Efectele cahalelor talmudice

EFECTELE CAHALELOR TALMUDICE

Posedand arme veninoase, - ca Talmudul si ca rea­lizarea sa concreta Cahalul, Israel porni sa cuce­reasca lumea.

Sa vedem mai intai, ce se petrece in tarile in care iudeii au putut sa-si satisfaca, nu numai patima de proprietate, dar si patima de dominatie, prin dobandi­rea drepturilor de cetatenie.

Trebuie sa spunem insa, de la inceput ca ovreii nu au obtinut nicaieri aceste drepturi, decat dupa ce au facut sa izbucneasca niste revolutii teribile. Astfel ei au devenit cetateni ai Frantei in timpul marei Revolu­tii si au ajuns cetateni ai Austriei, ai Germaniei, ai Italiei, in urma revolutiei din 1848.

Si notati bine ca, fiind detestati de toate popoa­rele, - de cate ori au voit sa forteze portile unei noi natii, au recurs la acelasi mijloc - la Revolutie.

Vom incepe prin Austro-Ungaria, tara cea mai apropiata de a noastra.

AUSTRO-UNGARIA

"Ovreii nu erau nimic in Austria, inainte de 1848, - zice Trocasse[1].

Acum insa, ei joaca acolo un rol dominant si, sunt singurii carora le-a folosit Revolutia. S-ar parea ca vienezii, construind baricade si infruntand mitralie­rele soldatilor imparatesti, n-au avut alt scop decat sa distruga digurile, ridicate de prevederea trecutului, in contra valurilor cotropitoare ale ciumei semitice Si, intr-adevar, cucerirea absoluta a unei imparatii, de catre jidovi, in timp de 50 de ani, este, fara doar si poate, unul din faptele cele mai caracteristice ale istoriei contemporane".

Sa examinam, mai intai, ce se intampla in fosta provincie romaneasca, Bucovina.

Pe urma, vom trece la alte parti ale imparatiei si anume: la Galitia, la Un­garia si la Austria.

BUCOVINA

Bucovina, - care a fost rapita Moldovei in 1775, de catre Aus­tria, - prezinta un exemplu izbitor de ceea ce ar deveni Romania, daca n-ar fi luat masuri ca sa se apere impotriva pericolului israelit[2].

In 1769, numarul familiilor ovreiesti, care locuiau in aceasta provincie, era de 206.

In 1780, aceasta cifra se incinci si se urca la 1069[3].

In 1846, populatia jidoveasca se ridicase la 11.500 de indivizi.

Insa, dupa 1848, cand jidanii castigara drepturile de cetatenie, numarul lor merse crescand din ce in ce. Astfel:

In 1850 erau 14.500,

In 1857, - 30.000,

In 1869, - 47.000,

In 1880, - 67.000,

In 1890, - 83.000,

In 1900, - 96.000.

Inmultirea iudeilor intre 1846 si 1908 a fost deci de 713%.

Orasele fiind repede umplute, ei nu intarziara sa se reverse asupra sa­telor.

Ocupatia de preferinta a acestor ovrei, - ca si a ce­lor din Romania, - este comertul cu bauturi spirtoase. Ei tin mai toate carciumile; si, intr-adevar, in 1885, posedau 95% din debitele de rachiu. De aceea, alcoo­lismul face, in Bucovina, ravagii inspaimantatoare.

Tot comertul si toata industria tarii sunt in mai­nile iudeilor[4] - in mod mai complet chiar decat in Moldova.

Afara de asta, ei au acaparat cu totul profesiile libe­rale. Astfel pe cand in 1865 nu erau decat 2 avo­cati israeliti, in 1900 ajunsesera la numarul de 82, pentru 14 crestini.

Dar, ce e mai mult, de la 1862, de cand prima bu­cata de pamant cazu in mainile lor, - numarul mari­lor proprietari ovrei crescu din ce in ce, - asa ca in 1900 ajunse sa intreaca cifra enorma de 80%.

Multe din mosiile, ramase romanilor, sunt de ase­menea ipotecate la jidani, care le vor pune in vanzare si le vor cumpara peste putin.

Cat despre mica proprietate, 60% din imobile sunt grevate de ipoteci la ovrei[5].

Se intelege, prin urmare, de ce moldovenii, care altadata prosperau in aceasta provincie, - pe cand ei erau stapani, - nu se mai inmultesc deloc, pier si dispar putin cate putin, sub gheara Austriei, care i-a dat pe mana acestor blestemati paraziti.

Avand, astfel, tot comertul si toata industria in mainile lor, acaparand toate profesiile liberale, avand in posesia lor casele din orase si, pe deasupra, mosiile si marile domenii rurale, avand in sfarsit puterea, prin voturile pe care le cumpara, ovreii au devenit stapanii sau mai bine zis satrapii aces­tei nenorocite tari, pe care o sug pana la maduva.

Dulcea Bucovina, vesela gradina de care vorbeste poetul, a devenit azi o pustie funebra, un adevarat cimitir pentru bietii romani, - pe care jidanii ii urma­resc si ii ucid prin mizerie si prin alcoolism.

GALITIA

Situatia este si mai deplorabila in Galitia.

Intr-adevar, "in Galitia si in anumite cantoane ale Ungariei, ovreii tin hanuri si carciumi unde vand rachiu Ceea ce este, pentru clasele inferioare, un pericol de moarte.

Acesti camatari, negustori cu bucata, vand rachiu pe datorie taranilor si prin dobanzi exceptionale, jupoaie poporul de ultima lescaie.

Taranii, ruinati, se dau la bautura, pentru ca sa-si uite necazurile; si, ca intotdea­una, singur jidanul castiga, in mijlocul zapacelii universale"[6].

Pe langa aceasta, comertul si industria precum si profesiile liberale sunt in intregime in mainile ovrei­lor.

Mai mult, - acestia, indata ce au capatat dreptu­rile de cetatenie, s-au aruncat napraznic asupra domeniilor rurale, care le-au dat in mana puterea politica.

"Interdictia facuta ovreilor din Galitia (Polonia austriaca), de a poseda pamant, a durat pana la 1867, cel putin in ceea ce privea pamanturile de arat.

La aceasta data, de 1867, nu erau in toata Galitia decat 38 de proprietari, din rasa lui Iuda.

Or, 3 ani dupa ridicarea interdictiei, - adica in 1870, - se gaseau in provincie, 68 de proprietari ovrei, avand dreptul de vot.

Trei ani mai tarziu, in anul 1873, ei ajunsera la cifra de 289; iar in 1880, dupa statisticile oficiale, marii proprietari jidani erau in numar de 680!

Calculele referitoare la mica proprietate sunt, din nenorocire, si mai semnifica­tive, in timp de 18 ani, de la 1874 la 1892, 43.000 mici proprietati au trecut in mainile jidovilor.

Actualmente, ei poseda pamanturile cele mai fer­tile din tara; si, mai bine de doua milioane de locui­tori, care altadata erau si ei proprietari, servesc, ca slugi, la jidani, pe fostele mosii ale parintilor lor"[7].

Dupa un asemenea tablou, ar trebui sa cada cor­tina.

Si totusi, ascultati cele ce urmeaza:

In Galitia, totul apartine ovreilor. Ei au acaparat nu numai intreaga proprietate urbana, dar si mai toata proprietatea rurala.

Nenorocitii de tarani sunt obligati sa inchirieze de la jidovi, pe preturi exorbi­tante, pamanturile care le apartineau altadata; si rareori ajung sa se poata plati.

Pentru ca sa reintre in fonduri, jidanul cumpara, ieftin de tot munca taranu­lui pentru toata perioada agricola urmatoare.

Odata contractul incheiat, aceasta munca este re­vanduta, de ovrei, cu un cas­tig enorm, vreunui arendas din Galitia, din Ungaria sau din Moldova, - de cele mai multe ori unui alt jidov.

Taranul isi vinde munca ovreiului, cu 12 florini pe luna (25 lei), plus mancarea; iar acesta o revinde in Moldova, cu un pret ce variaza intre 45 si 60 lei pe luna, plus mancarea si cheltuielile de transport.

Adesea, se vad lucrand pe campiile Moldovei, ta­rani ruteni, slabi, jigariti; zdren­tarosi, abrutizati de saracie si de alcool, - adevarati iloti, in veacul al douazecilea"[8].

In realitate, halul acesta de plans constituie o ade­varata robiei. Iata ce ne asteapta pe noi Romanii, daca vom avea neghiobia sa dam, vreodata, jidanilor, drepturi de cetatenie!

"Prin cruzimea de care a dat dovada, - si care in­trece pe aceea a fiarelor de prada, - jidovimea austri­aca provoaca indignarea cand indrazneste sa vor­beasca de civilizatie si de progres.

In fapt, ea a ramas salbatica, si produce moartea, prin foamete si prin munca istovitoare; ea merge chiar pana sa uite dreptul imprescriptibil al omenirei, - dreptul de a trai[9].

UNGARIA

Acelasi lucru se intampla si in Ungaria. Ne va fi de ajuns sa spunem ca:

Taranii in sate si burghezii in orase, sunt cu totul ruinati Castelele si mosie au trecut cu miile, in mainile jidanilor. Camata a distrus totul, ca o lepra fara leac.

Doctorul Horsky, scria, de curand, urmatoarele: "In 1862, ovreii nu aveau nici un cot de pamant in Ungaria. Acum, dupa 30 de ani, a treia parte din pamantul intregului regat le apartine Trei jidovi poseda, ei singuri, 100.000 hectare"[10].

AUSTRIA

Austria propriu-zisa, nu este nici ea mai fericita.

Tot comertul este in mainile iudeilor[11].

Tot asa e si cu industria.

"Fabricantii, - constransi sa plateasca preturile iudeilor - parasesc mestesugul.

Lucratorii, exploatati si ei la randul lor, nu intar­zie sa cada in cea mai grozava mizerie.

Salariile sunt minime; sunt salarii de foamete, ne­indestulatoare pentru a face sa traiasca o fami­lie"[12].

Pe langa aceasta, profesiile liberale, - mai cu seama acelea de avocat si de medic[13], care permit sa exploateze mizeria si suferinta bietilor crestini, sunt cu totul ocupate de jidani[14].

Si nici nu mai vorbim de judecatorii ovrei, care transforma dreptatea intr-o prostituata, ce-si vinde favorurile cui ii da mai mult[15].

Insa mai e ceva.

Ovreii organizeaza cartele si trusturi, speculand mai ales asupra produ­selor de alimentatie si asupra celor necesare traiului (grau, zahar, petrol, lemne, carbuni etc.).

Astfel, "ei acapareaza toate granele disponibile si, odata in stapanirea lor, ei re­gleaza cursurile preturi­lor, dupa placul, sau mai bine zis, dupa interesul lor"[16].

In acelasi timp, prin lovituri de Bursa, ei sterpe­lesc, in mod periodic, micile economii pe care cresti­nii reusisera sa le stranga[17].

O specula nerusinata isi intinde gheara peste tot, - chiar si peste mize­riile, suferintele si nenorocirile omenirii.

Insa ovreii nu s-au multumit sa adune bogatii colo­sale, strangand in mainile lor toate industriile, intreprinderile, comerciale si financiare.

A trebuit ca si pamantul sa le apartina pentru ca influenta potica pe care o da proprietatea, sa devina apanajul lor"[18].

Intr-adevar, "iudeii sunt deja proprietari a mai mult de jumatate din casele din Viena Si daca vom consulta starea creantelor ipotecare ce pot cu usu­rinta sa duca la o expropiatie, le apartin 70% din cladiri".

"In ce priveste proprietatea funciara, pana la 1848, era interzis ovreilor sa devina cumparatori. De atunci, ei si-au castigat cu varf timpul pierdut. Baro­nul Rotsehild, poseda, el singur, aproape un sfert din marea proprietate in Boemia (de sapte ori mai mult decat familia imperiala), - fara sa mai vorbim de ceea cei apartine in cele­lalte provincii (Austria de Jos, Moravia, Silezia), precum si in Ungaria."[19]

"Nu prin talent, nici prin stiinta, nici prin lucru, nici printr-o activitate productiva, s-au urcat ovreii pana in varful scarii sociale, - ci, numai prin intriga, indrazneala, viclenie, indemanare de a exploata pe aproapele, lacomie nesaturata si lipsa de orice scru­pule.

Astfel jidovii, - insusindu-si fara rusine fructul muncii concetatenilor lor, - au ajuns repede sa reu­neasca in mainile lor bogatia si influenta, - adica elementele dominatiei.

Din nimic, ei au devenit, in 50 de ani, totul, in mo­narhia Habsburgilor".[20]

Acestea sunt efectele Cahalului!

Acum, ca am vazut nenorocirile unei tari mari, care a avut imprudenta sa dea ovreilor drepturile de cetatenie, sa examinam modul cum ei au procedat in alta tara mare, adica in Franta, pentru a putea intra in posesia ace­lorasi drepturi.

Aceasta ne va permite sa intelegem manevrele as­cunse, de care se ser­vesc la noi, pentru ca sa ajunga la un rezultat analog.

FRANTA

Lasand sub tacere acapararea bogatiilor acestei tari, care este aproape la fel cu cea din Austro-Ungaria, nu ne vom ocupa decat de modul cum ovreii au ajuns sa se introduca in Franta si de mijloacele oculte de care s-au servit pentru ca sa capete dreptu­rile de cetatenie.

Aici, - ca pretutindeni, - ei au incercat mult sa-i insele pe francezi asupra intentiilor lor. Vazand insa ca nu le reuseste cu minciuna, ei facura un mare pas care le aduse, o data cu drepturile dorite, caderea monarhiei si rasturnarea Bisericii crestine, dusmana lor ereditara.

Ei creara Francmasoneria si, cu ajutorul ei, prepa­rara si savarsira Marea Revolutie, zisa franceza, - care ar trebui mai bine sa se numeasca marea Revolutie jidaneasca.

Mai tarziu, pentru a obtine drepturile de cetateni intr-o simpla colonie franceza, Algeria, ei profitara de nenorocirile ce rezultasera pentru tara dintr-un dezastru national, adica din razboiul din 1870.

"In secolul al XII-lea, "ovreii din Franta ajunsera la cifra de 800.000, pe care nu o ating inca azi. Ei erau tot asa de bogati ca si acum si stapaneau jumatate din Paris".[21]

Storcad poporul, saracindu-l si ruinandu-l prin camata, - incercand prin Cahal sa vatame corporatiile meseriasilor si ale negustorilor, atat de trainic stabi­lite in timpul Evului Mediu, - cautand sa darame Biserica, atat de pu­ternica la acea epoca, prin nenuma­rate erezii, pe care le scorneau neince­tat, - ba, ce e mai mult, ingrozind lumea prin crime rituale, atat de dese pe vremea aceea, - ovreii au fost, in mai multe randuri, goniti din Franta.

Insa, intrand din nou prin frauda, indata ce fur­tuna inceta si reince­pand aceleasi ispravi ca si mai inainte, fura definitiv expulzati din Franta, de Charles al Vl-lea, in 1394.

De atunci, ei se ascunsera.

Sub Ludovic al XIV-lea, nu se gaseau la Paris de­cat trei sau patru familii israelite[22]. In plus, ei erau tolerati la Metz, unde Henric al IV-lea luase sub protectia sa 24 familii care se coborau din cele dintai 8 menaje, stabilite in acest oras sub predecesorul sau[23].

Cucerirea Alsaciei a adus Frantei un numar consi­derabil de iudei, - si inaintea marii Revolutii din 1789, se aflau in numar de vreo 20.000 in aceasta provincie.

In acelasi timp, cativa ovrei reusira sa se stabi­leasca la Paris, - insa in conditii foarte nesigure si asemanatoare cu inscrierea in condicute, ce se aplica la o anumita categorie de femei[24]. Astfel, in 1778, mureau la Paris, de la 12 la 15 iudei pe an; ceea ce reprezinta o populatie de vreo 400 de indivizi[25].

Insa, chiar din 1767, jidovii incercara sa se stre­coare in Franta, profitand de faptul ca strainii, - cu ajutorul brevetelor acordate de rege, - puteau sa intre in breslele de meserii si de comert.

"Petitia negustorilor si a vanzatorilor din Paris, in contra admiterii ovrei­lor" cuprinde, intre altele, pasajele urmatoare:

"Se pot asemana jidanii cu niste viespi care se in­troduc in stupi ca sa omoare albinele, sa le deschida pantecele si sa le ia mierea ce se gaseste in ele

Ei cred ca orice autoritate este o uzurpatie asupra lor, - nu au decat o dorinta, aceea de a ajunge la o imparatie universala - si privesc toate bunurile ca si cand le-ar apartine.

Ovreii nu pot sa se laude ca au adus lumii vreun folos, in diferitele tari, unde au fost tolerati Ei profita de descoperirile altora, pentru ca sa le alte­reze producerile, practica tot felul de camatarii, cumpara de la oricine, chiar de la un asasin sau de la un servitor, introduc marfuri interzise sau defec­tuoase, ofera risipitorilor sau neno­rocitilor datornici, resurse care le grabesc ruina, practica scomturile, micile schim­buri, agiotagele, imprumuturile pe amanete, traficurile si negoturile cu lucruri vechi

Daca se ingaduie unui singur jidov, o singura casa de comert, intr-un oras, se permite comertul la toata natia si se opun, fiecarui negustor, fortele unui popor intreg[26].

Cu mult mai inainte de Revolutie, pe la inceputul secolului al XVIII-lea, ovreii reusira sa introduca in Anglia, Francmasoneria, societate secreta pe care au imaginat-o si au construit-o dupa modelul Cahalului lor.

Englezii au facut apoi sa treaca in Franta aceasta funesta asociatie.

Aici, Masoneria, dandu-se, in mod mincinos, drept o institutie filantro­pica, insela intr-un chip nedemn nobilimea, burghezimea si, cu toate avertis­mentele Papilor, o mare parte din cler. Multi prosti cazura in perfida cursa ce li se intinsese si intrara cu gramada in adunarea suspecta.

Abuzand de increderea acestor naivi si acoperindu-le ochii cu un val des, care ii impiedica sa vada, Francmasoneria putu sa lucreze in tihna, ca sa darame, putin cate putin, organizatia sociala.

Ea amagi, de altfel, pe toata lumea, - pe unii mai mult decat pe altii, - si mai ales pe revolutionari, care isi inchipuira ca masina impingea pentru ei, fara sa banuiasca macar, ca ea lucra, pur si simplu, pentru Israel.

Insa, vom expune mai departe originea Francmaso­neriei si rolul ei in timpul marii Revolutii.

De altfel, intr-o publicatie anterioara[27], am aratat pe larg, dupa Taine, inspaimantatoarea dezlantuire a patimilor de proprietate si de dominatie, care a avut loc in timpul acestei groaznice furtuni sociale.

Aici, nu vom insista decat numai asupra catorva peripetii jidovesti, care s-au desfasurat, incepand de la acest tragic eveniment si pana in zilele noastre.

Cand Constituanta se reuni, ovreii din Paris solici­tara emanciparea tutu­ror israelitilor din Franta.

Dezbaterea, inceputa la 21 septembrie 1789, se con­tinua cateva zile, insa Adunarea, foarte incurcata, amana solutia.

La 30 aprilie 1791 si la 27 septembrie 1791, deputa­tii, castigati de jidani, revenira la asalt, - dar, fara nici un succes, asa era de mare scarba ce in­spira aceasta lepra.

Tocmai in octombrie 1793, - adica dupa 4 ani, de lupta neincetata, - Israel triumfa[28].

Sa notam, ca aceasta s-a intamplat in plina Te­roare.

Prima grija, - pentru ca sa se arate demni de eman­cipare, - fu sa se re­peada asupra diamantelor Coroanei, in furtul carora jucara un rol de capete­nie. Toti ovreii din Paris au fost implicati in aceasta afacere. Dar, numai cativa iudei subalterni, care s-au lasat sa fie prinsi, au fost judecati si in urma execu­tati[29].

Ovreii fura, de asemenea, aceia care organizara jefuirea bisericilor si distrugerea capodoperelor, inspirate de credinta geniului pictorilor din Evul Mediu Adesea ei cumparara biserici intregi, cu un pumn de bancnote si le daramara[30] - sau, cand linis­tea fu restabilita, le inchiriara, foarte scump, credincio­silor.

Mobilierele emigratilor erau o alta ocazie de ope­ratii fructuoase. Mem­brii Conventei se intelegeau, cu ovreii, pentru ca sa-si insuseasca averile acestor proscrisi[31].

Cea mai mare parte din furturile si jafurile de care vorbeste Taine, avura, - daca nu ca autori directi, - cel putin ca instigatori si ca tainuitori de obiecte dosite, pe acesti blestemati fii ai lui Israel.

Atunci, au inceput sa ia nastere averile enorme ale multor jidani din Franta.

Cativa ani mai tarziu, in 1806, Portaiis, jurisconsul celebru, colabora­torul lui Napoleon, - intr-un memoriu pe care-l prezenta imparatului, -scrise cele ce urmeaza:

"Constituanta crezuse ca, pentru a face pe ovrei buni cetateni, era de ajuns sa-i faca sa participe la toate drepturile de care se bucura cetatenii francezi. Dar, din nenorocire, experienta a probat ca nu avusese prevedere.

Greseala provine din faptul ca revolutionarii nu au vrut sa vada decat o chesti­une de toleranta reli­gioasa, in problema ce aveau de rezolvat in ceea ce priveste starea civila a israelitilor din Franta.

Jidovii nu sunt numai o secta, ci un popor. Acest popor avea altadata un terito­riu si un guvern. El a fost imprastiat, fara sa fi fost distrus; si acum rata­ceste pe tot globul, pentru ca sa caute un refugiu, iar nu o tara; el exista la toate natiile, fara sa se con­funde, cu ele; pretutindeni el se crede ca traieste pe pamant strain

Astfel ovreii formeaza, peste tot, o natie in natie; ei nu sunt nici francezi, nici nemti, nici englezi, nici prusieni, - ci pur si simplu ovrei"[32].

Si Napoleon I, intr-o discutie in Consiliul de Stat, adauga:

"Nu se plange lumea de protestanti si de catolici, cum se plange de jidani. Raul pe care ei il fac, nu vine de la indivizi, ci chiar de la constitutia acestui popor. Sunt niste lacuste si niste omizi, care pustiesc Franta"[33].

Treizeci de ani mai tarziu, intr-o carte remarca­bila, - Les Juifs rois de l'epoque, - Toussenel scrie:

"Ovreii au lovit toate statele cu o noua ipoteca, pe care aceste state nu o vor plati niciodata cu venitu­rile lor.

Europa este infeudata dominatiei lui Israel; aceasta dominatie universala, - pe care atati cuceritori au visat-o, - Iudeii o au in mainile lor Israel a impus tribut tutu­ror statelor, produsul cel mai clar, al muncii tuturor cetatenilor, trece in punga jida­nilor, sub numele de dobanda a datoriei natio­nale"[34].

De atunci, ovreii au inaintat mult. Ei organizara masina de exploatare a popoarelor, din care au iesit trusturi formidabile, - lovituri de bursa dezastruoase, krac-uri si panamale ce ruineaza o tara intreaga, razboaie (ca acela din Tonkin, etc.)[35] etc. etc.

Astazi, sub republica francmasona, jidanii au ajuns sa fie stapani abso­luti pe Franta.

ALGERIA

Sa vedem acum, in ce conditii, ovreii au capatat drepturile de cetatenie in Algeria.

In 1870, in timpul razboiului ce a doborat Franta, - al carei pamant era invadat de dusmani, - jidanul Cremieux, care impreuna cu jidanul Gambetta erau membri ai guvernului Apararii nationale, dadu decretul de naturali­zare, in masa, a ovreilor din Algeria.

Profitand de un astfel de moment pentru a da un astfel de decret, Cre­mieux si cumatrul sau Gambetta au tradat Franta, pentru ca sa serveasca interesele neamului lor. [36]

Si pentru ce o asemenea favoare? atunci cand decretul din 1848, refe­ritor la naturalizarea straini­lor, deschidea iudeilor o poarta destul de larga.

Cu atat mai mult ca in 1870 aceasta masura avea si un caracter odios: arabii, care-si facusera datoria in mod eroic in timpul razboiului, erau lipsiti de dreptul de a vota, - ce era daruit cu toptanul slehtei jido­vesti[37].

De altfel, ura impotriva acestui neam netrebnic, era asa de intensa, incat pentru ai inflacara pe turcosi impotriva austriecilor, in timpul razboiului din Italia, era de ajuns sa li se spuna ca aveau in fata lor niste jidani[38].

Acest decret de naturalizare excita, in Algeria, o indignare unanima. El avu, ca efect imediat, o ras­coala ingrozitoare a populatiei araba si cabila.

Cand un ofiter francez se prezenta la Sidi Mahomed Ben Ahmed el Mokrani, - mare senior arab, - si ii inmana decretul lui Cremieux, Aga scuipa pe el, - si trimise inapoi generalului Augeraud crucea de ofiter a le­giunii de onoare, pentru ca sa arate tot dezgustul si adancul sau dispret, francezilor, care s-au injosit pana la a se pune in rand cu jidovii.

Mokrani cazu ca un erou si revolta fu inecata in sange, de armata fran­ceza, - redusa la trista necesi­tate de a se pune in serviciul acelora ce traiau numai din camata si din furtisaguri[39].

Nu ne vom mai opri asupra celorlalte tari din Eu­ropa, care, din acest punct de vedere, nu stau mai bine ca Austria si ca Franta.

Nu vom spune deci, nimic despre Italia, care are jidani ca prim-ministri (Luzzati), ca ministri de razboi (Ottolenghi), ca primari ai Romei (Nathan); nici de Anglia, unde, in momentul de fata, trei mi­nistri, taiati imprejur, se indeletnicesc cu un gheseft monstru[40], ce a dat nastere unui scandal colosal, a carui faima a facut ocolul pamantului; nici de Germania, unde ovreii sunt, de asemenea, foarte puternici si unde Herman Kuhn scria, in 1881:

"Pozitia iudeilor in Germania este foarte avanta­joasa Fiecare comunitate jido­veasca se adminis­treaza ea insasi, isi ridica impozitele, isi dirijeaza scolile, fara in­terventia autoritatilor civile. Israelitii formeaza, intr-adevar, un Stat in Stat".[41]

Dar, sa vorbim putin de o tara mare, in care ovreii - ca cei de la noi - nu se bucura de drepturile de cetatenie adica de Rusia.

Aceasta ne va permite sa ne dam seama de unelti­rile sau de tertipurile pe care jidanii din Romania le intrebuinteaza pentru ca sa-si atinga scopul dorit.

Sa vedem, prin urmare, ce s-a petrecut in Rusia, in timpul razboiului cu Japonia.

RUSIA

In Rusia, - unde ei se numara cu milioanele, - ovreii sunt lipsiti de drep­turile civile si politice, masura excelenta pentru poporul rus, insa deplora­bila pentru vecinii lui, - in particular pentru noi, - unde vine sa se reverse prisosul acestui furnicar.

Jidanimea ruseasca se agita cu furie si, prin Nihi­listi[42] (secta de anar­histi), - tulbura linistea Statului si pune intr-un pericol continuu viata Tarului si a principalilor sai colaboratori[43].

Mai mult, prin presa europeana, Cahalele calomni­aza Rusia si o discre­diteaza in ochii lumii straine, care isi inchipuie usor ca o monarhie abso­luta este un ingrozitor flagel, pe cand rusii se gasesc foarte bine sub un aseme­nea regim.

Vazand ca nu ajung la nimic, nici prin teroare, nici prin minciuna, ovreii - profitand de momentul cand Rusia era incurcata intr-un razboi nenorocit, incercara sa escaladeze bariera.

Intr-un ceas asa de dezastruos pentru patria co­muna, jidanimea n-a vazut decat un singur lucru: interesul ei.

Poporul rus, - ne spuneau telegramele agentilor, care mai toate sunt in mainile ovreilor, - reclama o constitutie si o garantie; pentru acest lucru se ras­coala.

Insa, in realitate, poporul rus nu stia catusi de pu­tin ce e o constitutie si ce sunt garantiile.

Cand, in loc sa citesti in ziare depesele agentiilor jidovesti, citeai scrisorile par­ticularilor care vedeau cu ochii evenimentele, constatai ca poporul rus mergea fara sa stie pentru ce, - ici pentru o cauza, colo pentru alta, - sau mai bine zis se napus­tea ca o bestie turbata, mereu excitat impins in strada de catre jidani, care minteau cu nerusinare si il faceau sa creada ca, punandu-se in greva, arzand si asasi­nand, apara cauza Tarului si a Rusiei".[44]

Si, intr-adevar, s-au vazut "instigatori, care rascu­lau poporul, in numele Tarului, - pentru al eli­bera".[45]

Francmasonii Constituantei si ovreii revolutionari din Rusia, lucrara exact in acelasi sens.

In cursul unei revolutii sangeroase, avu loc intra­rea jidovilor in natia fran­ceza; tot astfel, in mijlocul masacrelor, ei incercara sa se incorporeze in na­tia rusa. Si, pentru a ajunge aici, ei au dezlantuit razboiul civil cand patria, in care voiau sa intre, era zdrobita din afara.[46]

Aceeasi soarta ne ameninta si pe noi, romanii, din partea jidovimei.

ROMANIA

Acum, cunoscand modul cum jidovii au lucrat in mai multe tari straine, ne va fi usor sa intelegem ce se petrece in propria noastra tara.

In Romania, ovreii n-au putut sa-si satisfaca decat numai patima de pro­prietate si datorita ei, au ajuns in cativa ani sa puna mana pe mai toate bo­gatiile tarii.

Dar, ca sa ne subjuge cu totul, le mai trebuie sa posede si drepturile de cetatenie. Pentru a atinge si acest sfarsit, ei se agita nebuneste, impinsi fiind de patima de dominatie.

Acesti straini, veniti de ieri, pretind astazi ca sunt stabiliti in Romania de cand lumea si pamantul, - cu mult mai inainte de formarea acestei tari, de la luarea Ierusalimului de catre Titus (Cremieux) sau din timpurile lui Decebal (B. Lazare)[47], - si ca, prin urmare, ei trebuie sa aiba prerogativele de cetate, ce le sunt contestate pe nedrept.

Pentru ca sa probam ca aceasta afirmatie nu este decat o nerusinata minciuna, vom aduce aici cifre exacte, scoase din statisticile oficiale.

La inceputul secolului al XVIII-lea, nu se afla in Moldova decat un numar foarte mic de ovrei. Astfel, la Iasi, ei erau atat de rari, incat contributia lor totala se ridica abia la 155 lei, pe trimestru.

Numarul lor insa a crescut progresiv, dupa imparti­rea Poloniei (1772).

In 1803, - cand s-a facut cel dintai recensamant in Moldova, - s-au gasit, in toata tara, 12.000 de ovrei;

In 1820, - 19.000;

In 1827, - 24.000;

In 1831, - 37.000;

In 1838, - 80.000;

In 1859, - 120.000;

In 1899, - 200.000 de iudei[48].

Comparand intre ei anii 1803 si 1899, constatam ca inmultirea jidanilor, in Moldova, in aceasta pe­rioada de 96 ani, a atins cifra colosala de 1.533 la 100.

In Muntenia, numarul ovreilor a fost intotdeauna cu mult mai mic ca in Moldova. Astfel, in Bucuresti, in 1820, nu s-au gasit decat 127 sefi de familii israeliti.

In 1831, - se socotesc in toata tara, 3.330 ovrei;

In 1838, - 6.000;

In 1860,- 9.000;

In 1899, - 70.000 de jidovi, in urma emigrarii lor necontenite din Moldova.

Cifrele acestor statistici[49] arata ca, in imensa lor majoritate, ovreii, care se afla actualmente in Roma­nia, s-au introdus aici in mod fraudulos in cursul secolului trecut, - venind din Galitia si din Polonia ruseasca, ce constituie un fel de cloaca nesecabila ce debordeaza cu imbelsugare aceasta pestilenta.

Prin urmare, acesti straini, - care n-au luat parte nici la suferintele grozave indurate altadata de popo­rul roman, nici la luptele sangeroase, pe viata sau pe moarte, sustinute de el impotriva numerosilor barbari (turci, tatari, unguri, etc.) ce voiau sa-l cotropeasca, - n-au nici un motiv istoric plauzibil ca sa poata pre­tinde drepturile de cetatenie, in Romania.

Iata ce zice in aceasta privinta, un savant istoric, Ernest Desjardins, membru al Institutului, care a venit in Romania, in 1867, sa studieze ches­tiunea israelita:

"Majoritatea familiilor evreiesti care locuiesc in Romania, este prin nastere, - ca si prin vointa si prin moravuri, prin spirit si prin limba, - straini de tara.

Ea a venit aici prin emigratie, din Austria si din Rusia. Aceasta invazie a inceput de ani de zile; dar a devenit foarte activa mai ales in timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1848)

Astfel, inmultirea ovreilor straini lua proportii inspaimantatoare, - pentru con­curenta de aici inainte neputincioasa si chiar pentru viata materiala a adeva­ratilor romani

Dar, existau in Moldova regulamente pentru apara­rea fruntariilor impotriva va­lurilor navalitoare ale vagabonzilor straini. Numai ca, severitatea acestor regula­mente, se topi la vederea catorva gologani, - iar guvernele, facandu-se complicii acestor abateri, dadura pamantul national prada cersetorilor corupa­tori"[50].

Daca examinam acum statisticile care dau misca­rea totala a populatiei in orasele Moldovei, de la 1870 la 1893, vedem ca romanii prezinta un deficit de 30.000 morti, asupra nasterilor, pe cata vreme jidovii (al caror numar este aproape pe jumatate ca acel al crestinilor) au un excedent de 40.000 nasteri, asupra mortilor[51].

Nasteri Morti Diferenta

Romani 140.000 170.000 - 30.000

Ovrei 120.00080.000 +40.000

Adica, in 22 de ani, o diferenta de 70.000 de su­flete in profitul lui Israel.

De asemenea, in orasul Iasi, - fosta capitala a Mol­dovei, miscarea popu­latiei, de la 1869 la 1875[52], se prezinta cu un tablou si mai infricosator.

Nasteri Morti Diferenta

Romani7.50013.000-5.500

Ovrei 13.000 9.500 +3.500

Si, numai in anul 1909, romanii au pierdut aici 986 indivizi (1.432 nasteri, 2.418 morti), pe cand jidanii au castigat 120 (894 nasteri, 774 morti).

D-l A. C. Cuza, profesor de economie politica la Universitatea din Iasi, calculand asupra datelor statisticilor oficiale, pentru acelasi oras, miscarea populatiei de la 1866 la 1909, constata:

- pentru romani, un deficit de 14.443 de suflete;

- pentru ovrei un excedent de 17.784 de suflete.

Cu alte cuvinte, in 43 de ani, s-a produs o dife­renta de peste 30.000 de indivizi in favoarea lui Israel, asupra unei populatii totale de 77.759 locuitori.

Cu modul acesta, ovreii au ajuns in Iasi la cifra de 39.488 suflete, - adica la 50,8%.

O asemenea proportie se intalneste in mai toate orasele Moldovei; ast­fel la Dorohoi ea este de 53,6%, - la Botosani, de 51,8%, - la Falticeni, de 57% - si asa mai departe[53].

In 1912, s-a facut un nou recensamant al popula­tiei, ale carui prime re­zultate au fost raportate de profesorul Cuza[54].

Un ziar politic, publicand aceste date, le rezuma astfel:

"Cifrele recensamantului, - pentru moment provi­zorii, - ne duc la constatari de o exceptionala gravi­tate. Fenomene, - care se petreceau in umbra, neobser­vate de nimeni, uneori numai banuite, - apar astazi in plina lumina

Intr-adevar, datele referitoare la numarul locuito­rilor Moldovei arata ca popula­tia rurala a crescut, in 13 ani, numai cu 18,8% - pe cand a Munteniei s-a inmultit cu 1%. iar a Dobrogei cu 45,7%.

In acelasi timp, populatia urbana a Moldovei a crescut numai cu 5,3% - pe cand a Munteniei s-a inmultit cu 23%, iar a Dobrogei, cu 41,5%.

O asemenea disproportie, care e enorma, trebuie sa aiba cauze profunde, a caror cunostinta se impune fara intarziere.

Dar, raul pare si mai mare, cand cercetezi misca­rea fiecarui oras luat in parte, intr-adevar, se vede atunci ca, in 8 din 21 orase moldovenesti, populatia sa diminuat in mod absolut. Astfel, de exemplu, Iasii, vechea capitala a tarii, care in 1909 avea 77.759 locuitori, nu mai are astazi decat 75.882. De aseme­nea, populatia Falticeni­lor s-a micsorat cu 10,8%, a Mihailenilor cu 13%, etc. Putem deci sa afirmam ca orasele Moldovei se depopuleaza si ca aceasta depopulare este cu atat mai intensa, cu cat orasele sunt situate mai spre nord"[55].

Prin urmare, in Moldova, ovreii se inmultesc in mod prodigios pe cand romanii se imputineaza din ce in ce, - si aceasta constatare a smuls profesorului Cuza strigatul de alarma sau mai bine zis de dispe­rare: pierim - stri­gat care s-a rasfrant, cu o dure­roasa neliniste, in inimile tuturor romanilor.

Dar care este cauza istovirii unei populatii, pana atunci foarte prolifica, in fata navalirii unor paraziti?

Cuza, care a studiat bine acest fenomen patologic, a ajuns la condusa ca jidanii, acaparand toate mijloa­cele de subzistenta, au lipsit pe romani de aceste mijloace de trai si, in consecinta, acestia au inceput sa dispara.