|
|
|
Trasaturile prozei fantastice La tiganci
nuvela este specia epica de intindere medie, mai mare decat povestirea si mai mica decat romanul
printre cele mai importante trasaturi ale nuvelei fantastice sunt:
existenta celor doua planuri: real-ireal; in planul lumii familiale patrunde un eveniment misterios, inexplicabil prin legile naturale
disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia elementului misterios / ireal
compozitia gradata a naratiunii intretine tensiunea epica
finalul ambiguu
exista un singur fir narativ: acela al profesorului de pian Gavrilescu, prototip al insului obscur si ratat in plan profesional si sentimental, care are revelatia sacrului (hierofanie) prin patrunderea in alt spatiu decat cel real, guvernat de alte legi decat cea a timpului ireversibil
subiectul nuvelei: actiunea este plasata in Bucurestiul de altadata, "centrul unei mitologii inepuizabile" pentru Eliade intrucat el considera ca orice loc natal constituie o "geografie sacra"
fantasticul este o categorie estetica prin care se defineste un produs al fanteziei si consta in invadarea realului de catre supranatural, de reglarea ordinii firesti, printr-o ruptura logica
Todorov delimiteaza zona fantasticului de cele ale straniului, miraculosului si fabulosului:
1. fantasticul este o zona a incertului in care un fapt deosebit poate fi interpretat ca apartinand realului, intr-o ordine logica, dar si supranaturalul in logica specifica acestuia; fantasticul se bazeaza pe ambiguitate, paradox, ezitare, simbolistica, fiind tocmai zona de interferenta dintre real si supranatural. Fantasticul a fost cultivat de romantici si exista un fantastic fabulos sau mitic (basme) si unul stiintific (operele SF).
2. straniul este o zona a posibilului, mai apropiata de basme, de real decat de supranatural, deoarece ordinea fireasca a lucrurilor nu este tulburata de faptul deosebit evocat.
3. spre deosebire de straniu, miraculosul este o zona a imposibilului, mai aproape de supranatural decat de real, deoarece ordinea logica a intamplarilor este tulburata de un fapt deosebit.
4. fabulosul este o zona a imaginarului regasita in mituri, basme, legende, care nareaza evenimente deosebite intr-un timp al inceputurilor si intr-un spatiu imaginar.
trasaturi:
1. actiune plasata la limita dintre natural si supranatural
2. alternanta real-ireal
3. prezinta fapte stranii
4. incoerenta naratiunii rezulta din cauza imbinarii neasteptate a planului real cu cel al fantasticului
5. prezenta elementelor mitice
6. iesire din timp si spatiu
7. transmite un mesaj profund, filozofic despre conditia umana
fantasticul eliadesc prezinta urmatoarele trasaturi:
1. miraculosul se imbina cu straniul rezultand fantasticul pur (miraculos: iesirea din timp, ratacirea, intoarcerea pe pamant; straniu: drumul prin labirint, teroarea obiectelor, transformarea lor, alternanta lumina - umbra)
2. la tiganci exista o atmosfera incarcata de mister, de suspans si incertitudine, un echivoc al intamplarilor
3. insertia mitului care confera caracter erudit (mitul labirintului, ielelor, coborarii in infern)
4. o noua dimensiune a duratei (timpul profan este timpul omului care se zbate prizonier intr-un labirint, timpul sacru este timpul de dincolo de viata in care se ajunge prin evadarea din conditia umana)
5. fantasticul presupune iesirea de sub constrangerile categoriei de timp, spatiu, cauzalitate
6. ambiguitatea, echivocul
7. epicul dublu (elemente intr-un plan apartinand altui plan)
8. elemente misterioase, inexplicabile, care perturba realul si produc nelinistea: caldura
9. trecerea imperceptibila de la real la fantastic
10. elemente mitice (ielele, bordeiul, vizitiul, setea, tiganca, amestecul bizar de obiecte, draperia, visul, ghicitul, cifra 3, gradina)
11. relevarea a doua lumi paralele existente intr-un univers cotidian (o lume reala, logica, vizibila si o lume ilogica, ascunsa)
"La tiganci" de Mircea Eliade este o nuvela fantastica modernista, o capodopera a literaturii fantastice romane deoarece:
cuprinde o tema specifica nuvelei fantastice: relevarea existentei intr-un univers cotidian a doua lumi paralele: o lume reala, logica, concreta, vizibila si o alta ilogica, ascunsa
tema este specifica literaturii fantastice: manifestarea sacrului in profan (hierofanie)
cuprinde cele patru mituri fundamentale
mitul timpului reversibil
mitul erosului ca act de cunoastere
mitul logosului cu valente semnificative
mitul mortii ca trecere spre o nastere cosmica
Mircea Eliade realizeaza o alegorie a mortii, a trecerii spre moarte, o meditatie asupra timpului limitativ pentru conditia umana
abolirea regulilor logice de timp si spatiu: cele doua dimensiuni ale timpului, cea a timpului profan si a celui sacru sunt sugestiv imaginate, astfel nuvela penduleaza intre planul real si cel fantastic, actiunea mutandu-se din tramvai, din statie, ce reprezinta planul real, in bordeiul tigancilor - planul ireal
simbolurile nuvelei sunt elocvente pentru demonstrarea fantasticului sacru, sunt prezentate obsesiile: caldura, gradina tigancilor, colonelul Lawrence, prima dragoste;
simbolurile se situeaza intr-o alta lume, de basm: baba, fetele, hora acestora, labirintul incaperilor, visul, tramvaiul, cifra 3
personajele sunt putine, eroul nuvelei se regaseste in acest profesor de pian
majoritatea personajelor au corespondente mitice:
Baba care cere vama la intrarea in bordei: Cerberul, paznicul integru al portii Infernului
Fetele: iele (mitul ielelor spune ca cine le vede dansand moare)
preotesele (oficiau ritualul mortii in templele antice)
ursitoarele (divinitati infernale care decideau la nastere durata vietii si destinul fiecaruia)
Birjarul: luntrasul Caron (calauza sufletelor mortilor din lumea vie in lumea cealalta, peste apa Styxului)
Gavrilescu este un personaj complex, fire de artist, visator predispus catre aventuri initiatice, care incearca evadarea din viata, accederea spre absolut, pentru ca venirea la tiganci semnifica un alt timp, timpul cunoasterii, al regasirii
finalul ambiguu: confruntarea timpului istoric cu cel al memoriei, prin acel drum in birja spre padure, spre imaginar, spre vis, poate simbolul drumului spre moarte, drum fara intoarcere
ratarea din bordei reprezinta simbolul esecului lui Gavrilescu la viata fara de moarte
nuvela propune prin personajele nuvelei o grava meditatie asupra problemei fundamentale a vietii si a mortii, simbolizata prin ghicit, ca rit de initiere in tainele mortii sau ca vama luata sufletului care a murit in cursul calatoriei lui
ordonarea actiunii pe doua planuri antitetice: sacru si profan, real si fantastic, viata si moarte
eroul parcurge un drum initiatic, de la real la simbol, de la viata la moarte, lui I se ofera sansa unei renasteri spirituale prin savarsirea inconstienta a unui ritual
