|
|
|
Pe parcursul imbatranirii, hiperplazia este un fenomen fiziologic.
HIPERPLAZIA se produce datorita cresterii numarului de celule, iar HIPERTROFIA prin cresterea volumului celular, aceasta fiind mult mai marcanta.
Glanda prostata, la caini trece prin mai multe faze de activitate:
cainii tineri (1-5 ani) prezinta o crestere normala,
la varsta mijlocie (6-10 ani ) apare hiperplazia,
la cei batrani (peste 11ani) apare o atrofie senila.
S-a admis pentru un timp ca hiperplazia apare la varsta mijlocie si evolueaza de obicei fara semne clinice. Aceasta datorita maririi prostatei care se face in exterior si este putin probabil sa afecteze uretra, numai in cazuri deosebit de grave afectand rectumul.
Hiperplazia glandulara se intalneste cel mai devreme la varsta de 2,6 ani. Dupa varsta de 4 ani se dezvolta hiperplazia chistica. Chistul aflat in parenchim, comunica adesea cu uretra si se poate dezvolta pana la periferia glandei.
La unii indivizi, hiperplazia benigna pare a se dezvolta foarte repede, in aproximativ 1 an. Marimea in volum a prostatei duce la scaderea functiilor secretorii ale prostatei.
Nu se observa nici un semn caracteristic. Hiperplazia benigna a prostatei nu este asociata cu semne generale de boala. La marea majoritate aceasta evolueaza asimptomatic.
Semnele clinice care pot fi prezente sunt scurgerile uretrale sangvinolente, sange in urina sau ejaculare, durere in timpul defecarii. Se observa disuria si incontinenta urinara. Din cauza retentiei urinare, peretii vezicii se hipertrofiaza dezvoltandu-se o cistita.
Cauzele retentiei urinare:
- stenoza datorita compresiunii uretrei
- compresiuni pe filetele parasimpatice
- compresiunile uretrei pelvine pe simfiza pubiana atunci cand prostata basculeaza in abdomen.
Coprostaza este principalul semn digestiv. Chiar o hipertrofie redusa poate provoca coprostaza in conditiile in care prostata ramane in pozitie pelvina, prostata ajunge in cavitatea abdominala in conditiile unei hipertrofii importante. Animalul prezinta tenesme. Rar, dupa eforturi prelungite este emisa o cantitate de fecale moi, in general acestea fiind dure.
In unele cazuri se observa mers rigid, teapan, picioarele fiind tinute departate. Aceste simptome se traduc prin jena, durere sau compresiune nervoasa.
Examenul fizic releva o marire simetrica sau asimetrica a prostatei, suprafata neteda, se pastreaza silonul median, durerea este redusa sau absenta iar consistenta este normala.
Urina poate fi normala sau poate contine sange.
Sperma si lichidul prostatic recoltate pot fi normale sau hemoragice. Celulele epiteliului prostatic apar normale.
In urma tuseului rectal, prostata prezinta dimensiuni anormale (hipertrofia adenomatoasa sau hipertrofia fibromusculara).
Chistii prostatici sunt in general putin frecventi (aproximativ 5%) din patologia prostatei si afecteaza in general cainii batrani de talie mare. Ei se prezinta sub forma unor "buzunare" pline cu lichid steril, ce pot ajunge la volume impresionante. Chistii probabil se dezvolta din dilatarea acinilor, datorate unei cicatrici formate in tesutul care a pierdut comunicarea cu canalul si lumenul uretral.
Etiologia este variata si permite diferentierea urmatoarelor tipuri:
1. HIPERPLAZIA CHISTICA manifestata prin numerosi chisti mici in asociatie cu modificari hiperplazice,
2. CHISTII DE RETENTIE (chisti adevarati) chisti mari (>10mm), ce constau in acumularea de lichid in parenchimul prostatei,
3. CHISTII PARAPROSTATICI - sunt chisti mari, situati in apropierea prostatei si se crede ca provin din structura embrionara a canalelor lui Muller.
Chistul poate ajunge pana la nivelul peretelui dorsal al vezicii urinare. Acesta comunica sau nu cu uretra. Chistii intraprostatici sunt intalniti adesea in asociere cu hiperplazia prostatei. Unii chisti paraprostatici contin sange.
Chistii prostatici au fost asociati cu celulele tumorale Sertoli si hiperestrogenismul la caini.
Chistii mici nu determina aparitia semnelor clinice. Simptomatologia este legata de talia chistului, dar, datorita continutului sau steril, nu exista simptome generale sau durere.
Chistii mari determina compresiuni pe uretra si colon, producand disurie si tenesme.
Determina incontinenta urinara asociata cu distensia vezicii urinare si obstructia partiala a uretrei. Daca chistul este suficient de mare, se observa si distensia abdomenului. Chistul se poate extinde in regiunea perineala si poate fi observata o tumefiere.
In urma tuseului rectal se observa o hipertrofie a prostatei, asimetrie, suprafata neteda, silonul se pastreaza sau nu; zone fluctuante sau ferme daca chistul este calcificat; durerea poate fi prezenta sau nu.
Chistii mari determina distensia abdomenului si trebuiesc diferentiati de vezica urinara si abcesele prostatei.
Prognosticul este favorabil.
Metaplazia scvamoasa a epiteliului columnar al prostatei este secundara hiperestrogenismului endogen sau exogen.
Sursa endogena majora a hiperestrogenismului este data de functionalitatea celulelor tumorale Sertolli.
Mucoasa si submucoasa uretrei prostatei, stroma prostatei si canalul epiteliului periuretral prostatic contin receptori pentru estrogeni.
In mod normal epiteliul glandular nu prezinta receptori pentru estrogeni, dar la cainii cu hiperplazie benigna a prostatei epiteliul glandular contine receptori pentru estrogeni. Acestia determina transformarea celulelor cilindrice ale epiteliului glandular si a canalelor excretoare principale ale prostatei in celule scvamoase, cheratinizate. Celulele se descuameaza in lumenul acinilor secretori, precum si in micile canale excretoare pe care le pot obstrua cu usurinta ducand la formarea chistilor.
Utilizarea pe termen scurt a estrogenilor determina metaplazia scvamoasa numai a uretrei prostatice si a canalelor, in timp ce utilizarea pe termen lung a estrogenilor determina metaplazia scvamoasa in toata glanda prostata.
Sunt cele mai comune afectiuni ale prostatei intilnite la cainii necastrati. Pot evolua acut sau cronic, cu sau fara abcedare. Acestea sunt asociate cu infectiile bacteriene, hiperplazia prostatei, cu urolitiaza, traume, stricturi, chisti prostatici, neoplasme, metaplazie scvamoasa.
Abcesul prostatei, se dezvolta de obicei la cainii cu varsta mai mare de 5 ani si este asociat cu mortalitatea ridicata ca urmare a ruperii abcesului si aparitia peritonitei. Prostatitele la cainii castrati sunt rare.
Uretra distala la caine are in mod normal o microflora formata in principal din bacterii gram pozitive. In mod normal prostata si canalul uretrei prostatei sunt sterile.
Migrarea bacteriilor din uretra spre prostata este prevenita prin mai multe mecanisme:
prin peristaltismul uretrei,
prin secretia glandei,
prin presiunea mare la nivelul uretrei,
prin factorul anti bacterian prostatic (PAF) .
PAF-ul este un polipeptid, termostabil, solubil in apa, cu o masa moleculara mica ce contine zinc cu eficacitate antibacteriana larga, in special impotriva bacteriilor gram negative.
Infectia prostatei se produce pe mai multe cai:
- pe cale ascendenta de la nivelul uretrei, aceasta fiind calea cea mai frecventa,
- pe cale hematogena,
- pe cale descendenta, de la vezica, testicule, epididim, rinichi, cavitate peritoneala.
Din punct de vedere histologic este o prostatita piogranulomatoasa.
Citologia exfoliativa a prostatei releva prezenta in celulele epiteliului prostatic a neutrofilelor degenerate, macrofagelor sau bacteriilor gram pozitive fagocitate. Abcesele prostatei se pot dezvolta in fiecare lob al prostatei si se pot drena in uretra. Ruperea abceselor poate fi asociata cu o peritonita acuta.
Escherichia coli este cea mai frecventa bacterie identificata la caini cu prostatite bacteriene, urmata de Staphylococcus aureus, Streptococcus spp, Klebsiella spp, Proteus mirabilis, Micoplasma canis, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter spp, Pasteurella spp, Haemophilus spp; Brucella canis poate infecta prostata dar semnele cele mai frecvente constau in orhite si dermatita scrotala.
Prostatitele pot fi produse si de fungi dar mai rar.
Abcesele prostatice pot fi produse si de Candida albicans.
Se mai asociaza cu: urolitiaza uretrala, neoplasme, traumatisme.
Semnele clinice includ:
- febra, depresie, durere la urinare sau defecare, durere la palpare transrectala a prostatei, dureri locomotorii, voma, mers dificil, teapan,, scurgeri de sange, scurgeri de puroi la nivel uretral / preputial, edem scrotal / preputial / al membrelor posterioare, diaree / constipatie, pierdere in greutate, testicul tumefiat si dur, dar si prezenta icterului hepatic. Daca inflamatia se propaga la nivelul testiculelor si epididimului va aparea o orhiepididimita acuta; prezinta durere in zona caudala.
Animalele la care s-a rupt abcesul prostatic, cu sau fara peritonita, prezinta semnele septice si ale socului (tahicardie, puls filiform, mucoase palide).
Examenul fizic releva febra, durere abdominala in portiunea caudala. Cainii manifesta frecvent durere la palparea transrectala a prostatei.
Prognosticul este grav.
Incidenta prostatitelor cronice este de 38%.
Acestea se pot dezvolta in urma prostatitelor acute netratate. Nu sunt asociate cu semne generale de boala, decat daca are o zona abcedata. Majoritatea se datoreaza bacteriilor comune, cum ar fi E. coli si foarte rar a unei micoze. Pot evolua asimptomatic.
In perioada de criza, animalul prezinta hematurie intermitenta. Cainele poate prezenta episoade repetate de disurie datorita cistitelor sau uretritelor. Altii pot prezenta scurgeri uretrale constante sau intermitente. Prostatitele cronice pot duce la infertilitate. Animalul prezinta defecari anormale, tenesme, constipatii, orhiepididimita, letargie. Unii caini prezinta prurit anal repetat.
Prostata la palpare nu este dureroasa si marimea variaza depinzand de hiperplazia si fibroza concomitenta. Prostata variaza ca simetrie si consistenta, datorita formatiunilor tesutului fibros secundar inflamatiei cronice. Suprafata tesutului fibros este ferma fata de tesutul prostatic normal.
Prognosticul este grav.
Abcesul prostatei este o forma severa a prostatitelor bacteriene, reprezentata printr-o punga cu exsudat purulent care se dezvolta in parenchimul prostatei. Abcesele prostatei variaza ca marime si numar.
Cainele poate prezenta o simptomatologie variata, in functie de marimea sau infectia prostatei. Daca abcesul sau abcesele devin foarte largi, cainele poate prezenta tenesme datorita compresiunii pe colon sau rect, sau disurie datorita compresiunii pe uretra. Compresiunea pe uretra, poate duce la obstructia partiala a acesteia si destinderea cronica a vezicii urinare producand incontinenta urinara.
Semnele clinice care relateaza o infectie sunt scurgerile uretrale intermitente sau constante care pot fi hemoragice sau purulente.
Daca abcesul se rupe in exteriorul prostatei, se produce o peritonita localizata sau generalizata, determinand letargie, durere si posibil voma.
Aceste semne pot fi rezultatul septicemiei secundare. Hematuria a fost observata in aproximativ 50% din cazuri, iar voma, durerea, poliuria, polidipsia, scurgerea picaturilor de sange din uretra in 10-35% din cazuri.
Au fost observate si picaturi de puroi din preput, edeme ale membrelor posterioare, scrotumului si preputului.
La palpatie, prostata este anormala, de obicei este marita, iar gradul de marire variaza in functie de marimea si localizarea abcesului. Ocazional se poate palpa o zona fluctuanta. Nu intotdeauna aceasta zona poate fi palpata, deoarece abcesul poate fi profund sau poate avea o capsula fibroasa ferma. Prostata este adesea asimetrica si cu o consistenta variabila.
Icterul datorat hepatopatiei poate fi prezent . Semnele hepatopatiei asociate cu endotoxiemia sunt: febra, deshidratarea.
Toate bacteriile aerobe sau anaerobe pot fi implicate in abcesul prostatic.
Tumorile prostatice sunt rare la caine si cu toate acestea sunt mai frecvente in comparatie cu orice alta specie, exceptand omul. Hiperplazia prostatei este frecventa la cainii batrani, insa evolutia catre formarea unei tumori este rara.
Tumorile prostatice sunt adesea maligne, adenocarcinoamele si carcinoamele nediferentiate fiind cele doua tipuri cel mai frecvent diagnosticate histologic. Tumorile benigne nu au fost raportate.
Carcinomul prostatic este o tumora a cainilor batrani. Varsta medie a indivizilor afectati este de aproximativ 10 ani.
La cainii cu adenocarcinom, examenul histopatologic indica: infiltrat de celule inflamatorii (limfocite), necroza intratumorala, tesut proliferativ fibros si mineralizare .
Adenocarcinoamele au o crestere medie sau rapida. Celula carcinomatoasa din prostata se poate extinde spre vezica urinara sau uretra. Alte tumori semnalate in prostata sunt carcinomul scvamo - celular, leiomiosarcomul si limfomul.
Diferentierea intre hiperplaziea si neoplazie este cel mai adesea greu de facut clinic.
Principalele semne gastrointestinale care apar la caini sunt: tenesmele si constipatia, la care se adauga in marea majoritate a cazurilor, anorexia si mersul intepenit.
Semnele tractusului urinar, hematuria, apar cel mai frecvent la cainii castrati.
Absenta modificarilor hiperplazice la cainii castrati determina o masa a prostatei mica ceea ce intarzie aparitia semnelor gastrointestinale. Cu timpul, cresterea tumorii determina o invazie progresiva si compromite tractusul urinar. Semnele care apar dupa metastazarea bolii sunt cahexia severa si dureri osoase in special in zona lombosacrala.
Durerea apare datorita necrozei, inflamatiei si datorita cresterii tumorii in afara prostatei, iar pe cale sangvina, metastazeaza la nivelul vertebrelor lombare.
Metastaze se mai intalnesc in pulmoni, gatul vezicii urinare, in musculatura pelvina, in oasele lungi, spata, coaste, bazin si rect.
In urma tuseului rectal se palpeaza o prostata hipertrofiata, asimetrica, suprafata neregulata, consistenta ferma, frecvente si metastaze in limfocentrii iliaci cat si in pulmoni. Durerea variaza.
Prognosticul este foarte grav . Marea majoritate a cainilor mor la o luna de la stabilirea diagnosticului.
TIPUL ACINAR
TIPUL ORGANOID
LEIOMIOM
FIBROM
SARCOMUL
Sunt afectiuni rare ale prostatei, asociati cu prostatitele cronice, cu mineralizarile prostatei, cu chistii prostatici.
Retentia lichidului prostatic si depunerea substantelor minerale pe o matrice formata din celule epiteliale descuamate, stau la baza formarii calculilor.
Semnele clinice sunt asemanatoare cu cele descrise la alte afectiuni ale prostatei; se observa in special disuria si marimea prostatei.
