|
|
|
Ilustreaza conceptul operational povestire, prin referire la o opera literara studiata.
Hanu Ancutei, de Mihail Sadoveanu
Aparut in 1928, Hanu Ancutei cuprinde 9 povestiri si reprezinta o sinteza a universului sadovenian, deoarece aici se gasesc toate temele si motivele acestui univers. Tehnica folosita este cea a povestirii in rama.
Povestirea este o specie epica cu trasaturi distinctive destul de slab individualizate. Importanta este acordata naratorului si actului nararii; accentul este pus pe intamplari si situatii, mai putin pe personaje.
Tipuri de povestire
1 satirica: Decameronul, de Boccaccio;
2 istorica: Stejarul din Borzesti, de Eusebiu Camilar;
3 erotica: Povestiri de dragoste, de Mihail Sadoveanu;
4 fantastica: Lostrita, de Vasile Voiculescu.
Particularitati
1. intindere in general redusa, mai mica decat nuvela (engl. short-story)
Povestirile trebuie sa fie scurte (elementele de analiza si cele descriptive trebuie folosite cu mare economie).
2. subiectul este incitant si prezentat ca adevarat; povestirea trebuie sa para credibila cel putin in momentul in care e receptata;
Iapa lui Voda are cel mai greu rol din acest volum si anume sa initieze urmatoarele opt povestiri, sa capteze atentia si curiozitatea cititorului. Autorul asigura aceste lucruri prin fraza de incheiere a acestui capitol: «S-acuma sa mai primim vin in ulcele si sa incep alta istorie pe care de mult voiam sa v-o spun»
Iapa lui Voda - Prima povestire are caracter de preludiu, de uvertura.
Comisul le povesteste celor de la masa despre calul sau care se trage din vita aleasa si la care s-a uitat cu uimire chiar Voda Mihalache Sturza. Pe vremea Ancutei celeilalte, a poposit la han un boier care intra in vorba cu povestitorul nostru. Afla de la acesta ca are probleme cu o mostenire care i-a fost luata partial, nefacandu-i dreptate nimeni. Este hotarat sa mearga la Voda, sa-i faca dreptate, iar daca nu, atunci "sa pofteasca maria sa sa-i pupe iapa nu departe de coada!" Dupa ce a plecat boierul, comisul Ionita se indreapta spre Iasi, la Voda, pentru a-i face dreptate. Fiind cu grumazul plecat, nu l-a vazut pe Voda si i-a spus pasul. Cand i-a auzit insa glasul s-a infricosat, dar observand ca domnitorul rade si-a spus pasul. La intrebarea lui Voda ca ce s-ar fi intamplat daca nu-i facea dreptate, comisul raspunde: "Da, maria ta[.], cum sa ramaie? Eu vorba nu mi-o iau inapoi. Iapa-i peste drum!"
3. actiunea are prioritate in detrimentul individualizarii personajelor
4. personajele beneficiaza de obicei de schite de portret (crochiuri)
insistandu-se asupra trairilor si implicarilor emotionale;
Caracterizarea comisului Ionita este realizata inca de la intrarea acestuia in "scena", fiind facuta de naratorul-generic. Putem afla ca este un razes de la Draganesti, din tinutul Sucevei, ca este un om destul de batran, cu o vasta experienta de viata, cochet, cu o puternica incredere in sine, ducand chiar spre laudarosenie. Cu toate acestea, pe sub zambetul sau se poate observa si o melancolie ce reuseste cu succes sa o ascunda de cele mai multe ori.
5. apar trasaturi ale istorisirii orale; naratorul lasa impresia ca spune si nu
ca scrie ceva; apar elemente ale subiectivitatii. Naratiunea se face la persoana I, comisul fiind narator-personaj. Comisul Ionita, care este un maestru de ceremonii, dezleaga limba, cultiva buna dispozitie.
