|
|
|
STRATEGII DE ANALIZA A COMPORTAMENTULUI ELEVULUI
Comportamentele indeplinesc o anumita functie
Fiecare comportament are o intentie; aceasta insemna ca exista o legatura intre
comportamentul manifestat si rezultatul dorit. Comportamentul este intentional si are o functie
pentru elev. Adesea, pentru ca elevul nu poate sa vorbeasca si/sau nu are alte moduri de
expresivitate, comportamentul poate devenii o forma de comunicare primara si foarte functionala.
Tipic, functia comportamentului se regaseste in una sau mai multe dintre urmatoarele categorii:
- captarea atentiei
- obtinerea acceptarii
- obtinerea puterii sau a controlului
- razbunare
- obtinerea unei recompense palpabile
- obtinerea accesului la o activitate
- stimularea senzoriala
- pentru a se autoregla (a regla energia, stimularea si/sau nivele de atentie)
- sustragere
- protectie
- exprimarea emotiiilor.
La nivel primar, analiza functionala incearca sa determine scopul (functia)
comportamentului sau a unei clase de comportamente. Sunt descrise in literatura mai multe
categorii de functii, pe care pot sa le detina comportamentele elevilor: (a) evitare; (b) atragerea atentiei; (c) obtinerea de beneficii (note); (d) autostimulare senzoriala (IO'Neill et al., 1997) etc.Cand un elev manifesta un anumit comportament prin care incerca sa se sustraga unor anumite sarcini/contexte sau confruntarii cu o persoana, se considera ca acel comportament are o functie de evitare (functioneaza ca intarire negativa).
Analiza functionala isi propune sa identifice acele evenimente din mediul scolar, care sunt relationate cu comportamentul problematic. Pentru identificarea lor putem sa formulam cateva intrebari:
. Care sunt cauzele probabile ale comportamentelor dezadaptative?
. Ce evenimente sau circumstante au loc inaintea comportamentului si sporesc predictia
lui?
. Ce rezultate par sa motiveze sau sa mentina comportamentul provocator?
. Ce alte comportamente adaptative ar putea produce acelasi rezultat?
. Ce anume poate fi invatat din eforturile de ameliorarea comportamentelor anterioare cu
privire la gradul de eficienta al strategiile adoptate; care din ele sunt: ineficiente, eficiente partial sau eficiente pentru o scurta perioada de timp?
Scopul analizei functionale a comportamentului, este de a oferi o abordare comprehensiva
a exceselor si deficitelor comportamentale, cu scopul dezvoltarii unor interventii adecvate.
Cercetarile arata ca interventiile care sunt corelate cu analizele functionale ale comportamentului au sanse mai mari sa fie acceptate si implementate de catre profesori (Jones si Lungaro, 2000). In concluzie, abordarea functionala a comportamentului conecteaza informatia rezultata din analiza cu interventii educationale viabile.
Procedurile de analiza functionala a comportamentului pot fi clasificate in 3 mari categorii: directe (observatia), indirecte (interviul), si manipularile experimentale. In general formele directe de analiza functionala a comportamentului ofera informatii mai valide. De pilda,la elevii cu manifestari exteriorizante de comportament dau dovada pe de o parte de: (a) excese comportamentale cum ar fi: incalcarea regulilor, agresivitate, contrazicere, distrugerea proprietatii si comportamente distructive, iar pe de alta parte de deficite comportamentale, cum ar fi: neindeplinirea sarcinilor, auto-gestionare problematica, abilitati sociale reduse si performante scolare slabe (Hinshaw si Anderson, 1996). Adesea, aceste comportamente sunt observate la frecvente mari de aparitie si intensitati mici. Ele au un impact cumulativ semnificative in timpElevii care prezinta dificultati in indeplinirea sarcinile academice sau sociale solicitate in clasa,frecvent manifesta excese comportamentale, pentru a evada din acest mediu.
1. Observatia directa
Observatia directa este o componenta necesara pentru analiza elevilor cu manifestari
comportamentale inadecvate. In cazul comportamentelor cu aparitii frecvente, intensitate mica si durata mare (ex. neindeplinirea sarcinii, ridicarea din banca, galagie in clasa), exista cateva proceduri de observatie directa a comportamentului. In cazul observatiei directe, profesorulobserva si inregistreaza performanta copilului in concordanta cu definitiile operationale ale unor comportamente ,,tinta" specifice. Metoda observarii unor colegi alesi intamplator ai elevului vizat a fost de asemenea folosita pentru a oferi criterii aditionale cu scopul de a evalua contextul unui comportament precum si eficacitatea unei interventii. Alessi (1980) a descris pentru prima oara Modelul Raspunsului Discrepant prin reducerea discrepantei dintre probleme comportamentale specifice si ceea ce se considera a fi comportament normal in clasa. Observarea elevului vizat printr-o comparatie cu alti elevi din aceeasi clasa, ofera profesorului un cadru normativ pentru a compara datele obtinute la elevul vizat. Cativa factori sunt asociati cu folosirea corecta a metodei de colectare de date prin
observatie directa.
_ Folosirea intervalelor scurte (5-10 secunde) pe o perioada de minim 15 minute s-a dovedit a fi mai precisa decat simplele estimari globale a claselor de comportamente cum ar fi:
galagie in clasa, ridicarea din banca sau neindeplinirea sarcinilor.
_ Importanta simplitatii in codarea comportamentelor a fost de asemenea bine stabilita,
in special cand componente cu frecventa mare sunt folosite pentru a oferi un index de analiza de genul sarcina achitata contra sarcina neachitata.
_ Codarea trebuie de asemenea sa fie destul de cuprinzatoare incat sa permita discriminarea elevilor vizati fata de grupul de referinta. Pentru validarea unui cod de observatie intr-o clasa, in cazul elevilor cu afectiuni exteriorizante, Buttler (1990) a identificat o masuragenerala (globala pe achitarea sarcinii) si cinci componente specifice contrare (vorbitul in timpul orei, deplasarea de locul desemnat, inactivitate, nesupunere si joaca cu diferite obiecte).
2. Auto-monitorizarea
Auto-monitorizarea consta intr-o observare sistematica a propriului comportament. Cei mai multi oameni nu sunt complet constienti de momentul, forma, impactul comportamentelor pe care le manifesta. Comportamentele habituale sunt automate. Cu toate acestea, simpla observarea atenta a propriului comportament poate duce la modificari ale acestuiaMotivele pentru care auto-monitorizarea aduce schimbari in comportament nu sunt intelese in totalitate. Informatia obtinuta in urma unor autoobservatii atente poate asigura un feedback important despre comportamental propriu. Auto-monitorizarea poate fi eficace prin faptul ca actul observatiei in sine are functii de intarire sau de sanctiune. De exemplu, pentru individul care inregistreaza comportamentul de studiu pe parcursul mai multor ore fiecare ora notata poate constitui o intarire. In acest caz, actul de monitorizare are functie de intarire a propriului comportament.Cercetarile au aratat ca auto-inregistrarea comportamentului poate influenta fumatul,unele manifestari agresive, rosul unghiilor.
3. Interviul
Intervievarea directa a elevului poate aduce informatii utile cu privire la propria perceptie
a performantelor lui scolare si a potentialilor factori, care contribuie la deficitul performantelor sale scolare. Pe baza interviului se pot obtine informatii despre variabilele ecologice care influenteaza performantele scolare (Shapiro & Ager, 1992). Interviul ofera informatii relevante cu privire la anumiti factori antecedenti care ar putea influenta comportamentul problematic. In acest sens pot fi consultati parintii sau chiar elevul cu privire la persoane, activitati sau factori ai mediului inconjurator care ar putea cauza aparitia comportamentului vizat. A doua componenta se concentreaza pe consecintele care succed comportamentului. Pot fi adresate intrebari in legatura cu reactiile colegilor, posibila evitare a unor indatoriri sau cautarea unor senzatii. Colectarea informatiilor referitoare la excese/deficite, antecedente si consecinte este necesara pentru aformula ipoteze privind motivatiile elevului, care odata depistate pot duce la proiectarea de modalitati efective prin intermediul carora sa intervina profesorul.
4. Analiza exceselor comportamentale
Elevii cu manifestari de conduita exteriorizante dau dovada adesea de un comportament
disruptiv intr-o varietate de contexte: in clasa precum si acasa sau in comunitate. Aceste excese sunt adesea directionate spre mediul extern (adulti, colegi sau obiecte) sub forma de: nesupunere, enervare brusca si fara motiv, incaierare, cearta, agresiune verbala sau fizica. Desi excesele comportamentale sunt tipic caracterizate de: frecventa mare de aparitie, durata mare si intensitate inalta, sunt posibile si combinatii variate (ex. frecventa mica de aparitie, intensitate mare si durata mica; frecventa mare, intensitate mica si durata mare, etc.). Analiza functionala a comportamentului trebuie sa anticipeze potentiala varietate si gama acestor trasaturi pentru a potrivi comportamentele tinta si metoda de analiza.
Metoda ABC
Alta metoda de pentru a analiza problemele comportamentale ale elevilor este metoda ABC. Aceasta metoda presupune descrierea unui comportament observabil si inregistrarea evenimentelor care il preceda (antecedente) si care il urmeaza(consecinta). Metoda ABC a fost descrisa pentru prima data de Bijou (1968) ca un mijloc de a analiza detaliata acomportamentului, prin evaluarea contextului in care acesta apare. Astfel, observarea comportamentului se realizeaza simultan cu inregistrarea evenimentelor antecedente si consecvente.
Metoda ABC se bazeaza pe supozitia ca, un anumit context ofera stimuli atat pentru
initierea comportamentului cat si pentru mentinerea acestuia in timp. Desi datele obtinute prin metoda ABC creeaza ipoteze despre potentiale relatii dintre comportamentele specifice si evenimente inconjuratoare, aceste ipoteze sunt dovedite sau nu. In schimb, aceste ipoteze sunt testate mai tarziu prin manipulari experimentale.
Datele privind antecedente, consecinte sau chiar despre comportament au scopul de a identifica ce s-a petrecut inainte de aparitia comportamentului nedorit si ce s-a intamplat dupa. In acest fel se urmareste intelegerea functiei pe care o are un comportament particular si ce interventii sunt cele mai eficiente.
O metoda eficienta de inregistrare a informatii despre comportamentul disfunctional este
analiza ABC. Aceasta metoda presupune inregistrarea informatiilor privind consecintele comportamentelor (de exemplu: intariri pozitive si negative), antecedentele si comportamentele alternative (de ex: inlocuitori pentru comportamente inadecvate). Ca parte a evaluarii comportamentului functional variat pentru elevii cu probleme de comportament exteriorizate, fisa de evaluare ABC permite de asemenea inregistrarea deficitelor comportamentale, care are rol important in determinarea interventiilor necesare pentru implementarea reducerii exceselor comportamentale.
Numele Elevului:_____ _______ ______ ______ Data:_______Locul:______
A Antecendente - stimuli situatii care preced comportamentul
Perioada de timp __________ ______ ____ __________
Persoane __________ ______ ____ __________
Locul __________ ______ ____ __________
Evenimente __________ ______ ____ __________
Alte comportamente __________ ______ ____ __________
Timpul de relaxare __________ ______ ____ __________
B Comportament - specific, observabil, obiectiv
In exces __________ ______ ____ __________
In deficit __________ ______ ____ __________
C Consecinte - ceea ce urmeaza/succede comportamentului
pedepse __________ ______ ____ __________
intariri pozitive __________ ______ ____ __________
atentia __________ ______ ____ __________
intariri tangibile __________ ______ ____ __________
intariri senzoriale __________ ______ ____ __________
intariri negative __________ ______ ____ __________
evadarea din sarcina__________ ______ ____ __________
evitarea __________ ______ ____ __________
R Comportament complementar _____ _______ ______ _____________
68
Comentarii__________ ______ ____ __________ ______ ____ _
Figura Fisa de evaluare ABC
Antecedentele includ acei factori si situatii care preced producerea comportamentelor indezirabille. Ne referim la locul unde se produce un comportament, dat fiind faptul ca de multe ori exista asociatii foarte puternice intre locatie si comportament, momentele si circumstantele in care e mai probabil sa survina comportamentul, si la expectantele pe care le are elevul fata de ce va urma dupa executia comportamentului. Insa, examinarea antecedentelor poate sa ignore momentele in care comportamentul elevului a fost pozitiv. Daca aceasta perioada este trecuta cu vederea, dascalul poate omite analiza factorilor relevanti care intaresc comportamentul pozitiv. In observarea evenimentelor trebuie facuta delimitarea intre intamplari accidentale si stari comportamentale.
Pasi in evaluarea functionala a comportamentului
Procesul de evaluare a comportamentului poate varia in functie de specificul elevului.
Totusi exista cateva repere utile de care se poate tine seama in acest tip de evaluare:
1. Identificarea comportamentelor dezadaptative specifice.
2. Determinarea locatiilor unde se produc/nu se produc comportamentele vizate.
Identificarea elementelor care initiaza/precipita producerea acestor comportamente. In acest sens
se pot formula cateva intrebari:
Ce anume este specific mediilor in care comportamentul nu se produce?
Ce este diferit in cazul situatiilor in care problemele de comportament se manifesta?
Pot fi comportamentele nepotrivite legate de relatia profesor-elev?
Poate numarul de elevi sau suprasolicitarea sa cauzeze problemele constatate?
Poate momentul zilei sau starea de spirit a elevului sa-i afecteze comportamentul?
A existat vreo problema sau dezacord inainte de inceperea orei pe hol?
Exista anumite circumstante sau un loc anume unde probabilitatea de a apare acel
comportament este mai mare?
Ce fel de evenimente par sa fie suportul problemelor de comportament?
3. Colectarea datelor referitoare la performantele elevului (nu doar cele scolare) din cat
mai multe surse posibil.
4. formularea unor ipoteze privind motivele care sustin problemele comportamentale (functia comportamentelor). O ipoteza este o predictie chibzuita intemeiata pe date. Ea ajuta la prezicerea locului unde apar comportamentele si motivul probabil al aparitiei acestora si a locului si motivului pentru care acestea nu apar in alte situatii.
5. Identificarea altor comportamente care pot indeplini aceeasi functie pentru elev (comportamente alternative), dar care sunt adaptative.
6. Testarea ipotezei pe baza unor interventii comportamentale pozitive.
7. Evaluarea succesului interventiilor. Schimbarea sau ameliorarea acestora dupa caz.
Concluzie
In general, analiza functionala a comportamentului ne ajuta sa:
. descriem cu claritate comportamentele nepotrivite, inclusiv comportamentele neutre,
dar care au loc simultan cu primele;
. identificam evenimentele, timpul si situatiile care prezic producerea comportamentelor
provocatoare, pe parcursul rutinei zilnice;
. identificam consecintele ce mentin comportamentele disruptive (ce "obtine" elevul
executand acel comportament; de exemplu: atentie, evita anumite sarcini, devine o vedeta printre
colegi);
. colectam date observate direct.
. dezvoltam unul sau mai multe bilanturi sumare si sa avansam ipoteze ce descriu
comportamente specifice, tipuri de situatii specifice in care au loc si intaririle ce mentin
comportamentele in acea situatie;
In concluzie evaluarea functionala permite sa raspundem urmatoarelor intrebari:
. In ce circumstante este cel mai probabil/improbabil sa apara comportamentul (de
exemplu, cand, unde, cu cine, in ce imprejurari)?
. Ce urmari produce comportamentul (ce obtine/evita persoana prin comportamentul
ei)?
O evaluare completa permite predictii valide cu privire la conditiile in care
comportamentul problema este mai mult probabil sa aiba loc sau nu si cand exista intelegere cu
privire la consecintele ce perpetueaza comportamentul provocator.
