|
|
|
Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata, apartinand prozei realiste.
Aplicatie la: George Calinescu - Enigma Otiliei
Personajul literar este cel mai important element al textului narativ, din faptele, gandurile si vorbele sale se contureaza intreaga actiune. Personajele pot fi clasificate in functie de curentul caruia ii apartin, de tipul de text in care evolueaza, de rolul lor in text.
De-a lungul timpului personajul a imbracat diverse configuratii. Daca personajul clasic este un personaj caracter, dominat de trasatura ce ii defineste esenta, romantismul prezinta personaje exceptionale puse in situatii exceptionale, care au un rol exemplar si care sunt dominate de raporturi antitetice. Realismul aduce din nou personaje tipice care intruchipesc calitati sau in general defecte tipice unei grupuri sociale. Diferenta intre personajul tipic al realismului, in comparatie cu cel al clasicismului este ca personajul realistic isi poate gasi corespondent in lumea reala, in timp ce personajul clasic nu.
O creatie ilustrativa pentru aceasta tipizare a personajelor poate fi romanul realist Enigma Otiliei de George Calinescu.
Calinescu refuza teoria romanului nou, prousticianismul si opteaza pentru formula realista de tip balzacian. Astfel, alaturi de tema generala a romanului, preluata din creatia lui Balzac, si in portretizarea personajelor foloseste o metoda balzaciana. El introduce personajele sale intr-o tipologie umana, fiecare personaj fiind dominat de o singura trasatura morala.
Astfel Costache Giurgiuveanu reprezinta tipul avarului, inscriindu-se in descendenta lui Hagi -Tudose al lui Delavrancea sau Harpagon al lui Moliere, dar se deosebeste de acesta totusi prin incercarea de a-si depasi conditia. Calinescu isi apara personajul negand introducerea acestuia intr-o anumita categorie si aducand ca argument dragostea personajului purtata pentru Otilia. Aceasta dragoste paterna il umanizeaza si il ridica deasupra caracteristicii dominante, chiar daca in final nu reuseste sa materializeze aceasta iubire.
Pentru Otilia el este "cam avar", iar Pascalopol adauga: "dar in fond, om de treaba". Stanica Ratiu il numeste "pezevenghi", iar Felix afirma ca "avaritia lui e mai mult o manie". Ca parinte nu poate avea orgoliile batranului rege Lear, si nici fanatismul patern a lui Goriot. El este doar o varianta usor deformata a omului normal, conjunctural, singur si blocat in reguli care-i motiveaza existenta. Tocmai de acea actiunile sale se afla la limita dintre tragic si comic. Fraza ce-l defineste este cea pe care o spune putin inainte sa moara: "sa muncesti, sa strangi. Asta-i toata filozofia"
Un alt personaj caracter este Stanica Ratiu, tipul arivistului si a parvenitului alaturi de Nae Catavencu al lui I.L. Caragiale. Stanica este cea mai concludenta imagine a putreziciunii societatii bucurestene de pe fundalul de la inceputul secolului XX, el fiind si autorul moral al mortii lui Costache. Chiar daca este un impostor, viclean, grosolan si volubil, pana la urma totul ii reuseste.
Aglae Tulea este "baba absoluta. Fara cusur in rau", asa cum o caracterizeaza Weismann, este sora lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii: Olimpia, Titi si Aurica si sotia lui Simion Tulea.
Alaturi de cele trei personaje prezentate, toate celelalte pot fi introduse intr-o anumita categorie, singura care scapa oarecum acestei tipizari este personajul central, Otilia, ea reprezentand elementul inefabil al romanului.
