|
|
|
TRATAMENTUL CHIRURGICAL IN LUXATIA ACROMIO-CLAVICULARA
Summary
Surgical treatment of acromioclavicular injuries
The author's experience in surgical treatment of 147 patients with type III-IV-V Rockwood and Green acromioclavicular injuries, remarks the value of indication for the anatomical returned procedure.The preliminarily obtained results in 96,7% causes lead to the conclusion that only the surgical treatment is capable to ensure the anatomical returned and the optimal working in optimal terms.
Rezumat
In cercetarea prezenta, este relatata importanta tratamentului chirurgical a luxatiei acromio-claviculare de tipul III-IV-V dupa Rockwood si Green. Rezultatele preliminare obtinute in 96,7% cazuri, conduc la concluzia ca doar tratamentul chirurgical este capabil sa asigure restabilirea anatomica in termeni optimali.
Actualitatea temei
In pofida dimensiunilor nu prea mari ale articulatiei acromioclaviculare, importanta acesteia in functionarea membrului superior este bine cunoscuta. Rolul major al acesteia se datoreaza faptului ca clavicula constituie o conexiune dintre cutia toracica si membrul superior. In aceasta ordine de idei, luxatia acromio-claviculara, care se intalneste in 3,0-26% cazuri dintre toate luxatiile, este situata pe locul trei dupa luxatia umarului si a cotului.
In pofida unui numar mare de cercetari efectuate, in literatura de specialitate, nu exista pana in prezent, o opinie definitivata in vederea metodei optime de tratament a luxatiei acromio-claviculare. Acest moment este explicat prin prezenta diferitelor tipuri de leziuni ale aparatului ligamentar si unor dezavantaje ale metodelor de tratament utilizate, cele mai importante dintre care sunt: fixarea instabila a claviculei dupa reducere, imposibilitatea tratamentului functional, pastratrea frecventa a subluxatiei claviculei etc.
Cu toate acestea, este cunoscut faptul ca metoda de baza in tratamentul luxatiei acromio-claviculare de gradul III, IV,V este cea chirurgicala. Cu toate acestea, in medie in 17% cazuri, se atesta rezultate nesatisfacatoare, astfel incat in prezent, in urma propriilor cercetari, autorii pledeaza pentru necesitatea perfectionarii tacticii si metodelor de tratament a articulatiei acromio-claviculare.
Material si metode
In baza celor expuse, ne-am propus efectuarea unui studiul retrospectiv, care a constat in evaluarea a 147 cazuri cu luxatie acromio-claviculara. Pacientii au fost supusi metodei chirurgicale de tratament, intre anii 2004-2007. Din numarul total, 88 pacienti au fost tratati in cadrul Centrul National Stiintifico-Practico Municipal de Urgenta, in sectiile de ortopedie, trauma I si II (59,9%), iar 59 pacienti - in cadrul Spitalului Republican de Traumatologie si Ortopedie, in sectiile I, II, VI, VII, VIII (40,1%).
Daca e sa ne referim la genul pacientilor studiati, in 89,8% cazuri luxatia acromio-claviculara s-a manifestat la barbati si doar in 10,2% cazuri - la femei. Un alt moment important de mentionat este aparitia preponderenta a patologiei intre 26-45 ani (63,3%), incluzand astfel persoanele apte de munca.
In urma cercetarii efectuate, am observat survenirea traumatizarii prin cadere pe membrul corespunzator in majoritatea cazurilor (77,55%), alte mecanisme de aparitie a luxatiei acromio-claviculare fiind prin accident sportiv (16,33%) sau in urma accidentului rutier (6,12%).
Conform clasificarii Rockwood si Green, leziunile de tipul V au fost prezente la 10 pacienti (6,8%), tipul III de luxatie acromio-claviculara s-a manifestat in 85,0% cazuri, iar tipul IV - 8,2%. Pacientii au fost internati, in medie timp de 6,5 zile.
Pe parcursul spitalizarii, au fost aplicate urmatoarele metode chirugicale de tratament: Iumasev-Silin - in 31 cazuri (21,09%), Bohler - in 105 cazuri (71,43%) si Dewar-Barrington - la 11 pacienti (7,48%).
In 38 cazuri de reducere deschisa (25,85%), au fost utilizate cateva tipuri de aborduri chirurgicale: calea de acces anterioara (57,89%); abordul in S - italic (31,59%), abordul liniar (5,26%) si in epolet (5,26% cazuri).
Imobilizarea postoperatorie a fost efectuata prin imobilizare gipsata Desault in 94,6% cazuri, iar in 8 cazuri (5,4%) cu esarfa.
Rezultate si discutii
Conform datelor literaturii contemporane de speicalitatate, in luxatiile de tipul III-IV-V in clasificarea Rockwood si Green, este determinativa efectuarea tratamentului chirurgical [1,2,5]. Cu toate acestea, in luxatiile de tipul III, ramane controversata atitudinea terapeutica, cuprinzand conduita ortopedica versus metoda chirurgicala de tratament [3,4], cu recuperarea functionala precoce a acestor traumatizati.
Cercetarea efectuata evidentiaza utilizarea preponderenta a tratamentului chirurgical, cu conditia ca interventia chirurgicala efectuata va permite refacerea anatomica concomitenta a structurilor restabilite chirurgical si reabilitarea functionala cu minimalizarea imobilizarii externe in aparate gipsate.
Rezultatele studiate la distanta de 6-48 luni, in medie cu un recul de 32±1,2 luni la 57 de bolnavi, apreciate prin scorul Taft (1987) au fost urmatoarele:
Cei 2 bolnavi cu rezultate nesatisfacatoare au fost tratati prin procedeul Bohler si din cauza inflamatiei tesuturilor moi in jurul broselor cu implicarea in procesul septic si a articulatiei acromio-claviculare. Acestia au necesitat extragerea precoce a fixatorilor metalici, sanarea focarului septic, luxatia ca atare ramanand neredusa.
Concluzii
Bibliografia
