|
|
|
Ilustreaza elementele de compozitie a textului dramatic (act, scena/tablou, replica, indicatii scenice), prin referire la o opera literara studiata.
O scrisoare pierduta, de I.L.Caragiale e o comedie si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului al XIX-lea.. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice si
private, inscriindu--se intre comediile de moravuri si de caracter.
Actiunea se desfasoara in 'capitala unui judet de munte' (numele localitatii nefiind
specificat, situatia poate fi generalizata), pe fundalul unei agitate campanii electorale. Intre avocatul
Nae Catavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si grupul fruntas al conducerii locale
(Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu) izbucneste un conflict iscat de pierderea unei scrisori de
dragoste pe care Tipatescu i-o adresase sotiei lui Trahanache, Zoe.
Piesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Tehnica este cea a amplificarii treptate
a conflictului. Scriitorul creaza un conflict fundamental (pierderea scrisorii), care da unitate operei;
dar si altele secundare (cuplul Farfuridi-Branzovenescu se tem ca nu sunt considerati membri
marcanti ai partidului lor; aparitia lui Dandanache). Complicatiile se amplifica din ce in ce mai
mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in
conflict. (tehnica bulgarelui de zapada)
Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit sub forma schimbului
de replici intre personaje.
Act - subdiviziune autonoma a unei piese de teatru, delimitata de o ridicare si de o lasare de cortina;
Scena
- subdiviziune a unui act dintr-o piesa de teatru, delimitata fie de plecarea sau de venirea unui
personaj, fie de modificarea locului sau a timpului actiunii.
Replica - raspunsul dat de un personaj interlocutorului sau in cadrul unui dialog. Prin dialog se
prezinta evolutia actiunii dramatice, se definesc relatiile dintre personaje si se realizeaza
caracterizarea directa sau indirecta.
Indicatiile scenice contureaza indirect personajele, prin semnificatia gesturilor si a mimicii. In lista
cu Persoanele de la inceputul piesei, se precizeaza, alaturi de numele semnificative, statutul social,
ocupatia personajelor, ceea ce sugereaza apartenenta la o tipologie si poate constitui punctul de
plecare in caracterizare.
