|
|
|
Apa reprezinta ca si cimentul si agregatul, un constituent de baza al betonului, influentand toate proprietatile acestuia atat in stare proaspata dar si in stare intarita.
De cele mai multe ori, apa contine diferite suspensii (minerale sau organice) si ioni de solutie.
Principalele roluri pe care le indeplineste apa in compozitia betoanelor sunt urmatoarele:
In betonul proaspat, apa se regaseste in una din urmatoarele forme:
apa libera, in spatiul dintre particulele solide;
apa combinata in procesul de hidratare a cimentului, absorbita de agregate cu un grad suficient de porozitate.
Variatia principalelor proprietati ale betonului intarit, a consumului de energie si duratei de decofrare, in functie de cantitatea de apa din betonul proaspat
Apa libera nu este necesara decat pentru asigurarea lucrabilitatii betoanelor, fiind inlaturata in mare parte prin compactare si prin evaporare, lasand in urma sa o retea de pori, cu efecte negative asupra durabilitatii betonului.
Cantitatea de apa libera variaza in functie de gradul de lucrabilitate dorit si este de preferat ca betoanele sa fie preparate cu aditivi specifici (plastifianti sau superplastifianti), pentru a se evita pe cat posibil un beton intarit cu porozitati ridicate.
Apa combinata reprezinta aproximativ 25% din masa cimentului si ea ramane legata chimic prin procesele de hidratare a cimentului.
Apa in exces lasa in urma sa pori si uneori goluri care vor avea efecte negative importante asupra permeabilitatii betonului, deci a rezistentei mecanice, a gelivitatii si rezistentei la agresivitati chimice ale acestuia.
Variatia rezistentei la compresiune a betonului preparat cu ciment portland, la diferite varste de incercare si rapoarte A/C. Intarirea s-a facut in mediu umed la 20oC
Variatia contractiei betoanelor cu 300 si 400 kg/m3 ciment II A-S 32,5 in functie de cantitatea de apa de preparare utilizata la prepararea betonului
Conform STAS 79-84, sursele de apa indicate pentru prepararea betonului sunt urmatoarele:
apa potabila din retelele publice de alimentare cu apa, din puturi sau din izvoare;
apa de mare si apa minerala (exceptand betonul precomprimat, finisajele, stropirile directe ale betonului preparate cu cimenturi aluminoase).
Se recomanda analizarea caracteristicilor apei in laboratoare de specialitate pentru a se stabili in ce conditii poate fi utilizata la prepararea betoanelor.
Ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
sa nu contina materiale in suspensie (sa fie limpede);
sa nu aiba gust si miros (evitarea apelor salcii si mirositoare, ce contin saruri, cloruri sau sulfati);
sa se inscrie in parametrii normali de bazicitate, aciditate si alcalinitate (obligatoriu prin analize de laborator).
La nivel de santier, se poate determina (in afara de testele de culoare, gust si miros) si testul de timp de priza a pastei de ciment preparata cu apa potabila (sau distilata) si apa nepotabila din sursa ce se va utiliza. Pentru diferente sub ¼ de ora la timpii de inceput si sfarsit de priza si 10% din rezistenta mortarului; apa poate fi utilizata.
