|
|
|
STADIILE DEZVOLTARII BIO-PSIHO-SOCIALE ALE COPILULUI
Dezvoltarea individuala este un proces la fel de complex ca si invatarea. Acesta este motivul pentru care exista mai multe perspective de abordare: perspectiva psihanalitica-reprezentata de teoriile lui Sigmund Freud; perspectiva dezvoltarii ontogenetice conceputa de J. Piaget si nu in ultimul rand perspectiva psiho-sociala elaborata de E.Erikson.
Este important sa subliniem faptul ca exista un ciclu de evolutie a dezvoltarii de care noi ca si educatori trebuie sa tinem cont, evolutie pe care o puteti observa in figura de mai jos
Curba evolutiei in raport cu varsta: 1) a dezvoltarii inteligentei (dupa Wechsler), 2)a mobilitatii proceselor nervoase (dupa Hilcenk), 3)a contributiilor superioare in stiinta si tehnica (dupa Lehmann)
Asa cum se poate observa apogeul evolutiei inteligentei si a mobilitatilor proceselor nervoase este atins aproximativ la varsta de 18 ani, pe cand evolutia curbei contributiilor superioare in stiinta si tehnica incepe dupa 18 ani, atingand apogeul intre 30 si 40 de ani. Ciclul de evolutie si ritmicitatea dezvoltarii ar trebui sa isi puna amprenta pe metodele de instruire utilizate in educarea copilului si de ce nu a adultului.
1. Perspectiva psihanalitica
Conceptele cele mai reprezentative sunt urmatoarele: libido si instantele sau nivelele psihice.
- Libido (latina: pofta, dorinta) inseamna energie virtuala ce sustine intreaga viata si o sursa a vietii psihice;
- Instantele psihice reprezinta nivelele psihicului, care sunt: sinele (id), eul (ego), supraeul (super-ego):
- sinele - prevazut inca de la nastere, e rezervorul energiilor profunde ale instinctelor, al fortelor primitive preponderent biologic, este total inconstient, guvernat de principiul placerii
ego - derivat din sine, deturneaza energia sinelui, de la scopuri originale spre cele cu aprobare sociala; se supune princ. realitatii.
superego - in cea mai mare parte constient, incepe sa se formeze dupa cel de-al 3-lea an al vietii prin interzicerea normelor, cerintelor si valorilor morale; este supus principiul datoriei.
Conform teoriei psihanalitice a lui S. Freud dezvoltarea copilului si experientele acestuia in perioada de la 0 la 6 ani isi pun amprenta asupra personalitatii adultului.
Experientele semnificative pentru evolutia copilului sunt cele marcate de principiul placerii
2. Perspectiva dezvoltarii ontogenetice a lui J. Piaget
Psihologia genetica (1. Piaget) abordeaza inteligenta ca forma superioara de adaptare optima, eficienta la situatii noi, problematice, prin restructurarea datelor experientei. La randul ei, adaptarea este rezultatul interdependentei a doua componente: asimilarea de noi informatii, pe baza schemelor operatorii si a experientei cognitive de care dispune subiectul, si acomodarea, care presupune o restructurare a modelelor de cunoastere, depasirea starii anterioare prin procese de extensiune, comprimare, transformare a experientei cognitive. Interactiunea, sub aceasta forma, a asimilarii si acomodarii, realizeaza un nou echilibru, la un nivel mai inalt, edificiul intelectual, evoluand astfel de la simplu la complex, fiind posibile si asimilari ale asimilarilor, precum si acomodari ale acomodarilor.
Luand in considerare dezvoltarea proceselor cognitive, implicate in actul cunoasterii conform lui Piaget sunt patru stadii de dezvoltare: stadiul senzorio-motor (0-2 ani); stadiul preoperational (2-7 ani); stadiul operatiilor concrete (7-ll ani) si stadiul operatiilor formale( 11-l5 ani).
1. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani):
In aceasta perioada, copiii descopera relatiile dintre ceea ce percep si propriile actiuni (de obicei motorii), ei sunt foarte interesati de tot ceea ce le ofera sunetele sau imaginile interesante, iar in primul an de viata invata sa puna ceea ce fac in legatura cu oamenii sau obiectele din jur. In principiu, ei cauta sa invete cum sa reactioneze la schimbarile mediului si cum sa-l controleze. Cea mai importanta achizitie in aceasta perioada (care debuteaza dupa varsta de 6 luni si se incheie la 24 de luni) este permanenta obiectelor - constientizarea faptului ca obiectele exista, chiar daca nu mai sunt vizibile
2. Stadiul preoperational (2-7 ani):
Deprinderea mersului si a limbajului sunt cele mai importante realizari ale perioadei si ambele fac din copilul prescolar un explorator perseverent al mediului inconjurator. Trei sunt caracteristicile principale ale stadiului: 1) apare un anume tip de gandire cauzala, prin care copiii incearca sa-si explice ceea ce se petrece in jur (dar nu putem vorbi de un rationament logic. de aceea stadiul este numit pre-operational), 2) amestecul realului cu imaginarul (de exemplu, credinta in Mos Craciun) siimposibilitatea de a trece dincolo de aparente (de exemplu. pentru un copil de 3 ani o fata imbracata baieteste va fi perceputa drept baiat) si 3) egocentrismul, faptul ca la aceasta varsta copii nu pot vedea lucrurile din punct de vedere al celuilalt, ci numai din propria perspectiva.
Progresul consta in faptul ca prescolarul se elibereza partial de limitele actiunilor motorii concrete, imediate, le poate inlocui in cadrul jocului prin acte simbolistice (exemplu: batul reprezinta calul, papusa poate fi rand pe rand 'fetita cea cuminte' sau 'bunica' etc.). Obiectele sunt schematice reprezentativ in desen, iar o data cu insusirea cuvintelor si a structurilor gramatice, gandirea isi sporeste mult posibilitatile de intindere si repeziciune, cuvantul si propozitia constituind mijloace de schematizare si integrare. In acest stadiu se constituie operatiile de seriere (ordonarea in sIr crescator sau descrescator a elementelor unei multimi, colectii), precum si cele de clasificare, operatie mult mai complexa, deoarece necesita gruparea elementelor asemanatoare unei alte multimi heterogene de obiecte, dupa diverse criterii (culoare, forma, marime, functii etc.).
Rar, pot fi intalnite si cazuri de copii care realizeaza reversibilitati prin compensare sau semireversibilitati, de exemplu: refacerea bilei de plastelina. a turnarii lichidului in vasul in care fost initial, copilul atirmand ca 'nimic nu s-a luat, nimic nu s-a adaugat este tot atata'. Cuvintele copiilor prescolari nu poseda decat semnificatii'semiconceptuale in forma unor reprezentari generale.
In finalul perioadei preoperatorii, apare conceptul de numar, pe baza degajarii, prin coordonari, a unei grupari operationale noi care realizeaza asocierea cantitatii la numar, fiind sintetizate seriatia si clasiticarea, aspectul ordinal si cel cardinal.
3. Stadiul operatiilor concrete (7-ll ani):
Acesta este considerat un 'punct de cotitura' in evolutia inteligentei la copil. in aceasta etapa. copiii incep sa aplice reguli logice operatiilor de transformare a informatiilor pentru a rezolva problemele cu care se confrunta. Achizitiile cele mai importante ale stadiului sunt clasificarea. categorizarea (inclusiv conceptul de numar) si conservarea propietatilor fizice ale obiectelor (de exemplu, intelegerea faptului ca volumul unui lichid este constant indiferent de forma recipientului in care se ana acesta). Acum. copilul trebuie sa aiba un corespondent concret in realitate, manipulerea simbolurilor abstracte fiind dificila. Inteligenta lui este inductiv-Iogica si concreta.
Operatiile concrete. in randul carora clasificarea constituie operatia principala. poarta asupra realitatii concrete sau asupra reprezentarilor si efectueaza conservarile progres trecand de la o categorie la alta - dupa cum observa Piaget - uneori prin decalaje intre domenii de doi-trei ani (de la varsta de 7-8 ani. copiii admit conservarea materiei, catre 9 ani recunosc conservarea greutatii si abia la Il-Il ani, conservarea volumului). Surpriderea in variatiei. deci a ceea ce este constant si identic in lucruri. se bazeza pe capacitatea de a coordona intre ele operatiile gandirii, de a le grupa in sisteme unitare. in cadrul carora devine posibila reversibilitatea, capacitatea de efectuare in sens invers a drumului de la o operatie la alta (de exemplu, copilul apreciaza ca tirul subtire din plastelina cantareste tot atat cat bucata sferica initiala ca este 'tot atata', deci, cantitatea nu s-a schimbat).
Reversibilitatea prin inversiune (adunare-scadere, inmult:re-impartire, asociere-disociere s.a.m.d.) se produce simultan. fara dest:}surari fizice, Este un fenomen caracteristic mintii omenesti Cal'; poate. dupa cum se vede, sa se miste simultan in sensuri opuse si astfd sa ..conserve invariantul' in conceptul care este intotdeauna general Exista si o reversibilitate prin reciprocitate (A este fratele lui B precum B este fratele lui A) care-si intarzie constituirea in aces', stadiu si ramane detasata de reversibilitatea prin inversiune,
4. Stadiul operatiilor formale (I1-l5 ani):
Caracteristic pentru stadiul operatiilor formale este faptul ca subiectul nu se limiteaza sa actioneze direct asupra obiectelor concrete (operatii de clasiticare. numeratie si calcul. punere in relatii. manipulari spatio-temporale), ci reuseste' sa coordoneze (sa regleze) propozitiile (judecatile) in unitati mai mari (fraze. discurs. rationamente complexe). Cea mai semniticativa constructie intelectuala a acestui stadiu este rationamentul ipotetico-deductiv, Ipoteza este enuntata verbal si se judeca asupra consecintelor ei posibile (,,Daca . atunci'.). Printr-o astfel de coordonare a propozitii lor (stadiul mai este denumit si propozitional) se trece de la operarea asupra realului la operarea asuprea posibilului. Aceasta in baza constituirii grupului operational cu dubla si intercoreleaza reversibilitate (prin inversiune si reciprocitate) care, prin transferuri si corelari, functioneaaza ca o combinatorica: in virtutea abstractizarii constructive, a reconstructiei pe noi planuri, inteligenta (aici echivalenta cu gandirea) devine reflexiva, se repliaza asupra sa insasi uzand norme logice si matematice.
3 Etapele formarii identitatii psihosociale
Psihanalistul Erik Erikson stabileste opt stadii principale ale parcursului vietii, fiecare stadiu presupune rezolvarea unei crize date de antinomii psihice traduse pe planul trairilor (Ilut, P., 2001, p. 38-41) se produc achizitii noi in fiecare stadiu, achizitii provocate de crizele de dezvoltare.
1. Incredere versus neincredere - este stadiul specific primului an de viata. In crederea se obtine prin confortul psihic si fizic al copilului, prin grija apropiatilor de a-l feri de situatii ce induc frica. Increderea dobandita in pruncie are efecte pe termen lung in ceea ce priveste optimismul general in viata, in timp ce lipsa ei conduce la pesimism, ingrijorare si neincredere.
2. Autonomie versus indoiala si rusine - caracterizata perioada 1 - 3 ani, in care copiii incep sa-si manifeste vointa si independenta, placerea de a efectua actiuni autonome. Daca aceste tendinte sunt prea rigid controlate si cu atat mai mult aspru pedepsite se va instala sentimentul de indoiala si rusine.
3. Initiativa versus vinovatie dupa 3 ani si pana la intrarea in scoala; acum copilul nu numai ca are un grad de autonomie, dar, confruntat cu un spatiu social mai extins, primeste si accepta responsabilitati in legatura cu propriul corp, imbracaminte, jucarii si chiar invatarea de roluri sociale. A avea responsabilitati inseamna a-ti asuma comportamente orientate inspre scopuri specifice, a-ti dezvolta simtul initiativei. Copiii care nu sunt prea solicitati in a avea responsabilitati sau li se imputa prea mult lipsa initiativei, pot avea sentimentul de vinovatie si anxietate.
4. Straduinta versus inferioritate - acopera etapa scolii elementare, atunci cand copilul se confrunta la modul serios cu insusirea de cunostinte si abilitati intelectuale evaluate sub forma de note. Motivati fiind, entuziasmul si energia lor se canalizeaza inspre obtinerea de performante. Pericolul este ca in acest stadiu, din diferite cauze, una esentiala fiind etichetarea negativa a parintilor si / sau a invatatorilor, sa se ajunga la sentimente de incompetenta, ineficienta si, de aici, la inferioritate si o slaba pretuire de sine.
5. Identitate versus confuzie de identitate este un stadiu crucial, ce marcheaza perioada adolescentei in sens larg (de la 10 la 20 de ani), mai precis intre13-18 ani, etapa a vietii caracterizata de multi autori drept "criza juvenila" sau "varsta metafizica", framantarile ardente fiind in legatura cu definirea propriei fiinte in timp si spatiu, "cine sunt" si "incotro se indreapta. Intrebarea fundamentala: Cine sunt eu!, iar in relatiile cu parintii, conflicte, revolta,, perioada de puternica influenta a grupului, clica banda afilierea si loialitatea marcheaza puternic viata adolescentului.
6. Intimitate versus izolare - se refera la inceputul vietii de adult (20 - 30 de ani), cand pe prim plan sunt relatiile intense de prietenie si dragoste. Daca in aceste raporturi se ajunge la autentica intimitate, atunci perioada de adult tanar s-a depasit pozitiv, cu premise solide pentru o viata afectiva ulterioara echilibrata. Daca nu, se ajunge la izolare si tristete cu urme adanci pentru mai tarziu.
7. Generativitate versus stagnare - caracteristica anilor de mijloc ai maturitatii (40 - 50 ani), in care grija principala este de a ajuta noua generatie sa se realizeze in viata. Daca consideri ca ti-ai facut datoria in acest sena, in calitate de parinte, dar nu numai, te inscrii in trairea a ceea ce Erikson numeste "generativitate" (de la generatie), pe cand contrariul inseamna stagnare.
8. Integritate versus disperare, concluzia cognitiv - afectiva la care ajung oamenii in maturitatea tarzie si batranete (dupa 60 de ani), facandu-si o recapitulare a vietii lor. Daca bilantul este pozitiv, au sentimentul integralitatii, daca nu, cel al disperarii. De subliniat ca rezultatul analizei retrospective este dublu marcat de stadiile anterioare: in primul rand cognitiv, pentru ca privirea inapoi se opreste cu insistenta la aspecte de relief ale vietii (asumarea de roluri si identitati, intimitate si realizarea prin noua generatie); in al doilea rand, deoarece la modul obiectiv, structural, felul in care ai depasit situatiile critice specifice fiecarui stadiu determina conditia socioeconomica si, mai ales, mentala in care esti la batranete si de aici evaluarea pozitiva sau negativa a propriei vieti.
