Psihoterapia asertiva

Psihoterapia asertiva

Comportamentul asertiv reprezinta calea de mijloc intre doua extreme si implica solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini intr-o maniera simpla, directa, care nu urmareste sa nege , sa atace sau sa manipuleze pe altii el presupune respect si consideratie fata de propria persoana si fata de cei din jur.[1]

Tehnicile asertive urmaresc afirmarea sinelui. Comportamentul asertiv cuprinde toate atitudinile si conduitele prin care un individ este capabil de urmatoarele actiuni: de a se afirma in fata altuia; de a-si apara propriul sau punc de vedere, de a-si stabili, sustine, apara si obtine propriile sale drepturi.[2]

Comportamentul asertiv inseamna sa stai ferm in apararea propriilor drepturi, sa exprimi onest si spontan propriile ganduri, trairile, convingerile, intr-un mod care sa respecte punctul de vedere si drepturile celorlalti. O persoana asertiva isi recunoaste nevoile si intreaba ceea ce doresti in mod deschis si direct. Afirmarea de sine este un comportament invatat si consta in abilitatea de a primi si darui complimente, de a critica sau aprecia efectiv, de a exprima deschis dorintele si deciziile, de a accepta raspunsurile negative, de a asculta activ, de a exterioriza deschis emotiile, mentinerea respectului mutual, de a accepta un proces de mediere. Cele mai sensibile elemente ale asertivitatii sunt folosirerea aprobarii, 'DA', si a refuzului, 'NU' care este important pentru a afirma pozitia si a nu fi manipulat. A spune 'da' sau 'nu' inseamna a te respecta, a-ti respecta nevoile, sentimentele, dorintele.

A fi asertiv inseamna a accepta refuzul chiar daca esti nemultumit sau trist, asta neschimband increderea in sine. O persoana asertiva castiga respectul si increderea celorlalti. Infatisarea persoanelor asertive sugereaza siguranta, incredere in sine, intelegere pentru altii, atentie, sa ii asculte activ pe altii. O persoana asertiva mentine contactul vizual cu cealalta persoana, este calma, neamnintatoare, ca de la egal la egal. Utilizeaza adecvat gestica pentru a favoriza expresivitate, caldura, traire, deschidere. Vocea este relaxata, mai puternica, adaptata fiecarei situatii. Exista concordanta intre tonul vocii, expresia faciala si continutul discursului. Asertivii sunt destinsi, au siguranta interna. Scopul discursului asertiv este de a prezenta persoana asa cum este, de a obtine cooperarea cu ceilalti in conditii rezonabile. Sansele de a obtine ce vrei in viata este de a comunica celorlalti ceea ce doresti. Exprimand sentimentele negative nu mai apar resentimente, dezamagire.[3]

Pentru a dovedi comportament asertiv schimba-te pe tine, nu pe altii

Pare natural sa iti doresti sa-i schimbi pe altii, in special atunci cand simti ca ai fost tratat incorect.Atunci cand timiditatea sau anxietatea sociala iti apar in cale si te impiedica sa iti aperi pozitia, ceilalti te vor lua mai putin in serios decat ar trebui, sau vor profita de tine, iar tu te vei simti suparat, frustrat si plin de resentimente. Exista multe motive pentru care persoanele cu anxietate sociala vor sa-i schimbe pe ceilalti. Problema e ca singura persoana pe care o pot schimba sunt ei , si e usor sa scapam din vedere acest truism. Daca vrei ca oamenii sa fie diferiti - mai prietenosi, mai atenti cu tine - cum iti atingi scopul? Gaseste modalitati prin care te poti face mai deschis catre prietenii, de a iti exprima sentimentele intr-o maniera in care ar capta mai mult atentia altora. Interactiunile sociale au fost comparate cu un dans, iar analogia este extrem de folositoare.Pasii unuia trebuie sa se potriveasca cu pasii celuilalt. Daca iti schimbi pasii, si celalalt va trebui sa si-i schimbe pe ai lui. Schimbarile pe care le faci vor precipita schimbarile celuilalt, si asa va veti adapta unul altuia. Daca stii in ce directie vrei sa schimbi un lucru, va fi mai usor sa te gandesti la pasii tai de dans, si asta te va ajuta sa iti cladesti increderea sociala si asertivitatea.[4]

Psihoterapia sau antrenamentul asertiv a fost utilizat atat ca metoda de desensibilizare cat si de formare a unor abilitati de a face fata diverselor situatii de viata. Aceasta tehnica s-a dovedit eficienta mai ales in cazul persoanelor care au dificultati in stabilirea unor contacte interpersonale datorita anxietatii accentuate care ii impiedica sa se exprime liber si chiar sa-si manifeste sentimentele de afectiune. Psihoterapia asertiva este indicate si in cazul subiectilor care in mod constant ii lasa pe ceilalti sa-i manipuleze sau sa profite de pe urma lor.

Antrenamentul asertiv are menirea de a-l invata pe subiect sa-si exprime deschis si adecvat gandirile sentimentele. Acest antrenament se desfasoara in etape, comportamentul asertiv find practicat initial in cabinetul de psihoterapie si abia ulterior in viata reala. Se acorda o atentie sporita dezvoltarii unor deprinderi si abilitati de relationare interpersonala. Pacientii timizi sunt invatati sa adreseze altor persoane remarci directe si mai putin confortabile, fara ca in spatele 'lor sa se afle, sentimente de ostilitate sau agresivitate (de pilda, se pot adresa partenerului remarci de tipul: 'nu-mi place cum te-ai pieptanat', sau 'aceasta rochie nu-ti sta bine' etc.). Wolpe (1969 b) a aratat ca psihoterapia asertiva nu este eficienta in cazul fobiilor care se refera la stimuli cu caracter impersonal. De asemenea, tehnica nu este indicata nici in cazul anumitor tipuri de situatii interpersonale, astfel, de pilda, in cazul unei persoane respinse de altcineva, psihoterapia asertiva mai mult tinde sa agraveze situatia decat sa o rezolve.[5]

Bibliografie

1.     Constantin, Enachescu, Tratat de psihanaliza si psihoterapie. Ed. Polirom, Bucuresti, 2007.

2.     Irina, Holdevici, Elemente de psihoterapie, Ed. All, Bucuresti, 1998.