Efectele patimii de proprietate a ovreilor

Efectele patimii de proprietate a ovreilor

Jidanii in orase. - Daca vom consulta statisti­cile, vom vedea ca industria si mai ales comertul in orasele Romaniei, au trecut cu totul in mainile ovrei­lor, - si aceasta numai in cativa ani.

Industria. - Iata proportia ce exista intre meseria­sii romani si iudei, in orasul Iasi, in cursul anului 1908[1]:

romani ovrei

Meseriasi1.874 5.570

Trebuie remarcat ca, in ceea ce priveste mica in­dustrie, meseriile cele mai usoare si cele mai produc­tive apartin iudeilor, - care poseda si tot comertul cu materii prime (Pietre, var, nisip, lemne, fier, tinichea, cuie, pos­tav, panza, piei etc.), indispensabile acestor meserii.

In plus, acesti straini sunt puternic ajutati de Cahalele lor si sunt uniti prin solidaritatea natio­nala[2] - pe cand bietii romani, care n-au intre ei nici o legatura si nu se bucura de nici un sprijin, sunt absolut dezarmati in lupta de concurenta si sunt usor inlaturati de rivalii lor.

Si nici nu mai vorbim de marea industrie care, cu toate enormele sacri­ficii ale Statului si mai ales ale consumatorilor, este intreaga jidoveasca.

Comertul. - Iata acum proportia, cu totul ridi­cola, a negustorilor romani, fata de negustorii ovrei, - la Iasi, in cursul anului 1908[3]:

Negustori romani121

ovrei 1.742

Aici, Cahalul a lucrat cu toata forta de care dis­pune, - iar rezultatele sunt formidabile.

Astfel, in acest oras, gasim:

Asemenea proportii se intalnesc, de altfel, in toate orasele Moldovei si in multe ale Munteniei. Ele ar fi naturale daca neam gasi in Palestina; dar sunt monstruoase in Romania.

Intr-adevar, dupa cum spune Raportul Camerei de comert si industrie, din 1906:

"In orasul Botosani, din 133 carciumi, numai 6 apartin romanilor, in Dorohoi, din 74 carciumi, de-abia 4 sunt tinute de romani; in Falticeni, din 54 carciumi, una singura e romaneasca. La Harlau, la Herta, la Mihaileni toate carciumile sunt in mainile ovreilor".

Si aceasta transformare, de la tot, la tot, - de la un negot exclusiv ro­manesc, la un negot exclusiv jido­vesc, - s-a facut foarte repede, in inter­val de cativa ani.

Ne aducem aminte, - desi nu aveam ca etate decat 43 de ani, - ca in tim­pul razboiului din 1877, strada Lipscani din Bucuresti toata era ocupata numai de negustori romani, pe cand cincisprezece ani mai tarziu, era toata luata de jidani, iar acum nu se mai gasesc acolo decat doi sau trei romani, pierduti in multimea nenumarata a jidovilor.

O nimicire atat de completa si indeplinita in atat de scurt timp, a trebuit sa fie mai intai complotata, pe urma executata de o mana de maestru, cu mij­loace financiare, preparate mai dinainte si venite din strainatate.

La un asemenea rezultat nu ar fi putut sa ajunga o gloata, inconstienta de scop, - ci o trupa disciplinata, chibzuita, bine echipata, avand capitaluri din belsug si care se napusteste la atac urmarind o tinta determi­nata. Intr-un cuvant, avem de-a face cu Armata Cahalului.

Jidanii la sate. - Acum ca stim ce se intampla in orase, sa vedem si ce se petrece la tara, caci, - desi legea opreste pe ovrei de a se stabili in sate, - toata Moldova este literalmente cufundata in mocirla napaditoare a lui Israel.

In statistica intocmita de Camera de comert si in­dustrie asupra a trei judete din nordul Moldovei[4] in anul 1905-1906, gasim cele ce urmeaza:

a) Pentru meseriasi:

romani ovrei

Botosani19% 68%

Dorohoi 24% 70%

Suceava 20% 66%

b) Pentru negustori:

romaniovrei

Botosani  22% 72%

Dorohoi22% 74%

Suceava26%  66%

Proportia negustorilor romani, - care nu atinge nici macar 25%, - este relativ mare, pentru ca romanii tin inca aproape tor comertul de bauturi alcoolice la sate, unde dupa lege, strainii nu pot deschide carci­umi. Totusi, ovreii gasesc intotdeauna mijlocul de a calca aceasta lege si, indata ce ajung in sate, unde se strecoara ca sa poata intra, ei nu intarzie sa vanda pe ascuns alcool.

In orice caz, aceasta statistica arata lamurit ca in aceste trei judete, mai toate meseriile si mai tot comertul sunt in mainile jidanilor.

Se intelege usor de ce romanii pier din orase si din sate, in fata jidovi­lor care, acaparand toate mijloa­cele de trai, ii lipsesc de painea zilnica si care, pe deasupra, ii otravesc cu bauturi alcoolice falsifi­cate.

Si aceasta crima abominabila, - exterminarea unui popor, - este fapta Cahalului.

Contra-proba. - Pana acum v-am aratat proba; - iata acum si contra-proba.

Daca studiem statistica publicata de Spicuitorul moldo-roman[5] pe anul 1839, vedem ca, in acel timp, populatia romaneasca se inmultea in mod regulat, dand peste tot excedente importante, - in timp ce populatia ovreiasca , ramanea aproape stationara.

Dar, la acea epoca, romanii aveau cu ce sa tra­iasca, pentru ca industria si comertul erau ale lor, gratie organizatiei breslelor, care atunci erau in floare.

Sa comparam numarul negustorilor romani din Iasi, in 1839, cu cel ce gasim acolo in 1909:

Dar negustorii romani care au disparut au fost inlo­cuiti de jidani. Si intr-adevar, gasim in Iasi in 1909:

Negustorii ovrei 1909

Carciumari 344

Bacani 83

Pescari  7

Blanari14

Chiristigii 13

si asa mai departe.

Din aceste statistici rezulta ca, nici de bunavoie, nici de fudulie, nici de lene, - inca si mai putin din cauza incapacitatii lor, - romanii au parasit po­zitiile manoase in castig, din comert si din industrie, dispre­tuind munca si preferand functiile Statului, mult mai usoare si cerand mai putina osteneala.

In realitate, ei au fost invinsi de jidani, care i-au atacat prin mijloace oculte, intrebuintand in aceasta lupta pe viata sau pe moarte, manopere tot atat de lase, cat de dusmanoase.

Prin urmare, fraza stereotipa, raspandita de ovrei, ca au venit sa ocupe un loc disponibil in economia noastra nationala[6] nu este decat o minciuna sfruntata.

Dar ce este mai trist, e faptul ca romanii au fost obligati, fara voia lor, sa paraseasca terenul meseri­ilor si al negotului, din cauza incapacitatii si mai ales a necinstei clasei de sus, care n-a fost in stare sa le apere interesele.

Iata, intr-adevar, ce este scris intr-un raport (Ana­fora) al Sfatului admi­nistrativ al Moldovei, adresat Domnitorului, in ziua de 31 mai 1838:

"Departamentul finantelor, cu No. 8.621, a referat Sfatului ca, fara incetare pri­meste jalbi din partea breslelor si a mai marelui staroste, cu expunerea necazuri­lor ce romanii sufera de la ovrei, - caci acestia acaparand meseriile si negoturile au pus mana pe cea mai mare parte din castiguri

In urma schimbarii vestmantului, dupa forma occi­dentala, am voit ca croitorii crestini sa se obisnu­iasca a face costume europenesti; dar jidanii n-au vrut sa-i to­lereze langa dansii si n-au consimtit nici macar sa-i primeasca in atelierele lor[7].

Cerem ca ovreii, care se vor folosi de drepturile breslelor sa fie supusi la ace­easi taxa ca si bres­lele".[8]

In aceeasi zi, Domnitorul Mihalache Sturdza (de trista memorie), - din nepa­sare, din incapacitate sau mai ales din coruptia timpului, - puse rezolutia ca jidovii sa continue sa profite de toate drepturile breslelor, lasand cheltuielile pe socoteala romanilor.

Dar, inca nu e totul.

Proprietati urbane - Prin comert si prin indus­trie - care sunt mijloa­cele cele mai eficace de a rea­liza, in ascuns, hotia si frauda, poruncite de Talmud, - ovreii despuiara in voie pe bietii romani, atat pe cei din orase, cat si pe cei din sate.

Astfel se imbogatira foarte, repede, - ei, care atunci cand au venit din Galitia sau din Polonia ruseasca, n-aveau nici ce manca! - si se aruncara cu lacomie asupra imobilelor din orase, - legea nepermitandu-le sa inghita si pe cele de la tara.

Astazi, ei poseda in Moldova mai bine de 31% din proprietatea funciara urbana. In mai multe orase, valoarea acaretelor lor intrece cu mult pe a celor romanesti. Astfel, la Dorohoi, ovreii au case pentru 5.500.000 lei, pe cand ro­manii n-au decat pentru 2.800.000 lei. La Falticeni, proportia este de 7.000.000 la 5.000.000. La Mihaileni, ea este de 1.100.000 la suma minima romaneasca de 200.000 lei, etc.[9]

Ce ar fi, daca ar avea dreptul sa cumpere si mosii?

Camata. - Avand bani, ovreii ii imprumutara, cu dobanzi enorme, la ne­norocitii romani, pentru care un asemenea imprumut insemneaza ruina.

Un om de litere a povestit, in mod sugestiv, cum un biet taran, - pentru ca sa plateasca jidanului o palarie de 6 lei, pe care o luase pe datorie, - a fost nevoit sa-si vanda o pereche de boi, care alcatuiau toata averea lui si a fami­liei lui.

Cate averi nimicite, pentru o mica datorie, con­tractata la Iuda intr-un moment de stramtorare!

De altfel, mai toate bancile, unde te pot impru­muta, sunt in mainile acestor vampiri.

Jidanii se leaga pana si de tinerii neexperimentati de baietii de bani-gata, - carora le dau cativa lei si ii fac sa iscaleasca pentru sume fabuloase. Ast­fel, de curand, un tanar G, din Galati, pentru ca sa aiba 17.000 lei, pe care sa-i risipeasca, a dat ovreilor polite pentru mai mult de un milion. Pricepeti acum ce escrocherie are loc atunci cand viitorul baietandrului este in joc si mai ales cand parintii tin sa ascunda greselile fiului lor.

Dupa cum zice Desiardins. "comertul, per excelentiam, al ovreiului, elemen­tul sau, trebuinta sa primordiala, campul nelimitat al viselor sale de putere in viitor, nadejdea mangaiata a razbunarii ascunse impotriva crestinului, - este taraba zarafu­lui, mica saptamana, camata infloritoare".[10]

Cametei, - care asociindu-se cu hotia si cu inselato­ria, formeaza un fel de triada talmudica, - se adauga adeseori sperjurul. Dar, multumita unor magistrati prea indatoritori, aceasta crima a fost scapata de singura piedica ce-o mai stanjenea, - adica de juramantul more-judaico.

Si nici nu mai pomenim de raul imens ce fac sam­sarii jidani, care misuna prin tribunale, pe la regi­mente, pe la primarii, pe la prefecturi si chiar prin ministere, unde corup functionarii, speculand asupra banilor publici si improscand cu infamiile lor chiar si pe ministri.

Carteluri. - Mai apoi ovreii intrebuintara atatea bogatii ca sa organizeze carteluri, trusturi de tot soiul, - adica furturi si inselatorii in mare, care istovesc poporul, sugandu-l pana la maduva. Astfel, de exemplu, noi platim zaharul cu un pret exorbitant, aproape indoit decat il iau bulgarii; painea de aseme­nea, este foarte scumpa, desi Dumnezeu ne-a dat o tara atat de fer­tila, ca ea constituie una din regiunile cele mai productive in grau, din lumea intreaga.

Ei bine, asemenea anomalii se explica prin faptul ca jidovii acaparatori fixeaza pretul marfurilor, dupa placul lor.

Agricultura. - Dar ovreii nu se multumira cu atat. Ei atacara si agricultura, - adica izvorul funda­mental de trai al tarii, - si cu ajutorul Cahalelor straine, ei inchiriara imense terenuri.

Astfel, cu toate ca nu voiesc sa cultive pamantul cu propriile lor maini, ei il exploateaza prin arendare si, in Moldova de sus, inainte de 1902, ei po­sedau doua treimi din domenii[11].

Dar, de atunci, proportia mosiilor arendate crescu asa de repede si ajunse la cifre atat de inspaimanta­toare, ca Parlamentul, in 1907, - dupa ras­coala tarani­lor, - fu nevoit sa limiteze intinderea pamantului cultivat de un acelasi arendas.

Fischer, Juster, Guttmann, Rapaport, Feierstein sunt numele principa­lilor banditi agrari, - nume ce vor face in veci groaza si scarba adevaratilor ro­mani. Iar enorma suprafata din pamantul Romaniei, ce unul din ei o stoarce pana la uscare, s-a numit, in bataie de joc, Fischerland.

Pentru ca sa poata arenda o tara intreaga, ovreii marira considerabil arenzile. Dar si-au recuperat investitia pana la urma, impiland cu neomenie pe bietii tarani care, ca sa traiasca, - neputand sa se duca in alta parte din cauza departarii, caci adesea un singur evreu tine in arenda mai mult decat un judet, - au fost nevoiti sa se plece exigentelor, peste puterile omului, impuse de jidani.

Astfel, aceste Iude gasisera mijlocul sa transforme in robii lor, mai pe toti taranii Roma­niei!

Intr-adevar, acest soi nou de Hoti erau iremedia­bil condamnati sa nu mai lucreze decat ca sa imboga­teasca mai mult pe strigoii avizi, care se prega­teau sa se indoape cu sudoarea omeneasca. Dar, din fericire, guvernul le-a pus botnita si planul infer­nal a avortat.

Si cand te gandesti ca aceeasi jidani, care au vazut scapandu-le o aseme­nea prada, au acum nerusinarea de a plange pe tarani, pe care ii imping la o noua revolta, pentru ca, - obtinand prin aceasta drepturile de cetatenie, - sa ajunga in urma sa ii puna definitiv sub picioare, fara ca nimeni sa nu mai poata veni in ajutor acestor nenorociti!

De altfel, ceea ce arata cat iubeste Israel pe tara­nii romani e faptul ca, pretutindeni unde acestia lucreaza ca muncitori, jidanii ii nutresc cu "peste imputit, cu masline putrezite, cu branza mucegaita plina de viermi sau cu mamaliga neagra si amara facuta cu malai de porumb stricat[12] ... ca sa-i otra­veasca si, in plus, sa le dea si pelagra.

Acum patru ani, un ovrei G a avut indrazneala criminala sa dea sa ma­nance taranilor, care munceau la el, carne de oaie moarta de dalac. O epide­mie de aceasta groaznica boala izbucnind printre acesti nefericiti, se facura cercetari, - mai ales din cauza reclamatiilor unei anumite prese, care se alarmase, - si se descoperi omorul premeditat[13].

Este, pur si simplu, aplicarea formulei Talmudu­lui: tob sebegoim harog!

Distrugerea padurilor. - Dar jidanii s-au aga­tat de toate resursele de pe urma carora traiesc romanii, si pe ce pun mana, nu se alege decat praf si tarana.

Astfel, au format societati forestiere care au inse­lat pe tarani si le-au luat, pe nimic, paduri seculare, pe care le distrug fara mila. Acesti ovrei trateaza acum pe fostii proprietari ai terenurilor impadurite, - deveniti lucratorii lor, - ca pe niste robi din centrul Africii, si ii omoara prin instalatiile lor defectu­oase, zgarcit construite. Ei socot ca pierderea a vreo cateva mii de romani, valoreaza mai putin ca banii, ce ar trebui sa cheltuiasca pentru a face repa­ratiile nece­sare, ca sa scape de moarte pe niste taranoi moco­fani[14].

Daca se adauga la aceasta o munca istovitoare, pla­tita cu o simbrie de foamete, intelegi usor de ce acesti nenorociti se revolta, - ca anul trecut la societa­tea Lotru si ca anul acesta la societatea Tisita, - si de ce guvernul este obligat sa intervina, atat de des, ca sa inabuse aceste rascoale.

Petrolul. - Ovreii au napadit si asupra petrolu­lui, alt tezaur al pamantu­lui binecuvantat al Roma­niei.

Ei au cumparat, de la bietii tarani, terenurile lor petrolifere, cu preturi ridicole, adica aproape pe nimic si acum maltrateaza pe acesti fosti proprie­tari, - deveniti muncitorii sau mai bine zis robii lor, - dupa cum fac si Jidovii din societatile distrugatoare de paduri.

De altfel, toate aceste societati, forestiere si petro­lifere, aduc in tara, ca amploiati, o puzderie de jidani straini, - ca si cum n-am avea indeajuns, - asa ca Statul a fost nevoit sa ceara ca cel putin o treime din functionari sa fie compusa din romani, - conditie care face pe jidovime sa geama de disperare.

Prin urmare, Israel, ajutat de Cahal, a lasat slobod fraul patimei de pro­prietate si a smuls din mainile romanului painea de toate zilele; iar astazi acest nefericit a ajuns sa moara de foame, intr-o tara inzestrata de Dumne­zeu cu bogatii nemaipomenite.

Dar aceasta nu i-a indestulat pe jidovi.

Le mai trebuie sa pierim cat mai curand, ca sa fa­cem loc fiilor lui Iuda, care voiesc sa stabileasca aici noua Palestina.

Si acest rol de ucigas a fost incredintat Alcoolis­mului si Prostitutiei.

Betia si alcoolismul - Lista infamiilor jidanesti nu este deci terminata. Romania mai datoreste lui Israel si alcoolismul, - plaga care este suficienta sa stinga, ea singura, o rasa intreaga.

Ovreii, ca niste duhuri rele, au inceput sa intro­duca in tara viciul injo­sitor al betiei. Intr-adevar, nu numai ca falsifica bauturile[15] si le otravesc cu di­verse ingrediente[16], dar indeamna pe romani sa bea rachiuri care au un grad de alcool extraordinar de ridicat - absolut interzis de consiliul sanitar, - si pe care le vand, pe ascuns, cu sticla.

Astfel, pe cand concentratia alcoolica a bauturi­lor, permisa de regula­ment, este de maximum 35% pentru rachiuri si de 45% pentru drojdie si tescovina, - jidovii vand romanilor basamacuri de 60% si chiar de 87,3% alcool (!) pe care consumatorii le numesc, cu drept cuvant, vitrioluri.

"La carciuma lui Bercu Leib din Iasi am luat o proba de rachiu anisonat dintr-o sticla ce se afla in raftul debitului si o alta proba de rachiu anisonat dintr-o sticla ce se gasea sub tejgheaua debitului, - si pe care sticla, femeia debitantului a vrut sa o do­seasca in momentul intrarii noastre in debit.

Rachiul de pe raft continea 38,8% alcool, - iar ra­chiul de sub tejghea avea 87,3% alcool[17].

Si aceste bauturi, "bune pentru romani", sunt ti­nute intr-o stare de murdarie revoltatoare, - pe cand rachiurile de a noastre, cuser", sunt puse in alta odaie, unde este curat.

Asa, de pilda:

"La carciuma Rosei Fis, din Iasi, langa sticlele cu bauturi, si alaturi de covrigi, paine, etc., se aflau doi piepteni plini de par, de matreata; sub tejghea, langa sifoanele cu apa gazoasa se gasea o pereche de papuci vechi si murdari"[18].

La analiza continutului sticlei gasita la carciuma­rul ovrei Iancu Ben s-a con­statat ca "lichidul este format din 900 cc de eter sulfuric, in care e dizolvat un ulei esential, anemonolul, ce este foarte iute si poseda o mare putere vezicanta.

Acest produs, ingerat, da loc la o gastro-enterita intensa, la convulsii si la para­lizie"[19].

Jidanii obisnuiesc deci pe tarani, ca si pe oraseni, cu bauturile tari si, odata obiceiul luat, ei devin stapani pe munca acestora. De aici inainte, tot ce lucreaza nenorocitii betivi, trece la carciuma. Atunci vezi pe roman, care de obicei este foarte curat, traind intr-o stare de murdarie respingatoare, cu vestmin­tele in dezordine, - semn distinctiv al patimei betiei. Dar iata ce zice un autor strain, Desjardins:

"Tot micul comert este in mainile ovreilor; lap­tele, carnea fructele si mai ales rachiul, - pe care ei nu-l beau, - dar pe care-l falsifica, inseland pe roman, otravind in aceiasi timp si orasele si satele[20]"

De altfel, indata ce au intrat in Moldova, prima grija a jidovilor a fost sa puna mana pe carciumi, - si, la inceput, in targuri, fiecare casa ovreiasca era un debil de spirtoase[21] clandestin.

In aceste crasme, se mai gaseau si marfuri execra­bile, destinate anume pentru tarani.

"Prin carciuma se atragea clientul; prin bautura era impins sa cumpere mardalalele ovreiului sau sai cedeze, de cele mai multe ori pe alcool, cerealele, vitele, pa­sarile si produsele industriei sale".[22]

Si nefericirea este si mai mare cand femeia cade si ea in mainile lacome ale jidovului. Tot ce poseda o gospodarie, ca mobile, scoarte, panze, pana si ouale de gaina, totul e schimbat la carciuma, in alcool.

Dar bauturile spirtoase prea tari, luate zilnic, into­xica organismul. Alco­olul ataca tubul digestiv, - de aici pierderea poftei de mancare; el produce o degenerescenta grasa a ficatului, a altor viscere si a muschilor, - de unde slabiciune si oboseala rapida; el atinge mai ales sistemul nervos, - si da loc la vise inspaimantatoare, la delirium tremens, la o abruti­zare care face individul sa cada in stare de tampire sau de imbecilitate.

Aceasta otravire cronica o constituie alcoolismul; ea se termina, de obi­cei, prin tuberculoza, care vine sa scurteze o viata, de aici inainte inutila.

Dar, ce e mai mult, - functiile genitale ale alcooli­cilor sunt diminuate sau chiar suprimate, - iar putinii copii care se mai nasc, pe ici pe colo, din betivi, mor toti la o varsta frageda.

,Alcoolismul, - zice Verax, - constituie o calami­tate fara de leac, adusa de jidani, taranului moldo­vean".[23]

Si, intr-adevar, altadata, - inaintea venirii ovrei­lor, - nu exista alcoolism in Romania.

Taranul putea, din cand in cand, sa se imbete, Du­minica si la sarbatori; dar era mare distanta intre aceasta intoxicatie trecatoare, putin serioasa, si infricosatoarea otravire cronica ce e alcoolismul.

In satele Munteniei, - adauga Verax, - unde nu sunt evrei, cazurile de alco­olism sunt excesiv de rare"[24].

Se poate zice chiar, ca aici nu exista aproape deloc acest flagel, - si, per­sonal, pot certifica aceasta afirma­tie, in cunostinta de cauza, caci am fost elevul lui Iancereaux, care a consacrat alcoolismului lucrari nepieritoare.

Dar in Moldova, - acolo unde raia jidaneasca e foarte intinsa, - alcoolis­mul este in floare si creste repede, din ce in ce. Poporul degenereaza si nu numai ca nu se mai inmulteste, dar se imputineaza in mod dezastruos, - dupa cum constata ultimul recensamant.

Moldoveanul, - altadata brav, onest muncitor, ve­sel, - a devenit acum, de pe urma alcoolismului, trist jigarit, zdrentaros si murdar, de ti se face mila sa-l vezi.

Iata deci o noua plaga pe care o datoram tot bles­tematului de Cahal.

Desfraul si prostitutia. - Ovreii mai exploa­teaza desfraul si prostitutia, - adica formele cele mai cumplite ale patimei de reproducere.[25] Ei se desfata prin cel dintai si se nutresc prin cea de-a doua.

Desfraul. - Jidanii n-au nici un scrupul sa necin­steasca fecioare crestine si chiar, dupa prescriptiile Talmudului, ei par ca isi fac o datorie sa defloreze cat mai multe.

Fara sa mai vorbim de un satir ovrei R din Boto­sani[26], care a sedus si a parasit 16 fete de tarani moldoveni, - vom cita un fapt identic, mai recent care arata cum procedeaza sute si mii de Iude spurcate, la indeplinirea aces­tui rit infam al religiei lor.

Iata ce spune, in aceasta privinta, o scrisoare apa­ruta anul trecut prin ziare[27]:

"Falticeni, 19 august 1912. - Un fapt care a impresi­onat toata lumea de aici, s-a petrecut de curand in orasul nostru.

Femeia Paraschiva B s-a prezentat inaintea d-lui politai C si, printr-o plangere facuta in scris, a aratat ca fata sa, Maria P a fost violata de un jidan, Martel Vexler Chemata la politie, Maria P a facut urmatoarele declaratii:

"Sunt in varsta de 15 ani.

Pe cand eram in serviciul lui Mihelson, din strada Mare, intr-o noapte, pe la cea­sul 12, vazui intrand in cuhnie - a carei usa nu fusese inchisa cu cheia, - pe Martel Vexler, vecin cu Mihelson si, amenintandu-ma cu un revolver ce-l avea in mana, se napusti asupra mea si, cu toate tipetele mele, ma viola. Pe urma, venea in fiecare seara, cu fel de fel de fagaduieli si abuza de mine.

Dupa cateva luni, imbolnavindu-ma, fusei dusa la dl. dr. T care imi spuse ca eram insarcinata.

Despre cele ce spusei, am ca martora pe Domnica F care dormea in aceiasi cuhnie cu mine si care mai tarziu avu o soarta la fel cu a mea".

Supusa la un interogatoriu, fata Domnica F con­firma in totul zisele Mariei P adaugand ca:

"Pe cand eram in serviciul d-lui V. S, care locuia in aceeasi curte cu Mihelson si cu Vexler, acesta a venit intr-o noapte in bucataria unde dormeam si, amenintandu-ma cu un revolver, ma necinsti".

Ea mai facu cunoscut ca aceeasi nenorocire au sufe­rit-o si alte doua fetite ro­mance, pe care le numi. Acestea, fiind aduse la politie, spre marea surprin­dere a celor ce faceau cercetarile, declarara cele ce urmeaza:

"Ma numesc Magdalena R.. si am varsta de 15 ani. Eram in serviciul lui Iosub R.., cand intr-o noapte, ma trezii deodata si vazui pe Martel Vexler care, cu revol­verul in mana, intra in bucataria unde dormeam si repezindu-se la mine, ma silui. Mi-a fost rusine sa ma plang la cineva, caci parintii mei sunt oameni de treaba si buni gospodari".

A patra fetisoara povesteste si ea crima, a carei victima a fost, in modul urmator.

"Ma numesc Catinca R si sunt in varsta de 14 ani (!). Eram in serviciul lui I. Fried cand, intr-o noapte, pe la ceasul unu, auzii un zgomot la usa; dupa aceea usa se deschise, - desi o incinsesem cu cheia de cu seara, - si recunoscui pe Martel Vexler care, cu un revolver in mana, se precipita asupra mea si ma ameninta ca ma impusca daca tip. Cu toata rezistenta mea disperata, am fost pangarita de el.

Am vrut sa stiu cum Vexler a putut descuia usa si am gasit, pe capatul din afara al cheiei, urmele unui cleste, cu care fusese intoarsa in broasca",

Satirul fu arestat si la perchezitia ce i s-a facut, s-a gasit asupra lui un bilet de liber-parcurs, al carui soroc era expirat si cu care inducea in eroare perso­nalul cai­lor ferate."

Nu-si poate inchipui cineva deznadejdea ce cu­prinde pe o biata fetita de 14 sau 15 ani, care, in sanul sau de copil, adaposteste un pui de naparca.

Chinul trebuie sa fie de nesuferit, cand se gan­deste ca de-aici incolo, - aruncata pe strada in cea mai neagra mizerie, fara o bucata de paine si fara nici un sprijin, - ea va trebui sa nutreasca si sa creasca o samanta din nea­mul blestemat, care i-a profanat tineretea si a adapat-o cu amaraciune pen­tru restul zilelor.

Si cand cugeti ca sunt cu sutele si cu miile sarma­nele fecioare romane, murdarite de jidani, - si ca ele nu indraznesc sa denunte pe acesti monstri, din cauza rusinii care a pangarit pentru totdeauna sufletul lor dezonorat

Nenorocitele Margarite, violate de Fausti taiati imprejur si respingatori, - ceea ce le asteapta este mai intai moasa jidoafca care le mantuie prin avortare si care in acelasi timp le sufla si ultima para, pe urma Curtea cu jurati si in sfarsit ocna umeda, daca prin sinucidere, n-au pus un termen sufe­rintelor lor de martire.

Prostitutia. - Dar, cruzimea acestor hiene nu se opreste aici.

Printre bietele fete, dezvirginate de catre desfrana­tii circumcisi, acele ce nu pot sa moara sau sa se sinucida de disperare, - sfarsesc prin a cadea intr-un fel de depravare morala, care le duce la prostitu­tie.

Si aici ovreii le pandesc, - caci ei isi fac din ele un fel de vaci cu lapte, pe care le mulg pe loc, in tara, sau le exporta in alte tari, mai mult sau mai putin depar­tate pana la Shanghai si la Buenos Aires.

Intr-adevar, prostitutia este un comert esentialmente jidovesc. In Moldova, mai mult de noua zecimi din numarul caselor publice sunt tinute de jidoafce.

Pezevenghii jidani fac traficul cu carne vie pe o scara foarte intinsa; ei exporta fete tinere la Constantinopol, la Cairo. pana la Shang-Hai si la Buenos Aires, - dupa cum rezulta din mai multe procese ce au facut valva"[28].

Si notati bine, Moldova, - cu totul napadita de pa­lamida talmudica, - ea este mai cu seama teatrul acestui scarnav negot.

Adeseori, jidanii insala nefericitele lor victime, angajandu-le ca servitoare sau ca lucratoare si, cand au cazut in ghearele lor, - dupa ce le necinstesc, - le inchid in bordeluri, de unde nu mai vad lumina zilei. - Iata, ca exemplu, faptele unui strigoi care panga­reste niste biete fete ro­mance, minore, si apoi le exploa­teaza in mod infam[29].

"Ma numesc J. M (romanca din Bucovina) Am venit in Romania in anul 1907, la Botosani. Acolo am intalnit, in 1908, o fata din Dorohoi, care imi propuse sa ma duc cu dansa in acel oras, unde are sa-mi gaseasca de lucru

Cand am ajuns la Dorohoi cu trenul - pe la 8⁰⁰ seara, - fata aceea m-a dus la un ovrei, care trebuia sa ma angajeze in serviciu.

Acest ovrei, - care se numeste Leon Zis, - m-a pus intr-o odaie din dosul ca­sei; in acea odaie mai era inca o fata, A. C, din Bucegea, care-mi spuse ca si ea fusese adusa acolo, tot pentru serviciu.

Am stat noi amandoua, in odaie, sechestrate, ca vreo sapte zile

In acest timp a venit la noi Leon Zis si, cu de-a sila, si-a batut joc de trupul nos­tru, pe rand, si de al meu si de al celeilalte. Noi tipam, - dar cine putea sa ne auza in infundatura aceea!

Apoi, dupa sapte zile, am vazut ca ma aflu intr-o casa de prostitutie, caci veneau barbati si ma trimitea cu ei la odaie. Am inceput sa plang cand mi-am dat seama unde sunt, dar n-aveam pe nimeni sa-mi vie in ajutor, - caci fata A. C, plangea si ea ca mine

Imbolnavindu-ma de boale lumesti, de la barbatii care veneau acolo, Leon m-a luat si m-a dus intr-o odaie din dos; iar, din cand in cand, ne trimetea, - atat pe mine cat si pe fata A. C - asa bolnave, cu cate un barbat la odaie

Nevoind sa mai stau la el, Leon, dupa ce m-a amenintat ca are sa ma bage in puscarie, m-a trimes cu alt ovrei F la Bacau, la o ovreica Fani, care tine tot o casa de prostitutie, si careia i-a cerut 224 de lei, pentru ca m-a trimes pe mine.

In tot timpul cat am stat la Leon, nu am avut nici un ban, - caci el imi lua ime­diat bacsisurile ce-mi dadeau barbatii.

Asa facea cu toate fetele din stabilimentul lui.., ne incarca de datorii, ne punea cate 100 lei pe luna mancarea, - dandu-ne carne imputita si cu viermi, - iar, din ta­xele ce incasa, nu ne dadea nici un golo­gan". Eram ca un fel de roabe la el".

Notati ca acest jidan, - dupa cum declara victima J. M, - atunci cand fetele din bordel cadeau bol­nave, le dadea la romani, transmitandu-le cu vointa virusul sifili­tic, ceea ce este conform cu preceptele Talmudului.

Politia inchidea ochii, - pentru motiv bine determi­nat, - asupra celor ce se pe­treceau in acest infect lupanar.

Iata ce povesteste fata J. M.:

"Cand venea vreun comisar sau subcomisar in in­spectie, Leon ii ducea la dan­sul in odaie. Acolo vor­beau ce vorbeau si apoi comisarul pleca" bineinte­les, nu fara sa i se fi uns laba.

O perchezitie facu sa se descopere ca acest peze­venghi ovrei avea o corespon­denta foarte intinsa, trimitand nenorocite fete de roman, - din Dorohoi, - la Boto­sani, la Falticeni, la Piatra Neamt, la Targu-Ocna, la Bacau, la Barlad, la Galati, la Colomea (in Polonia), la Rusciuc, la Constantinopol, pana la Cairo si pana in America.

Cand fu dat in judecata, Cahalul interveni in favoa­rea lui; intr-adevar, procesul a durat din septem­brie 1909, pana in mai 1911, cand Tribunalul din Dorohoi condamna pe fiorosul proxenet, - care a fost aparat de patru avocati cu mari influente politice, - la minimul pedepsei prevazut de lege[30], adica la o inchisoare de 6 luni si o zi.

Si acest comert spurcat continua mereu in toata Moldova, fara incetare.

In urma unui denunt, primit la politia de sigu­ranta, s-a descoperit o banda de jidoafce care se indeletniceau cu coruperea de fete minore, romance, - facand cu ele comert de carne vie si expediindu-le in Turcia si in Egipt. Minorele, ademenite in Moldova, sunt duse la Constanta si predate unor agenti care le conduc pana la Constantinopol.

Principala autoare a acestei crude negustorii este Haia Sloim. La aceasta pezevenghe "s-a gasit o in­tinsa corespondenta, din care reiese ca exista un serviciu bine organizat de comert cu carne vie, avand agenti raspanditi prin diferite orase din strainatate Astfel s-a dovedit ca numita ovreica era in legatura cu diferiti fac­tori ai caselor de toleranta din Turcia si din Egipt, intre altii cu Leiba B, cu Leib Strul, etc. din Constantinopol, carora le trimitea fete minore din Romania.[31]

Iata si ce scrie Universul[32] sub titlul de Banda de corupatori de minore, la Iasi:

Mai multi agenti de siguranta, facand o descin­dere in casa lui Itic Nadler, din strada Sarariei, No. 7, au gasit acolo mai multe minore (romance), ademe­nite spre a fi aruncate in ghearele prostitutiei. Sa stabilit, cu aceasta ocazie, ca exista in Iasi o intreaga banda de corupatori de minore.

Si zilnic se descopera fapte noi, identice cu aces­tea; - dar cele mai multe raman ascunse in intuneric.

Daca sangarul este atat de intins in nefericita Moldova, - Muntenia nu este nici ea mai putin grav atinsa de aceasta lepra ovreiasca.

Se stie, de altfel, ca toate teatrele suspecte de vari­etati, toate concertele echivoce, toate "cafe-santanurile", mai ales cele din provincie, toate casele in doi peri sau cu reputatie proasta, sunt tinute de jidani, masculi sau fe­mele.

Dar, ca sa ne dam bine seama de ce sunt in stare sa faca ovreii, - acolo unde au ajuns pe deplin la scop si au dobandit drepturile de cetatenie sa ascultam pe Trocasse care ne va spune ce se petrece in Austro-Ungaria in aceasta privinta.

Desfraul si prostitutia in Austro-Ungaria - "Cea mai grozava forma pe care a imbracat-o pana acum cruzimea jidovilor, este aceea ce se refera la exploatatia cor­pului omenesc

Modul cum ovreii trateaza taranii din Galitia, - dupa cum povestesc martori oculari, - intrece absolut orice inchipuire. Astfel, s-au citat cazuri in care plugari po­loni, - pentru a plati dobanda unei mici datorii, - au trebuit sa dea pe propriii lor copil, prada creditorilor jidani"[33].

"Ca in Galitia, - in Bucovina, si in alte provincii sarace - cand, un taran, ruinat, nu mai poate sa achite dobanda datoriei sale, fetele lui isi dau trupul in locul aces­tei plati. Darul fortat al fecioriei are singur puterea sa impiedice ca parintele lor sa nu fie azvar­lit, mizerabil, in drumul mare".[34]

De cele mai multe ori jidanii sfasie corpul si injo­sesc sufletul tinerelor fete pe care le iau cand de-abia au iesit din varsta copilariei".[35]

Dar ei nu le respecta nici pe femeile maritate.

Maritisul intre crestini nu constituie catusi de pu­tin o garantie impotriva pofte­lor senzuale ale ovrei­lor caci nici o unire legala, nici un pact matrimonial nu este considerat, in ochii lor, ca posibil intre dobi­toace, - adica intre toate fiintele ome­nesti, care nu sunt ovrei"[36].

Aceleasi relatii exista si intre stapanii jidani si ser­vitoarele sau lucratoa­rele crestine.

"Sa adus la lumina modul de a proceda al unui in­dustrias evreu, care ocupa, in atelierele sale, nume­roase fete de la 14 la 16 ani. Cand ele ispraveau cei doi ani de ucenicie - bineinteles, fara sa fi primit nici cea mai mica leafa, - nu puteau sa ob­tina de la dansul livretul de lucratoare, la care aveau dreptul, decat cu conditia sai sacrifice ceea ce Dumas numea "capitalul lor".

Ispravile savarsite in acelasi gen de catre un alt jidan, nu sunt mai putin tipice. El exploata, singur, 1.400 razboaie de tesut in diverse localitati ale Sileziei austriace.

Or, el insusi se lauda in public ca a primit, in cur­sul anilor, in canton, vizita intima a mai bine de o mie din lucratoarele sale".[37]

Dar "vinderea fecioarelor crestine si chiar exporta­rea lor, - specialitate rusinoasa, ce necinsteste secolul nostru - apartine numai jidovilor si inca in mod exclusiv. Trebuie deci sa le lasam lor toata infamia".

"Intr-un proces - ce s-a judecat in 1892 la Lemberg (capitala Poloniei austri­ace), - 28 de ovrei erau acuzati de rapire si de traficare de tinere fete.

Acesti mizerabili atrasesera intr-o cursa, prepa­rata cu maiestrie, un mare numar de copile crestine, dintre care cele mai multe mergeau inca la scoala. Ei le fagaduisera conditii stralucite ca sa le hotarasca sa plece in strainatate.

Indata ce trecura fruntaria (granita), fura tratate ca niste roabe si orice incercare de fuga fu strasnic reprimata.

Ajunse in Turcia, ele fura vandute la case de pros­titutie, cu pretul de 1.000 de marci una.

Dar, cine sunt proprietarii unor asemenea case in Turcia? Jidanii singuri si nu altii

Cand in sfarsit politia se decise sa intervina, sai­zeci din aceste biete fetite fura mantuite

Procesul dura zece zile. El puse in lumina ama­nunte monstruoase. Fu clar sta­bilit ca sute de fete tinere fusesera tarate, de aceasta oribila banda din Lemberg, in rusine, in deznadejde, in boli si impinse chiar pana la moarte".

Dar Cahalul interveni in proces; si intr-adevar, "culpabilii nu fura condamnati decat la pedepse neinsemnate. Capul bandei, Isaac Sch, scapa cu un an de inchi­soare. Toti ceilalti facura numai cateva luni de recluzie si reincepura sinistrul lor ne­got, - intrebuintand insa ceva mai mult viclesug si lucrand cu mai mare taina"[38].

Si totusi "nici un cuvant de dezaprobare din par­tea jidanimei, fata de acest tra­fic atat de profund criminal! Culpabilii n-au fost nici exclusi din comuni­tatea ovre­iasca - si nici macar dojeniti in Sinagoga, cel putin pentru forma".[39]

Intr-adevar, prin Cahal, toti ovreii sunt soli­dari. Si te intrebi atunci cum Iehova al lor a putut sa fie atat de ageamiu, sa-si ia, drept popor ales aceasta stransura de pezevenghi.

Sa recapitulam principalele rani cu care Cahalul, ca o divinitate infernala, ne izbeste, - rani care sunt mai rele decat plagile egiptenilor si care decurg, mai toate, din patima de proprietate.

a) Ovreii au acaparat mai intai comertul si indus­tria, cu care ne fura si ne insala, - dupa cum prescrie Talmudul. Pe urma, au inhatat si agricultura, padu­rile, petrolul, si ajutati de camata, - alt procedeu talmudic - au mon­tat banci, trusturi si multe alte intreprinderi jefuitoare, care le permit sa suga si restul sevei noastre. Si astfel ne-au rapit toate bogati­ile si chiar toate iz­voarele de existenta.

b) Jidovii s-au servit, - ca mijloace accesorii de dis­trugere, - de efectele ucigatoare ale patimilor de nutritie si de reproducere, pe care le-au inoculat romanilor. In adevar, ei au dat bietilor tarani lovitura de gratie prin betie si prin alcoolism, - iar prin des­frau si prin prostitutie ne rapesc de la procreatie femeile si mai ales fetele, - viitoare mame, pe care le fac sterpe. Ei inde­plinesc astfel preceptul talmudic de-a extermina pe goimi si savarsesc un plan, conce­put alta data, dar urmat cu cerbicie pana astazi, - acela de a trans­forma Romania intr-o Palestina raioasa[40].