteri ale statului. Daca ne referim la minoritatea maghiara din Romania stim ca ea detine un procent de 7, l la suta din populatia tarii. Majoritatea, adica romanii, intrunesc un procent de 89,4 la suta. Altfel spus, din punct de vedere demografic, maghiarii din Romania sunt, evident, o minoritate ca numar. Statutul lor demografic nu comporta discutii, el este un fapt ce poate fi negociat.

Minoritatea ca grup etnic. In acest caz se are in vedere in mod deosebit statutul etnicitatii. Elementele ce caracterizeaza o etnie pot fi privite ca un cadru de referinta ce conditioneaza un mod de viata propriu. Aceasta, conform uzantelor stiintifice (Max Weber, de exemplu), se numeste statut de grup. Bineinteles, problema statutului grupului etnic nu este, in principal, ceva ce tine de legislatie, politica sau acorduri internationale. Acest statut este un efect al istoriei indelungate a omenirii si este un fapt social, ih sensul lui E.Durkheim (ne este necesar noua si ne constrange in actiunile noastre). Nu noi romanii, cei care suntem astazi in viata, ca grup etnic majoritar, am creat limba romana, ca una din limbile romanice si a opta dintre cele mai vorbite limbi materne din Europa. Am gasit-o ca un fapt, gata constituit, si a trebuit sa o invatam daca am vrut sa ne intelegem unii cu altii. Nici maghiarii din Romania, ca grup etnic minoritar, nu au creat limba maghiara, de tip ural-altic-negric. Trebuie adaugat faptul ca, grupul etnic poate avea statute diferite, mai mult sau mai putin inchegate. Membrii lui pot impartasi, intr-o masura diferita, elementele culturale ale etniei. Relatiile lor mutuale pot fi stranse sau nu; ei se privesc si sunt priviti, in intensitati diferite, ca formand o unitate culturala. Aceste calitati ale statutului de grup depind fundamental de membrii etniei si, intr-o anumita masura, de drepturile de care se bucura in societate, de sprijinul extern si international etc. Romanii au supravietuit ca etnie, in Transilvania, sute de ani, avand drepturi cu totul nesemnificative si in lipsa unui sprijin eficient din afara.

Minoritatea ca grup minor. Societatile contemporane sunt, de regula, mari si neomogene, in cadrul lor istoric, cu diversele ei manifestari (razboaie, invazii, asezari coloniale, migratii din multiple motive etc.), a dat nastere unor minoritati aflate in relatii complexe cu un grup dominant, in asemenea situatii, grupul dominant poate face, si deseori o face efectiv, distinctie intre membrii sai si minoritate. El trateaza membru grupului minoritar ihtr-o maniera inegala, negandu-le acestora, sub o forma sau alta, accesul la putere, bogatie si prestigiu, de care se bucura proprii sai membri.

Cel care a dat o definitie closca a grupului minoritar a fost Louis Wirth: 'Putem defini o minoritate ca un grup de oameni care, datorita caracteristicilor lor fizice su culturale, sunt deosebiti de altii de catre societatea in care traiesc, printr-un tratament diferential si inegal. Ca urmare a acestui fapt ei se privesc pe ei insisi ca obiect al unei discriminari colective'⁴⁰, in prezent sociologii⁴¹ considera ca o parte a populatiei unei tari este o minoritate daca manifesta urmatoarele trasaturi distinctive:

1. Membrii unui grup minoritar sunt supusi unor nenumarate dezavantaje din partea unui alt grup. Negarea accesului egal la putere, bogatie si prestigiu reprezinta o sursa de avantaje pentru grupul dominant. Membrii grupului dominant ii exploateaza pe minoritari, ii tin in pozitii sociale cu statut inferior, secatuiesc munca si resursele acestora. Minoritarii sunt, intr-o mare masura, victime ale prejudiciilor, discriminarilor, abuzurilor, umilintelor si unor credinte sociale profunde ca ei sunt, intr-un fel sau altul, inferiori.

2. O minoritate este identificata prin anumite caracteristici de grup ce sunt vizibile social. Acestea sunt constituite social de catre grupul dominant, pe considerente de cele mai multe ori arbitrare - culoarea pielii, religie, limba etc. Ele functioneaza ca niste veritabile bariere, prin intermediul carora se profeseaza discriminarea grupului minoritar. In fapt, nu conteaza ce caracteristici sunt utilizate pentru discriminare; importanta este discriminarea ca atare. Totodata, trasaturile si disponibilitatile individuale sunt privite ca fiind mai putin importante in raport cu presupusele caracteristici ale grupului minoritar caruia ii apartine individul.

3. O minoritate este un grup autoconstient, cu un puternic senti­ment al identitatii. Membrii unei minoritati, cum sunt negrii din S.U.A., palestinienii din Israel, ungurii din Slovacia sau Romania, tind sa aiba si sa traiasca o puternica afinitate reciproca. 'Constiinta genului' (Kind) sau a unei identitati comune este, deseori, atat de puternica incat diferentele dintre membrii grupului sunt estompate intr-o loialitate comuna fata de etnie, natiunea mare, poporul ales, tara mama etc. Experienta discriminarilor la care au fost supusi membrii grupului minoritar sau cele relatate de istorie amplifica aceste sentimente. De fapt, cu cat mai rau sunt prezentati membrii unei minoritati, cu atat mai mare e probabilitatea ca solidaritatea de grup a acestora sa devina mai intensa.

4. De regula, oamenii nu devin membri ai unui grup minoritar in mod voluntar. Ei sunt nascuti in cadrul lui. Sentimentul unei identitati comune isi are originea, in mod obisnuit, in constiinta unor strabuni comuni si a unor traditii comune.Deseori este foarte greu, daca nu imposibil, pentru un membru al unui grup minoritar sa paraseasca grupul, datorita faptului ca grupul dominant priveste pe fiecare individ, ce are un parinte sau un stramos intr-un grup minoritar, ca pe un membru, efectiv si permanent, al minoritatii respective.

5. Membrii unui grup minoritar, fie prin necesitate, fie prin alegere, se casatoresc, in general, in cadrul grupului. Aceasta practica, numita endogamie, poate fi incurajata de grupul dominant, de grupul minoritar sau de amandoua aceste grupuri. Membrii grupului dominant sunt, de regula, refractari ideii si practicii de a se casatori cu membrii unui grup minoritar. Stigmatizat, avand constiinta 'genului' si dorind sa-si pastreze vie specificitatea culturala, grupul minoritar convinge si chiar constrange, uneori, membrii sai sa-si caute parteneri de casatorie numai in grupul propriu. In felul acesta, intr-o societate data, statusul de minoritar este transmis din generatie in generatie. Deseori minoritarii sunt izolati nu doar social, dar si spatial de comunitatea sau societatea in care traiesc. Ei manifesta tendinta de a se concentra in anumite zone, orase sau cartiere ale acestora.

b. 'Rationalizarea' minoratului

Studierea grupurilor etnice a scos in evidenta existenta mai multor forme de 'justificare' sau 'rationalizare' a practicilor ce au drept consecinta constituirea sau determinarea unui grup etnic, ca un grup minoritar. Aceste forme se leaga intre ele in relatii complexe, conditionate situational, ce, in ansamblu, genereaza ceea ce am putea numi sfndromu/ minoratului. Dintre acestea ne vom referi la prejudiciu, discriminare si delegalizare.

l. Prejudiciul. Este un termen fobsit in literatura referitoare la relatiile rasiale si etnice pentru a exprima o atitudine individuala sau de grup, de antipatie sau ostilitate fata de/sau impotriva unui alt grup social, decat cel propriu si in mod obisnuit definit dintr-o perspectiva rasiala sau etnocentrista. Prejudiciul este un sentiment, o opinie, o stare de spirit. Herbert Blumer a remarcat patru sentimente, ce caracterizeaza, in mod tipic, membrii grupului dominant: a) sentimentul ca ei sunt superiori membrilor grupului minoritar; b) sentimentul ca membrii grupului minoritar sunt prin natura lor diferiti si straini; c) sentimentul ca membrii grupului dominant au un drept de proprietate asupra privilegiilor, puterii si prestigiului; d) o teama si o suspiciune ca membrii grupului minoritar pun in pericol beneficiile grupului dominant. Exista mai multe modalitati prin care o persoana sau un grup poate deveni prejudiciata: stereotipul, 'personalitateaautoritara', 'tapul ispasitor' si proiectia.

Stereotipul este o imagine ce sintetizeaza ceea ce se crede ca este tipic unui grup. Formarea stereotipurilor este o trasatura aproape inevitabila a realitatii sociale. Categoriile generale sunt esentiale in procesul de percepere a lumii. Utilizarea acestor categorii nu permite sa facem fata generalului, mai degraba decat particularului si, astfel, ele simplifica foarte mult complexitatea realitatii ce ne inconjoara. Fiecare dintre noi avem propriile noastre stereotipii despre felul in care arata un pigmeu sau un eschimos. Esenta unei gandiri conduse de prejudicii consta in aceea ca stereotipurile nu sunt verificate prin raportare b realitate. Ele nu sunt modificate in urma unor experimente ce vin in contradictie cu imaginea lor rigida si neadevarata. Daca o persoana, condusa de prejudicii, afla ca un individ, membru al unui grup etnic, nu se conforma stereotipurilor, considerate a fi valabile pentru grupul respectiv ca un intreg, atunci evidenta este privita ca 'o exceptie ce confirma regula' si nu ca un temei pentru punerea sub semnul intrebarii a credintei initiale. Studiile de sociologie fac distinctie intre heterostereotip - privirea prin ochelarii nationali, adica judecarea unei etnii straine prin optica proprie observatorului - si autostereotip -adica propria reprezentare despre grupul etnic si semnaleaza relatia dintre ele (de pilda, autoimaginea unui grup etnic nu este independenta de modul in care este vazut vecinul)⁴².

'Personalitatea autoritara' este un concept folosit de Theodor Adorno si colaboratorii lui⁴³ pentru a semnala existenta unor diferente intre indivizi in ceea ce priveste apetenta fata de prejudiciu. Adorno, in cercetarile intreprinse de el, a folosit subiecti urmarind trei dimensiuni: F(fascism), E(etnocentrism) si A-S(antisemitism). Aceasta metoda a vrut sa depisteze, mai intai, subiectii ce folosesc o serie de judecati reactionare, etnocentriste si antisemite. Apoi, subiectilor respectivi li s-a cerut sa indice in masura in care ei sunt in acord sau in dezacord cu fiecare judecata in parte. Cel mai semnificativ rezultat a fost urmatorul: acei indivizi care au inregistrat un scor inalt la una din scalele (scarile ce grupeaza mai multe raspunsuri de acelasi fel ihtr-o ordine cantitativa) folosite au manifestat tendinta de a obtine un scor inalt si la celelalte scale. Altfel spus, acei care aveau prejudecati fata de evrei, au avut, de asemenea, prejudecati fata de negri si alte minoritati, au fost in favoarea unor conduceri autoritare si au avut o viziune foarte etnocentrista. Plecand de la aceste rezultate, Adorno a ajuns la concluzia ca unii indivizi au anumite trasaturi de personalitate care, impreuna, ar putea contribui b constituirea a ceea ce el a numit 'personalitate autoritara'. Indivizii cu o asemenea personalitate sunt intoleranti, periculosi, deosebit de conformisti, supusi suspiciunilor si nemilosi cu inferiorii. Ei tind sa aiba atitudini antiintelectuale si antistiintifice, sunt tulburati de orice elemente de ambiguitate in problemele sexuale si religioase si vad lumea in termeni rigizi si prin prisma unor stereotipii.

'Tapul ispasitor' se refera la un mecanism actionai folosit in anumite situatii de conflict rasial si etnic. El consta in a arunca vina, pentru ce i s-a intamplat cuiva, asupra unor indivizi sau grupuri, ce nu sunt in stare sa opuna rezistenta. Mecanismul respectiv functioneaza atunci cand membrii unui grup se simt in primejdie, dar sunt incapabili sa reactioneze fata de sursa reala a pericolului. Prin urmare, ei isi revarsa frustrarile pe un grup slab si dispretuit. De exemplu, e posibil, in S.U. A., ca albii cu un statut inferior, sa poata avea critici si plangeri fata de statusul lor scazut social si economic, dar ei nu se simt in stare sa atace sursa problemei - patronul sau 'sistemul'. In loc sa faca asa ceva ei isi orienteaza nemultumirile dar spre un grup minoritar, ai carui membri ei cred ca le face concurenta (negrii sau asiaticii). Deseori se foloseste ca mijloc de exemplificare, a pozitiei de 'tap ispasitor', evreii din Germania nazista, ce au fost blamati pentru problemele economice ale Germaniei, survenite dupa primul razboi mondial. Mecanismul respectiv are si functia de a intari imaginea despre sine a grupurilor ce il folosesc, deoarece el dovedeste, chipurile, ca grupul in cauza este superior cel putin cuiva.

Proiectia este un termen preluat din psihanaliza. El se refera la situatia in care membrii unui grup, rasial sau etnic, atribuie altora caracteristicile pe care nu si le recunosc ca le apartin. Acesta este, de pilda, corul mitului apetitului sexual nepotolit al barbatilor de culoare neagra, directional in mod special spre femeia alba. Nu rare au fost cazurile, in sudul Americii, in secolul trecut, cand au fost declansate linsari bazate pe suspiciunile existentei unor dorinte ale negrilor fata de femeile albe. La originea acestor suspiciuni s-au aflat, de fapt, poftele barbatilor albi proiectate asupra victimelor de culoare.

2. Discriminarea se refera la actiunea specifica a unor indivizi fata de membrii unui alt grup. Actiunea respectiva consta in refuzul de a oferi si membrilor altui grup oportunitatile de care se bucura membrii cu o calificare identica din grupul propriu. Termenul de discriminare este folosit, in mod obisnuit, pentru a descrie actiunea unei majoritati sau a unui grup dominant fata de o minoritate, bazata pe distinctii facute in temeiul unor categorii naturale sau sociale (rasa, etnie etc.), ce nu au nici o legatura cu capacitatile sau meritele individuale or cu comportamentul efectiv al unui individ. Prin urmare discriminarea trebuie privita ca un comportament social imoral si nedemocratic.

Referindu-se la aceasta problema trebuie sa spunem ca, ihtr-un anumit sens, discriminarea, ca un tratament inegal, al indivizilor ce sunt esential egali sau care au aceleasi capacitati sau merite, este universala. Daca discriminareaeste considerata ilegitima sau legitima depinde de valorile sociale sustinute de cineva. Rangul social si stratificarea sociala sunt bazate ferm pe principii discriminatorii. Astfel un civil, in armata, este in mod legitim discriminat, deoarece e considerat ca avand un grad inferior, chiar daca el are aceleasi capacitati (poate mai mari) decat un ofiter.

Exista o complexa legatura intre prejudiciu si discriminare, asupra careia s-a pronuntat R.K.Merton. El a construit o tipologie a raportului prejudiciu-discriminare cu patru tipuri de indivizi si de raspunsuri caracteristice. Modelul poate sa nu se aplice exact unui individ oarecare, dar el acopera, in linii generale, toate posibilitatile principale:

Nondiscriminatorut neprejudiciat. El impartaseste valorile democratiei si adera la idealul egalitatii, atat in teorie cat si in practica. Un asemenea individ nu accepta prejudiciul si nu practica discriminarea impotriva altora, pe motive rasiale si/sau etnice.

Discriminatorul neprejudiciat. Nu are prejudecati personale, dar poate discrimina cand ii convine sa o faca. De exemplu, un patron nu are o ostilitate personala impotriva membrilor altui grup, dar poate sa nu ii angajeze de teama de a nu-si supara clientii.

Nondiscriminatoru! prejudiciat este un 'bigot' timid ce manifesta prejudicii fata de alte grupuri, dar care din cauza unor presiuni legale sau sociale se fereste sa traduca in fapte atitudinile sale.

Discriminatorul prejudiciat nu crede cu adevarat in valorile libertatii sau egalitatii (cel putin in masura in care se au in vedere grupurile minoritare) si discrimineaza pe baza atitudinilor viciate de prejudicii. O asemenea persoana poate, insa incerca sa-si ascunda prejudiciile folosind alte justificari pentru actele discriminatorii. De exemplu, discriminatorul prejudiciat poate refuza sa inchirieze un apartament unui membru al unui grup minoritar, pe motivul 'ca el deja a fost dat' sau poate cere o chirie descurajanta pentru solicitantul din grupul minoritar⁴⁴.

Discriminarea poate lua doua forme fundamentale: de jure sau legala, care inseamna discriminarea continuta de lege si de/acto, sau informala, ce se refera la discriminarea sustinuta de obiceiurile sociale. Discriminarea de jure a fost promovata de puterile europene in coloniile lor, unde legea stabilea anumite drepturi si privilegii pentru grupul dominant. Legi oarecum asemanatoare, au existat in unele zone ale S.U A pana recent, in 5 noiembrie 19% a fost supusa unui referendum Initiativa pentru Drepturile Civile din California (in statul cu acelasi nume) - ce elimina tratamentele preferentiale bazate pe rasa, etnie sau sex in privinta angajarii de catre institutiile publice, al incheierii contractelor si al educatiei. Aceasta discriminare numita 'affirmative action' a impus crearea unor cote bazate pe rasa, etnie si sex. Referen­dumul a fost aprobat cu o majoritate confortabila - 56 la suta fata de 44 la suta. Discriminarea de/acto este intotdeauna prezenta in toate situatiile in care grupul dominant obtine si mentine anumite avantaje in relatiile lui cu o minoritate sau alta. Spre deosebire de discriminarea de jure, ce poate fi eliminata prin lege, discriminarea de fado este foarte greu de eliminat, ea existand inradacinata in mentalitatile oamenilor.

Discriminarea nu este practicata doar de indivizi. Institutiile si organizatiile, la randul lor, discrimineaza, uneori sistematic, impotriva membrilor unor grupuri. Aceasta forma de discriminare este numita de sociologi discriminare institutionala. Nu este necesar ca anumite institutii sau organizatii economice, educationale, guvernamentale sau de alt gen sa fie ticsite cu indivizi supusi unor prejudicii, pentru ca discriminarea sa existe. La angajarea salariatilor, de pilda, pot fi cerute anumite conditii de vechime in profesie sau de educatie. Standardele par nediscriminatorii, deoarece ele se aplica indivizilor indiferent de rasa, etnie, credinta. Dar, cand membrii unor grupuri rasiale sau etnice nu au posibilitati egale de a obtine o anumita experienta in profesie sau a urma o universitate, ei intra in piata fortei de munca dezavantajati. Nu intotdeauna egalitatea posibilitatilor duce in mod automat la egalitatea rezultatelor. In masura in care existenta invingatorilor presupune existenta invinsilor, egalitatea posibilitatilor s-ar putea spune ca asigura inegalitatea. Un mecanism prin intermediul caruia se practica discriminarea institutionala este 'pazaportii' (gatekeeping). El consta in aceea ca pe postul de 'portari' sunt promovati doar indivizi ce se bucura de privilegii, au prestigiu si putere. Acesti 'portari' sunt. de regula, profesionisti cu experienta si posesori ai unor scrisori de acreditare de exceptie in domeniile unde isi desfasoara activitatea. Desi, in teorie, ei judeca candidatii de la 'poarta' intreprinderii sau organizatiei pe baza de merit, indemanari si talent si nu dupa rasa, etnie, credinta, clasa, familie etc., deciziile lor pot fi distorsionate. Meritul, indemanarile si talentele nu sunt valori absolute, ci relative. Determinarea lor depinde de valorile grupului care judeca cine are si cine nu are valorile respective.

3. Delegitimizarea. Este un concept folosit, relativ recent, pentru a exprima o forma extrema de prejudiciu st discriminare. El a fost pus in circulatie de Daniel Bart-Tal, intr-un studiu, intitulat Delegitization: Ideohgies of Conflict and Ethnocentrism^. Cercetatorul mentionat sustine ca grupurile dominante folosesc procesul de delegitimizare impotriva altor grupuri. Prin acest proces, cei dinauntrul grupului dominant ajung sa-i priveasca pe cei din afara grupului lor ca nefiind oameni deplini: meritand, datorita acestei conditii, excluderea sociala si chiar sa devina obiectul unor abuzuri agresive. Tocmai pentru acest fapt, cei din afara grupului dominant se impotrivesc, depunand eforturi pentru a protesta si pentru a promova schimbarea starilor de lucruri. Delegitimizarea reprezinta, dupa parerea lui Daniel Bart-Tal, includerea unui grup sau unor grupuri in categorii sociale extrem de negative, ce sunt excluse din domeniul valorilor si/sau normelor acceptabile. Iata cele mai obisnuite mijloace de delegitimizare (ele nu sunt mutual exclusive):

Dezumanizarea, inseamna etichetarea unui grup ca fiind inuman, prin caracterizarea membrilor lui ca fiind diferiti de trasaturile tipice membrilor speciei umane. Acest procedeu se realizeaza folosind, fie concepte proprii unor creaturi subumane, cum ar fi 'rase inferioare' sau animale, fie categorii ce se refera la creaturi superumane evoluate negativ, cum ar fi demoni, monstri si diavoli.

Caracterizarea prin atribuirea unor trasaturi malefice, in acest caz, un grup este prezentat ca posedand trasaturi extrem de negative, cum ar fi agresori, idioti sau paraziti.

Descalificarea. Se refera la caracterizarea membrilor unui grup ca devianti ai unor asemenea norme sociale fundamentale incat ei trebuie exclusi din societate si/sau institutionalizati, de exemplu in calitate de criminali, hoti, psihopati sau maniaci.

Folosirea unor etichete politice (sugerand o stare negativa grava). inseamna descrierea unui grup ca o entitate politica ce pune in pericol valorile de baza ale societatii date, ca de exemplu, fascisti, comunisti sau imperialisti.

Compararea neonoranta a grupului. Consta in etichetarea grupului cu un nume ce este negativ perceput, cum ar fi 'vandali' sau 'huni'.

Delegitimizarea, dupa cum rezulta din cele spuse, nu este doar un mijloc de a caracteriza un grup ca fiind minor, ci, mai ales, o cale de excludere morala a acestuia. Delegitimizarea foloseste criterii extrem de negative pentru caracterizarea unui grup, ii neaga acestuia atributele umane. Ea este acompaniata de sentimente de respingere intense si negative, ce implica ideea ca grupul la care se refera este periculos grupului propriu. Delegitimizarea sugereaza ideea ca grupul in cauza nu merita un tratament uman si, prin urmare, nedreptatirea lui este justificata.

c. Politica grupului dominant si a grupului minoritar

Politica grupului dominant fata de minoritati poate lua mai multe forme. Deseori sunt mentionate sase asemenea forme⁴⁶. Ele sunt urmatoarele:

1. Asimilarea. Prin aceasta forma grupul dominant incearca sa rezolve problema existentei unui grup minoritar prin absorbtia, eliminarea si integrarea lui in cultura dominanta. Politica 'creuzetului' (melting pot), sustinuta, un timp, in S.U.A., implica o atitudine favorabila fata de asimilarea grupurilor minoritare.

Cercetarile din ultimul timp privesc asimilarea ca fiind reciproca, presupunand ajustarea mutuala intre grupul dominant si minoritar. Totodata, ele au remarcat faptul ca elemente ale specificului unui grup minoritar pot intensifica, impiedica sau exclude inter mariaj ui, participarea la treburile cetatenesti si acceptarea sociala.

2. Pluralismul. Consta in aceea ca diversele grupuri coexista, sunt tolerante fata de diferentele dintre ele si se acomodeaza acestora. Exemplu Elvetiei este tipic pentru aceasta forma de politica proprie relatiilor interetnice dezirabile.

3. Protectia legala a minoritatilor, in unele tari si in anumite perioade de timp, parti insemnate ale populatiei resping coexistenta cu minoritatile (situatia negrilor din S.U.A. in deceniile 7 si 8), in aceste conditii guvernele sunt nevoite sa sa ia masuri legale pentru protejarea intereselor si drepturilor indivizilor apartinand grupurilor minoritare.

4. Transferul de populatii, in anumite situatii, de tensiune extrema sau de mari dificultati, grupurile dominante au recurs la transferul de populatii pentru rezolvarea problemei existentei unor minoritati. Asa s-au petrecut lucrurile in fosta Uniune Sovietica, unde, de pilda, o parte a minoritatilor germana si romana a fost transferata in est, pe langa Volga sau chiar mai departe, in Siberia. Cat de complicata este aceasta forma de politica rezulta si din exemplul disolutiei Iugoslaviei, unde sub lozinca purificarii etnice au avut loc transferuri fortate de populatii de alta etnie.

5. Subjugarea continua. Formele de politica mentionate pana acum au vizat, fie incorporarea grupurilor minoritare in societate, fie excluderea lor din aceasta. Nu rareori, insa, grupul dominant prefera sa mentina minoritatile, nu pentru a duce o politica democratica, ci pentru a le supraveghea si exploata (forta de munca ieftina).

6. Exterminarea. Relatiile rasiale si etnice pot ajunge intr-un stadiu acut, cand se urmareste distrugerea fizica a unui grup. Asa se ajunge la genocid, definit ca o exterminare sistematica a unui grup rasial sau etnic. La sfarsitul secolului al XlX-lea un asemenea fenomen a avut loc in S.U.A., cand au fost ucisi 300 de indieni din tribul Sioux. Este cunoscut cazul uciderii de catre nazisti a catorva milioane de evrei, intre 1933 si 1945.

in ultimele decenii grupurile minoritare, rasiale sau etnice, s-au afirmat printr-o politica proprie, urmarind contracararea politicii presupuse sau reale a grupurilor dominante. Primul lucru care trebuie spus este acela ca un grup rasial sau etnic poate fi in mod real unul minoritar (tratat discriminator de grupul dominant) sau presupus a fi minoritar, situatie pe care am putea-o numi minorat simbolic. Aceasta forma de minorat este o inventie ideologica, a unei pretinse stari de minoritate, inexistenta in realitate. De cele mai multe ori, o astfel de nascocire sau simbolizare negativa are la baza o experienta istorica dramatica, frustrari (dorinte nerealizate), tensiuni in realitate interetnice, prejudecati, nostalgii si aspiratii etnocentriste (supraaprecierea propriei etnii), neputinta de a face fata noului curs al istorieis.a.m.d. Minoratul simbolic este o forma de politica folosita de exemplu de unii lideri U.D.M.R., simulandu-se o discriminare grava, insuportabila a maghiarilor din Romania, cu posibile consecinte negative asupra securitatii europene. Acesti lideri au sustinut si sustin tabloul unei false drame a minoritatii maghiare din Romania.

Politica grupului minoritar fata de discriminarile reale poate imbraca diverse forme: boicotarea ordinii legate (nerespectarea procedurilor constitutionale ale unui stat); afirmarea publica a nemultumirilor (prin mass-media, demonstratii sau greve); organizarea politica (in partide); protest international (in organismele internationale); separatism (izolarea fata de grupul dominant); terorism (acte de violenta impotriva starilor existente); razboi (cum au stat lucrurile in Iugoslavia sau Cecenia). Un mijloc important al politicii de contracarare a minoratului il constituie economia etnica. Termenul economie etnica se refera dupa parerea lui E. Bonacich si J. ModelT*⁷ la o automobilizare a unui grup etnic sau imigrant, din randul caruia sunt recrutati si intreprinzatorii si salariatii. Ea implica o retea de-a lungul liniilor de asistenta financiara, angajarea profesionala a co-etnicilor si poate o vanzare preferentiala, desi in multe cazuri economia etniei mentine legaturi firesti cu piata generala. Economia etnica este un fenomen la scara mondiala nelegat de nici un tip de economie nationala. Anumite grupuri sunt mai intreprinzatoare decat altele in formarea unei economii etnice - arabii, chinezii, grecii, evreii, coreenii, pakistanezii. Asemenea economii sunt deseori constituite prin acoperirea unor 'verigi lipsa' dintr-o economie, in care antreprenorii de o anumita etnie se ajuta folosind proprii lor co-etnici. Intervine in acest caz un element de solidaritate etnica si de incredere, care sunt, uneori, mai importante decat garantiile contractuale in asigurarea predictiei comportamentului pe piata. Economia de piata constituie un fenomen complex ce uneste in cazul mentionat valorile competitivitatii de piata cu valorile solidaritatii de grup

Note si bibliografie

1: Albert Jacquard, 'Race': Miths Under the Microscope, in Anthro-po/ogy. Contemporan; Perspectives, Phiilip Whitten si David E.K. Hunter, eds., Harper, Coilins Publishers, 1990.

2.  William W. Havei, 1976.

3.  F. Weidwnreich, 1945; recent Milford Wolpoff, Alan Thorne.

4.  Bernard Vandermeersch, 1995, 'La Resherche', Juin, volume 26.

5.  p.308.

6.  Race, Culture and Inteligence, Ken Richardson and David Spears, eds. PenguinBooks,1972, p.81.

7.  James W. VanderZanden, Sociology. The Core., Second Edition, N.Y., McGraw-Hill Publishing Company 1990, p.199.

8.  Michael C. Howard, Contemporary Cultural Anthropohgy, Third Edition, 1989, Harper Coilins Publishers.

9.  Nicholas Abercrombie, Stephen Hill, Bryan S. Turner, Dictionary of Sociohgy, Penguin Books, Third Edition, 1994.

10.  Etnicify, Immigration and Cultural Pluralism: India and the United States of America, in M.L. Kohn (ed.), Cross-National Research in Sociology, Newbury Park, California, Sage Publications, 1989.

11.  M. Robinson, 1968.

12.  1942

13.  M. Bulmer, Race and Ethnicity, in R.G. Burgess (ed.), Key Variables in Sociological Investigation, London. Routledge and Kegan Paul, 1986.

14.  Nathan Glazer si Daniel Moynihan, Bevond the Melting Pot, The M.I.T.- Press, 1968.

15.  Earl Shorris, Latinos: A Biografa ofPeople, W.W. Company, 1992.

16.  James W. Vander Zanden. The SocialExperience. An Introduction to Sociology. Random House, 1988.

17.  Ferenc Glatz, Minoriftes in Central Europe. Historical Analvsis and Policv Proposal, Europa Institut, Budapest, 1993.

18.  Dore! Abraham, Ilie Badescu, Septimiu Chelcea, interethnic Rela-tions in Romania, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1995.

19.  Parlamentul Romaniei, Raportul Comisiei de ancheta instituita in vederea cercetarii evenimentelor petrecute in municipiu! Targu-Mures, in zilele de 19 si 20 martie 1990.

20.  Economy and Societv: Outline of Interpretative Sociologv, ed. G. Roth and C. Wittich, voi. i, New York, Bedminster Press, 1968.

21.  Humanitas, 1995.

22.  Casa Scoalelor, 1944.

23.  Paris, 1905,

24.  Editura Univers, Bucuresti, 1995.

25.  Etnicul romanesc, Casa Scoalelor, 1942.

26.  1994, The Penguin.

27.  An Introduction to Sociology, Alfred A. Knopf, 1976.

28.  Socio/ogy. A Brie/Introduction, Harper Collins Publidhers, 1991.

29.  The Social Experience. An Introduction to Socio/ogy, Random House, 1988.

30.  1964.

31.  Manual de Sociologie, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 1938

32.  1993.

33.  Thomas Ford Hoult, 1977.

34.  N. Dascovici, Principiul nationalitatilor si societatea natiunilor, Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1922.

35.  Razvan Codrescu, Distinctii necesare, 'Dilema', Anul III, Nr.151, 1-7 decembrie 1995.

36.  Razvan Codrescu, op.cit.

37.  Dictionary of Sociologi;, The Penguin, 1994.

38.  The Complete Writings, New York, The Citadel Press, 1945.

39.  Socio/ogy, UNESCO (Blackwell, 1994).

40.  The problem ofminorify groups, in Ralf Linton, ed., The Science of Man in The World Crisis, New York, Columbia University Press, 1945.

41.  Wagley si Harris, 1964; Robin M. Wiliams, Jr., 1964; Vanden Zanden, 1972; Anthony Giddens, 1994 etc.

42.  Klaus Heitmann, Imaginea romanilor in spatiul lingvistic german, Ed. Univers, 1995.

43.  Theodore W. Adorno und alL, The Authoritarian Personalify, New York, Norton, 1970.

44.  Robert K. Merton, Social Theory and Social Structure, New York. Free Press, 1968.

45.  'Journal of Social Issues', no.46, pp.65-81, 1990.

46.  Raclai and Cultural Minorities, editia a patra. New York, Harper & Row, 1972.

47.  The Economic Basis of Ethnic Soiidarity, Berkeley, University of California Press, 1980.

48.  Neil Smelser, Socio/ogy, UNESCO/Blackwell, 1994.