Ilustreaza particularitatile de structura a unui text narativ studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu

Ilustreaza particularitatile de structura a unui text narativ studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu.

Realismul este un curent literar care apare in Franta, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Cei mai renumiti reprezentanti ai curentului sunt considerati Balzac si Stendhal, ei fiind de fapt teoreticienii realismului. Dupa cum spunea Stendhal, realismul trebuie sa fie asemenea unei oglinzi care se plimba pe strada si in care se oglindeste atat albastrul cerului cat si gropile cu noroi de pe caldaram. Altfel spus, realismul trebuie sa prezinte viata in toata complexitatea sa, cu aspecte pozitive si negative, trezind in cititor sentimentul verosimilului. Realismul apartine mai ales epicului, in lirica nu este prezent, si este foarte putin reprezentat la nivelul dramaticului. La nivelul epicului in schimb, prozatorii isi pot alege personajele din orice categorie sociala, se dezvolta mai ales nuvelele de analiza psihologica si romanele.

Un roman reprezentativ pentru formula estetica a realismului este romanul "Ion" de Liviu Rebreanu.. Publicat in 1920, opera reprezinta primul roman al scriitorului, o capodopera ce infatiseaza universul rural in mod realist, fara idilizarea din proza parnasiana. Fiind un roman realist, Rebreanu se inspira din realitatea vietii; dupa propriile marturisiri, ideea de a scrie romanul i-a venit in urma observarii unei scene ciudate in zona satului Prislop.  Aflat la vanatoare, Rebreanu a observat ". un taran imbracat in haine de sarbatoare", care s-a aplecat, deodata "si-a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe-o ibovnica. Scena m-a uimit si mi s-a intiparit in minte, dar fara vreun scop deosebit, ci numai ca o simpla ciudatenie"

Un eveniment care l-a marcat in mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tanar taran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glanetasului, care nu avea pamant si pronunta acest cuvant cu "atata sete , cu atata lacomie si pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiinta vie si adorata."

In privinta arhitecturii romanului, acesta este alcatuit din 2 parti complementare si opuse in acelasi timp, care ilustreaza evolutia patimilor de care este dominat personajul central, Ion: "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii". Aceste doua parti cuprind 13 capitole (numar simbolic), fiecare cu un titlu semnificativ pentru continut (Rusinea, Sarutarea, Copilul).

Prin tehnica planelor paralele romanul infatiseaza atat viata taraneasca cat si cea a intelectualitatii rurale. Viata personajelor se desfasoara conform legilor din lumea  caruia ii apartine, cele doua planuri evoluand paralel. Trecerea de la un plan la altul se realizeaza prin alternanta iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire. Cel care reprezinta punctul de intersectie dintre dimensiunea taraneasca si cea intelectuala este Ion, exponent al taranimii, dar si prieten bun cu familia Herdelea.

Prin structura circulara a romanului, simetria incipitului si finalului realizat prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, se reflecta conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp geometric perfect, "corp sferoid" . Patrundem in sat in momentul in care intreaga comunitate se afla la hora, iar descrierea amanuntita a vestimentatiei traditionale, a obiceiurilor si a relatiilor interumane ofera o adevarata pagina etnografica a satului transilvanean.

Finalul inchide in mod simetric romanul deoarece parasim acest univers pe acelasi drum, pornind tot de la hora, dupa ce are loc sfintirea bisericii. Drumul capata in felul acesta semnificatie simbolica, reprezentand oarecum soseaua vietii.

In general, romanele lui Rebreanu au o constructie circulara (simetrica). Aceasta constructie este o expresie artistica a unei conceptii de viata. Circularitatea, spirala vietii are in mod obisnuit o evolutie pozitiva, fiecare ciclu de viata evoluand le un nivel superior. In romanele lui Rebreanu totul este invers. Aceasta spirala a vietii este indreptata in jos, deoarece statutul personajelor evolueaza negativ de la inceput pana la sfarsit. Destinul lor descrescator, tragismul personajelor este prefigurat inca de la inceput prin crucea stramba din tabla ruginita, la marginea drumului.