|
|
|
ARHITECTURA REGIMURILOR TOTALITARISTE
Statul a constituit un patronaj din ce in ce mai important al arhitecturii in epoca moderna. Dezbaterile din secolul al XIX lea privitoare la stilul potrivit constiintei epocii s-au transformat un secol mai tarziu intr-o cautare a reprezentarilor convingatoare ale autoritatii si identitatii politice.
Epoca imperiilor se sfarsise si palatul regal nu mai putea servi ca simbol si sediu al puterii. Aflati in fata necesitatii construirii unui suport popular pentru noile crezuri politice, avocatii ideologiilor revolutionare au apelat la arhitectura ca la o unealta puternica de propaganda.
Dar disertiunea legaturii arhitectura -politica nu poate fi limitata la disecarea agendei miscarilor revolutionare.
Inainte de Primul Razboi Mondial arhitectura din Rusia traia aceleasi influente ca in toata Europa : romantism, Art Nouveau si o avangarda vibranta. Revolutia din Octombrie a schimbat scena culturala si politica a Rusiei , romantismul si Art Nouveau disparand , membrii avangardei rusesti aliindu-si programele de dezvoltare si transformare culturala cu cele revolutionare.
Inaintea lui Stalin a existat un moment in Rusia cand arta a servit puterii stangii , nu numai in mod liber , dar si in cel mai inalt grad de optimism si cu rezultate imbucuratoare .
Acest moment este bine definit ca fiind perioada in care comunismul reprezenta ceva nou , cu care noutatea artei a fuzionat (1907-1925). Noutatea de a ingemana revolutia politica cu cea artistica reprezinta punctul central al ideologiei acelei perioade. Deja in 1913 Rusia avea adanci legaturi cu arta europeana: arta rusa pastreaza influentele impactului post impresionismului, fovismului, cubismului si futurismului. Este important de subliniat faptul ca artistii rusi nu raspund artei occidentale ca provinciali, ci de pe pozitii egale.
In urma Revolutiei din Octombrie, scopul artei va fi AGITPROP - agitatia si propaganda - "arta este un mijloc puternic de a infecta pe cei din jurul nostru cu idei, sentimente si stari. Agitatia si propaganda au acuitati speciale si efectivitate cand imbraca formele atractive si puternice ale artei".
In extensie , ideea artei monumentale , credinta in propaganda prin monumente apare in Rusia lui Lenin si Lunacharsky, cel ce reinventeaza ideea artei monumentale de propaganda.
Primul rezultat pragmatic al noii perioade a arhitecturii Rusiei il reprezinta curentul constructivist, ca o consecinta a completarii intruziunilor stiintei si tehnicii in domeniul artistic.
Constructivismul este curentul arhitectonic cel mai apropiat de idealul leninist, cuprinzand un dinamism grandios, supunandu-se abstractului pe care arta socialista il presupunea. Arhitectura constructivista a cautat sa extinda abstractul artei in cadrul designului cladirii. Pentru arhitectii rusi, combinatie potrivita de revolutie politica, progres in domeniul materialelor si inovatie estetica reprezinta promisiunea unui nou univers de posibilitati. Constructivismul, deci ,este mai mult decat un raspuns la acel "CHARME UNIVERSEL D'OCTOBRE" al lui Francois Furet, constructivistii chiar crezand ca pot influenta dezvoltarea societatii, ca pot codifica elementele de
baza ale noii ordini sociale, ca pot transpune in toti membrii societatii enormitatea schimbarilor politice sociale si economice de dupa 1917.
Constructivismul isi gaseste materializarea in dinamismul Monumentului Internationalei a III-a al lui Vladimir Tatlin.
Avand peste 400 de metri inaltime, compozitia e caracterizata prin dinamism, fiind o combinatie de centru inclinat inconjurat de elemente metalice dispuse in spirala.
Cele trei volume- un cub , o piramida si un cilindru, plasate in interiorul cadrului metalic gazduiau diferitele agentii ale Internationalei a III-a. Fiecare din aceste volume urma sa se roteasca diferit in functie de frecventa intalnirilor fiecarei agentii: o data pe an cadrul legislativ, o data pe luna cel administrativ si o dat pe zi pentru agentia de informatii.
Entuziasmul constructivist nu a reprezentat o miscare uniforma. La inceputul anilor 1920, orientari diferite s-au dezvoltat in arhitectura sovietica, cristalizandu-se in jurul catorva societati. In 1923 se formeaza ASNOVA - Asociatia noilor Arhitecti urmata la scurt timp de OSA - Uniunea Arhitectilor Contemporani. Ambele grupuri respingeau cu emfaza ideea ca formele traditionale puteau imbraca cultura socialista.
Konstantin Melnikov (1890-1974)
reprezentant proeminent al ASNOVA a
obtinut succesul international cu designul pavilionului sovietic al Expozitiei
internationale de arte decorative si industriale moderne-Paris 1925,
remarcandu-se si prin "cluburile muncitoresti" : clubul muncitoresc Rusakov din
Moskova cuprinde un sistem manevrabil de partitii ce pot fi reconfigurate
pentru o organizare noua a spatiului interior.
Moisei Ginzburg (1892-1946) -figura marcanta a Grupului OSA : Casa comunala Narkomfin din Moskova ,reflecta impactul avut de opera lui Le Corbusier in Rusia.
O alta etapa a evoluiei arhitecturii sovietice a reprezentat-o VOPRA-Societatea Unita a Arhitectilor Proletari , care s-a desemnat impotriva experimentelor avangardei in literatura si arta. Deja din 1930 Partidul Comunist incepe sa isi reformuleze pozitia fata de arta si activitatea artistica-pana in 1934 regimul adoptase realismul socialist ca o politica culturala oficiala. Turnura arhitecturii ruse este manifestata de competitia internationala de design pentru Palatul Sovietelor-simbolul proeminent al URSS.
1934 a reprezentat momentul de cotitura al arhitecturii ; atunci cand o echipa condusa de Boris Iofan castiga aceasta competitie, rezultatul influentand arhitectura rusa timp de decenii. Turnul imens al lui Iofan avea silueta unui zgarie -nori american, simbol al modernitatii in epoca, avand deasupra o statuie a lui Lenin de peste 100 metri inaltime, inaltimea totala a constructiei ajungand la 400 de metri.
Cu toate ca arhitectii modernisti rusi au continuat sa participe la concursuri, cu indraznete proiecte constructiviste - Melnikov Konstantin- Comisariatul Poporului Pentru Industria Grea - conducatorii recent constituitei uniuni a arhitectior sovietici au identificat in mod explicit mostenirea clasica a antichitatii greco-romane si a Renasterii ca model potrivit arhitecturii sovietice. Astfel o paralela intre Monumentul Internationalei a III-a al lui Tatlin si Palatul Sovietelor al lui Iofan surprinde cel mai bine traiectoria arhitecturii politice in Rusia.
Designul Metroului moscovit reprezenta
o demonstratie a acestei noi doctrine de design a palatelor pentru popor, noul
sistem subteran reprezinta un element important in programul de modernizare a
orasului. Impunatoarele coloane dorice ale statiei de metrou au transformat
aceasta facilitate de transport intr-un altar patriotic. Asemenea unui element
de cult, statuia lui Stalin domina spatiul impodobit de versurile unui nou
antem national.
Nascut ca reactie la amenintarea unui bolsevism de tip italian care urmeaza exemplul rus, fascismul lui Mussolini reprezinta un amalgam de idei reactionare si progresiste respingand in acelasi timp traditia politica liberala si imbratisand un program ambitios de modernizare. Asemenea Rusiei, Italia fascista a incercat dezvoltarea unei politici culturale in care sa transpara fiecare aspect al vietii; arhitectura era privita ca un element important dintr-un program mai larg, care-si propunea coordonarea tuturor artelor in serviciul statului.
Intre 1920 si 1930 proiectele de design ale arhitectilor italieni cuprind elemente ale culturii materiale fasciste - fasciile aparand in numeroase proiecte. In 1929 Marcello Piacentini foloseste motivul fasciilor pentru a crea Arcul de triumf din Bolzano.
Partidul fascist a avut legaturi stranse cu avantgarda , legaturi ce i-au incurajat pe arhitectii moderni in a presupune ca ideologia fascista si modernismul arhitectonic pot fi reconciliate: "fascismul este o revolutie arhitectura moderna este si ea revolutionara, deci, arhitectura moderna trebuie sa fie arhitectura fascismului" (Giuseppe Marinetti).
Casa del Fascio (Como) este interpretarea personala a fascismului de catre Giuseppe Terragni: reprezinta transparenta ca metafora a contactului direct dintre conducator si membrii partidului, echivalent arhitectural al ecuatiei politice a puterii traditiei si a vitalitatii modernitatii.
Plan -Casa del
Fascio
Un element
important in abordarea arhitecturii politice este reletia dintre design ca
experienta personala si design ca reprezentare oficiala a culturii. In 1930
incep planurile pentru un targ mondial ce avea sa fie tinut in 1942 la
periferia Romei - "E42". "EUR" Esposizione Universale di Roma - unul din cele
mai prestigioase proiecte incepute de regimul fascist, numita Colosseumul din
Scuar, este cladirea care cuprinde influente ale trecutului clasic italian dar
si referiri arhitectonice strict moderne.
Daca comunistul se crede virtuos, nazistul se crede artist - Hitler considera ca este artist marcat de estetica romantica a geniului: " geniul nu poate descrie sau indica stiintific modul in care creeaza produsul sau, ci el ca natura prescrie reguli" (KANT- Critica facultatii de judecare).
NSDAP-ul
lui Hitler grupa efectele rapide ale modernizarii in serviciul modernizarii
politice. Cladirile create in dominatia celui de-al treilea Reich arata modul
cum nazistii manipulau imagistica arhitectonica pentru a transpune o serie de
mesaje. Hitler insusi a fost interesat in mod deosebit de arhitectura nazista ,
lucrand in colaborare cu Albert Speer la
reconstructia capitalei "Reichului de o mie de ani". Planul Berlinuluieste adesea vazut ca o reprezentare a
megalomaniei lui Hitler, justificata insa de el in termenii mandriei nationale.
Megalomania insa este o trasatura a arhitecturii totalitare care reflecta o
maniera de gandire ce echivaleaza dimensiunea cu puterea, grandiosul si
virilul.
Vorbind despre arhitectura rusa Speer afirma: ".arhitectii rusi sunt bruti. Noi avem o arhitectura frumoasa, bineinteles, dar a lor este bruta."
Hitler credea foarte tare ca scopul arhitecturii era sa serveasca ideologia. Daca s-ar fi construit ceea ce proiectase Speer pentru Hitler , acestea ar fi fost cele mai grandioase cladiri din lume.
Planul Berlinului
La intersectia unor deja existente axe care taiau orasul de la E-V si S-N au fost plasate o piata si un dom imens- Imperiul Luminii- cu o capacitate de 150000 de oameni si cu un diametru de 7 ori mai mare decat al domului Sfantului Petru. Scara intregului proiect era enorma numai axa N-S avea 3 mile (aprox. 5 km).
Domul era atat de mare incat de la respiratie si presiune atmosferica s-ar fi format nori de ploaie; omul ar fi fost inghitit de grandoare, ar fi devenit invizibil. ".inasemenea cladire omul cu adevarat important, omul pentru care este facuta nu poate fi vazut. Am vrut sa asez in spatele lui un vultur urias cu o svastica, dar Hitler tot ar ramane invizibil in acea grandoare" (Krier- "Speer").
Din
planul Berlinului s-au realizat numai mici parti, dintre care cea mai
importanta este aeroportul Tempelhof proiectat de Ernst Sagebiel.
Nazistii nu au putut coagula principiul agorei cu dimensiunile Reichului de o mie de ani. Stadionul din Nuremberg mergea pe principiul ca autoritatea cerea o arhitectura de o regularitate absoluta, cu scopul de a promova unitatea. Stadionul avea planul de potcoava al micului amfiteatru din Verona, dar ar fi tinut 450000 de oameni.
Tot
ce a ramas din punctul de vedere al constructiilor in Nuremberg este tribuna de
pe Zeppelin Field - de doua ori mai lunga decat Baile din Caracalla, tribuna
este martorul tacut al sfarsitului istoriei. Astazi numai ruina e tot ce a mai
ramas din ea - colonadele si vulturul au fost bombardate la sfarsitul
razboiului; martor sfasiat al puterii coercitive a formei minime.
"perfection of a kind was what he was after,
And the poetry he invented was easy to understand
He knew human folly like the back of his hand
And was greatly intersted in armies and fleets
When he laughed,respectable senators burst with laughter
And when he cried , the little children died in the streets."
Epitaful scris de W.H. Auden la Nuremberg.
Bibliografie:
DENNIS P. DOORDAN - "Twentieth century architecture",
Lawrence King Publishing, London, 2001
ROBERT HUGHES - "The shock of the new - Art and the Century of Change" , Thames and Hudson, London 1991
RAYMOND ARON - "Democratie si totalitarism", All, Bucuresti 2001
ERNST NOLTE si FRANCOIS FURET - "Fascism si Comunism"
