Rolul literaturii in perioada pasoptista

Rolul literaturii in perioada pasoptista

1.     Premisa. Definirea problemei

Secolul al XIX-lea se defineste in Europa, si ca "secol al natiunilor" datorita procesului de formare a statelor nationale. Fenomenul capata amploare in centrul si sud-estul Europei, acolo unde incepe dezmembrarea marilor imperii multietnice, accelerata de dorinta popoarelor subjugate de a-si dobandi independenta si de a-si afirma propria identitate. Natiunea moderna reprezinta o comunitate de interese care depasesc raportarea la clasa sociala, la religie, la suveran. Natiunile moderne sunt o constructie ideologica si culturala, ce implica diferite componente, materiale si simbolice:

o limba acceptata, cunoscuta si vorbita de toti;

o istorie legitimata de continuitatea cu inaintasii straluciti;

eroi exemplari pentru calitatile unei natiuni;

institutii (teatru, filarmonica etc.) si monumente culturale ( muzee, statui);

folclor intrat din circulatia orala in cea scrisa;

locuri memorabile vizitate periodic prin pelerinaje;

mentalitatea specifica reflectata in viata cotidiana;

obiceiuri si sarbatori laice pe fond religios;

insemne oficiale, imn si drapel;

elemente pitoresti: costume si dansuri, mancaruri si bauturi specifice;

Civilizatia si cultura din tarile romane incep sa se orienteze spre Occident. Redirectionarea are doua cauze: criza Imperiului Otoman si trezirea constiintei nationale. Coordonatele fundamentale ale acestei perioade devin: libertatea nationala si independenta politica.

Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne si se contureaza identitatea culturala a literaturii ("specificul national . Prin opera scriitoriilor se instaureaza un nou climat literar si o noua stare de spirit. Functia literaturii nu mai este doar aceea de a raspandi cultura, conceptul de literatura incluzand noi valente: transmiterea emotiilor estetice, trezirea sentimentului national, educatia morala, mesianismul social. Scriitorii pasoptisti reprezinta o generatie solidara, care participa activ la procesul de constituire a identitatii noastre nationale si de modernizare a societatii romanesti.

Ei actioneaza pe mai multe cai: sunt participanti sau simpatizanti ai Revolutiei de la 1848, servesc prin opera literara idealurile social-politice ale vremii si aspiratiile "sufletului romanesc", contribuie la intemeierea si dezvoltarea diferitelor institutii culturale: presa, invatamantul, teatrul, societatiile culturale etc.

Sub influenta ideologiei romantice, ei descopera si valorifica traditiile, istoria, natura - elemente ale specificului national si principalele teme literare. Sub aspect estetic, este o perioada de acumulare, de coexistenta a diverselor curente literare, "se ard etapele", dar si o perioada in care se realizeaza modelele principale ale specii literare noi. Prin creatiile lor contribuie la dezvoltarea limbii romane literare si a stilului beletristic.

2.     Descrierea si analiza cazului. Identificarea solutiilor.

Din punct de vedere cronologic, epoca pasoptista se situeaza intre anii 1830-1860. Legata de importante evenimente politice si sociale, aceasta delimitare temporala nu are nimic rigid: debutul perioadei este legat de iesirea tarilor romane de sub dominatia otomana, de inceputul unei prosperitati din punct de vedere economic si al dobandirii libertatilor politice.

In epoca pasoptista, cultura trecutului, predominant feudala si intarziata in raport cu Europa Occidentala, este regandita in totalitate, din perspectiva modernizarii. Punerea in acord cu evolutia literaturii europene se manifesta prin faptul ca operele scriitorilor pasoptisti vor fi create in spiritul esteticii romantice, adica in spiritul curentului literar dominant in Europa acelei vremi.

Scriitorii pasoptisti, nascuti in primele doua decenii ale secolului al XIX-lea, provin, de obicei, din clasele de sus. Educati in Apus, sau influentati de ideile Apusului, vorbind si scriind frantuzeste, ei sunt promotorii Renasterii nationale. Foarte tineri si plini de elan, pasoptistii incearca, pentru prima oara la noi, o sincronizare cu Europa Occidentala, chiar daca la inceput ea a fost una mai mult mimetica. Exponenti ai unei epoci de pionerat, in care totul este de infaptuit, ei sunt grabiti sa arda etapele si sa raspunda tuturor cerintelor timpului. Curentele literare ( iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluiasi scriitor, ci chiar si in aceeasi creatie.

Pasoptismul romanesc are ca nucleu Revolutia anului 1848, dar implica o perioada mai indelungata de pregatiri si una de consecinte, delimitata intre anii 1830-1860.

Pasoptismul este miscarea politica si culturala care s-a manifestat in perioada 1830-1860, ocazionata de contextul social-politic european : iesirea Tarilor Romane de sub dominatia otomana, inceputul unei "europenizari"economice, Revolutia de la 1848 care a urmarit democratizarea si dobandirea libertatilor politice, iar apoi Unirea Principatelor, idealul generatiei. Obiectivele social-politice ale miscarii sunt: modernizarea societatii romanesti, emanciparea nationala, independenta politica, libertatea nationala, unirea provinciilor romanesti. Pasoptismul este si o ideologie literara - prima din literatura noastra moderna. Aceasta nu a fost niciodata sintetizata intr-un program particular, dar a fost supusa unor comandamente exterioare: mesianism cultural si revolutionar, spirit critic, deschidere spre Occident si lupta pentru impunerea unui specific national, constiinta civica si patriotica, constiinta pionieratului, in mai toate domeniile vietii, o retorica a entuziasmului si a trezirii la actiune. Afirmarea unei generatii de sciitori, gazetari, istorici si oameni politici, numita de posteritate generatia pasoptista, determina inceputul modernitatii noastre culturale, o perioada de tranzitie si de prefaceri palpabile. Scriitorii pasoptisti au vocatia inceputurilor si, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitura. Polimorfismul preocuparilor individuale se explica in contextul epocii.

Caracteristic pentru scriitorii pasoptisti romani este faptul ca toti sunt romantici, iar Parisul devine pentru o jumatate de veac polul intelectualitatii romanesti. Teme, motive, sau concepte literare, cultivate in Franta ajung rapid la moda si in Principate. Chiar daca romantismul este curentul literar dominant, in paralel cu el se manifesta si tendinte clasice, preromantice si realiste. Literatura romana n-a urmat evolutia normala a marilor literaturi europene. Din graba "recuperarii" si din dorinta sincronizarii, literatura pasoptista amesteca incontinuu "varstele" literare. Romantismul, marele adversar al clasicismului, ajunge sa coexiste cu acesta.

Romantismul este o orientare ideologica, artistica si literara care a marcat prima jumatate a secolului al XIX-lea (aproximativ 1790-1850), in spatiul european.

Curent literar polemic, aparut ca reactie impotriva rationalismului si a clasicismului rigid. Triumful romantismului in Franta este marcat de aparitia manifestului "Prefata" la drama Cromwell (1872) de Victor Hugo: "Nu exista reguli, nici modele. [.] Conceptul artei de frumos include si uratul si grotescul'' si de "batalia" pentru Hernani (1830), piesa lui Hugo la a carei premiera s-au infruntat parizanii clasicismului si ai romantismului. Curentul literar patrunde la noi prin filiera franceza, datorita scriitorilor pasoptisti, iar articolul-program " Introductie" la Dacia literara, scris de Mihail Kogaliniceanu (1840), sustine ideologia romantica.

Aparitia curentului este favorizata de factori sociali-istorici (revolutiile burghezo-democratice, lupta pentru independenta si libertate nationala si de filozofia idealista germana (Schelling, Fichte, Hegel, Schopenhauer).

Trasaturi ale romantismului sunt : libertatea creatiei, primatul sentimentului si al fanteziei creatoare, afirmarea individualitatii, fascinatia misterului si a exceptionalului, revolta impotriva conventiilor sociale si artistice, respingerea regulilor impuse de clasicism, atractia pentru natura, trecutul istoric (Evul Mediu), folclorul local, miturile, fantastical, fabulosul etc.

Romantismul Biedermeier este termenul propus de criticul Virgil Nemoianu in studiul sau "Imblanzirea romantismului " si care desemneaza a doua etapa a romantismului, in fond o varianta degradata a Romantistului Inalt, manifestat in Europa in perioada 1790-1815. Romantismul Biedermeier, plasat in plan european intre 1815, anul caderii lui Napoleon, si 1848, anul revolutiilor burgheze, este impur, eclectic si predispus la orice compromis stilistic sau simbioza tematica. El se caracterizeaza prin preferinta pentru inalte valori morale, intimism, idilism, militantism, conservatorism, ironie si resemnare, spre deosebire de Romantismul Inalt, definit de un radicalism ideologic, vizionarism, simt cosmic, pasiuni intense, integrarea contrariilor. Conceptul de romantism Biedermeier se poate asocia, la noi produsului literar al anilor 1830-1860 (conform lui Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu) pentru a identifica fenomenul hibridarii estetice, conglomerat de forme si motive vechi si noi in cuprinsul aceleiasi opere. Alecsandri ar putea fi in acest sens exemplul tipic.

Romantismul romanesc s-a infatisat in doua ipostaze: una plina de neliniste in Muntenia, alta mai senina si mai temperata in Moldova. Romantismul se caracterizeaza prin angajarea in istorie si descoperirea folclorului.

Ca prima generatie a literaturii noastre moderne scriitorii pasoptisti au intrat in constiinta romaneasca drept oamenii inceputului de drum.

Pasoptistii din tarile romane aveau origini sociale, formare si studii diferite, insa ii unea constiinta misiunii lor istorice.

Scriitorii pasoptisti sunt impartiti in doua generatii:

Prima generatie are meritul de a crea climatul cultural, publicand primele ziare in limba romana, cu suplimente culturale.

Ion Heliade-Radulescu editeza la Bucuresti Curirerul romanesc (1829), urmat de suplimentul literar si cultural Curier de ambe sexe (1839);

Gheorghe Asachi editeaza la Iasi Albina romaneasca (1829), urmata de suplimentul literar si cultural Alauta romaneasca (1839);

George Baritiu editeaza la Brasov Gazeta de Transilvania (1838), avand ca supliment social si literar Foaie pentru minte, inima si literatura (1838)

In aceasta prima etapa de efervescenta creatoare, corespunzatoare primei generatii pasoptiste, rolul de indrumator al fenomenului cultural-literar ii revine lui Ion Heliade-Radulescu prin articolele din ziarul Curierul romanesc, aparut la Bucuresti, incepand cu anul 1829, caruia ii adauga din 1839 suplimentul literar Curierul de ambe sexe. Este faza entuziasta si oarecum "naiva a romantismului pasoptist, cand distinctia intre opera originala si prelucrarea unui model strain aproape ca nu se facea. Datorita indemnurilor adresate tinerilor scriitori: " Nu e vreme de critica, copii; e vreme de scris; sa scrieti cat veti putea si cum veti putea", a fost posibil debutul unei intregi generatii, intre anii 1830-1840.

Primele publicatii in limba romana si revistele urmatoare, cu existenta scurta, consecinta a interzicerilor de cenzura, au dubla functie. Prin completarea instructiei oferite de un invatamant, in faza inceputurilor, presa isi asuma o functie educativa; prin promovarea literaturii, fie traduceri, fie creatii originale, indeplineste o functie culturala. Miza pe termen lung este insa, formarea unei literature si a unei limbi comune pentru toti romanii, pregatindu-i astefel pentru unirea intr-un stat national.

A doua generatie se compune din personalitati provenite din familii boieresti sau burgheze, cu studii in Franta, unde dobandesc idei noi, progresiste, pe care le aplica in diverse domenii, dupa intoarcerea in tara. In timpul studiilor, majoritatea au fost initiati in masonerie, societatile intemeiate in tara le permit activitati in spirit masonic, iar programele revolutionare sunt de aceeasi inspiratie.

Reprezentanti:

In Moldova - Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Matei Millo, Costace Negruzzi, Alecu Russo, C. Negri;

In Tara Romaneasca - Nicolae Balcescu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac, C. A. Rosetti, Ion Bratianu;

In Transilvania si Banat - Eftimie Murgu, Simion Barnutiu, Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian, Alexandru Papiu Ilarian, Andrei Muresanu, Andrei Saguna, Avram Iancu;

A doua generatie pasoptista continua eforturile inaintasilor, editeaza reviste literare si magazine istorice, facand valabila functia politica a culturii. Scriitorii si oamenii politici, implicati in evenimente, organizeaza Revolutia de la 1848, traiesc apoi in exil, atragand interesul unor mari personalitati din Franta pentru cauza patriei lor, iar creatia lor literara oglindeste sirul experientelor traite.

In aceasta a doua etapa, de asezare a fenomenului literar, Mihail Kogalniceanu impune spiritul critic. El este redactorul primei reviste exclusiv literare, Dacia literara, de la Iasi. In cele trei numere aparute, se publica operele ale celor mai valorosi scriitori ai vremii ( Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu s.a.), iar directia imprimata se reflecta in toata literatura epocii.