|
|
|
Ilustreaza caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie), cu exemple apartinand neomodernismului.
Neomodernismul (al doilea modernism) se refera la generatia scriitorilor
saizecisti. Liderul poetic al saizecistilor este Nichita Stanescu (1933-1983). Neomodernismul nu reprezinta o evolutie a poezieici o intarziere cu treizeci de ani fata de experientele Occidentului. In momentul aparitiei poeziei lui Nichita Stanescu, nicaieri in lume nu se mai scria poezie metaforica de tip modernist.
Caracteristici ale poeziei saizeciste
10 poetii trebuie sa se intoarca la izvoarele modernitatii interbelice (Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi);
11 cultivarea unui limbaj ambiguu;
12 se cultiva metafore subtile;
13 apar imagini insolite;
14 ironia;
15 reflectia filosofica.
Catre Galateea - 1965 - vol. Dreptul la timp
1 poezia valorifica un mit al Antichitatii (Galateea-Pygmalion se indragosteste de propria opera, o sculptura, Galateea, rugandu-i pe zei s-o insufleteasca).
2 Tema poeziei este iubirea creatoare (iubirea si creatia), legatura dintre artist si creatia sa. Astfel, poezia devine a arta poetica.
3 Eul liric subliniaza, prin sugestie, ideea ca nu cunoaste doar atributele celei careia i se adreseaza, ci si 'bataia inimii pe care urmeaza s-o auzi', 'sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui'. Poetul foloseste enumeratii ample, pentru a-si exprima sentimentul de iubire :'toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile'. Personificarea 'genunchiul pietrelor' sugereaza insufletirea operei de arta.
4 Orizontul cunoasterii e definit prin notiuni abstracte, care sunt si metafore: dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea. Astfel, poetul creeaza cuvinte noi
5 Natura, universul sunt insufletite. Copacii devin'umbre de lemn ale vinelor tale', raurile devin 'miscatoare umbre ale sangelui tau', iar pietrele raman 'umbre de piatra ale genunchiului meu'. Primele doua metafore personificatoare exprima vitalitatea sculpturii, iar ultima arata suferinta, umilinta, jertfa, rugaciunea ('si ma rog de tine, naste-ma'). Natura apare ca insufletita de opera si nu invers, rasturnandu-se conceptul traditional de mimesis: nu arta este o copie a lumii (o copie a copiei), ci lumea este o copie a artei. Adverbele de loc 'departe' si 'aproape' sugereaza limitele cunoasterii de tip rational, care nu poate sa patrunda in esenta tainelor lumii. Poetul realizeaza ca numai cu ajutorul ratiunii nu poate crea. Este nevoie de ceva mai mult, de cunoasterea poetica.
6 'De ce creatia este implorata sa dea nastere creatorului ?' Este creata o ambiguitate. Creatorul si creatia se nasc si se sustin reciproc. Creatia este aceea care invesniceste numele autorului si il face sa treaca dincolo de timp, iar artistul este cel care da viata operei prin imaginatia si sensibilitatea sa.
Cantec fara raspuns, de Nichita Stanescu -1964- vol. O viziune a sentimentelor
1 Tema poeziei: Starea erotica a eului liric este una de jubilatie, de bucurie, dar in acelasi timp de nedumerire, de uimire in fata sentimentului care-l copleseste.
2 Titlul sugereaza ideea ca poezia este un monolog adresat iubitei.
Indragostitul isi canta sentimentul neasteptand un raspuns din partea ei.
1 Inceputul este direct (ex abrupto), prin interogatia retorica ce sugereaza emotia si uimirea care-l stapanesc pe iubit.
2 Tot in primul vers, intalnim un verb la prezumtiv (oi fi iubind), mod care apare numai in propozitii interogative, exprimand banuiala, ipoteza. Modul prezumtiv este un mod al incertitudinii, al banuielii, al ipotezelor. 'Oi fi iubind'- forma prezumtivului prezinta o intonatie specifica, interogativa. Valoarea subiectiva a prezumtivului este de nedumerire, de incertitudine.
3 Apar substantive in vocativ, majoritatea insotite de epitete metaforice sau ornante: femeie visatoare, femeie gingasa.
4 Apar comparatii inedite: femeia este comparata cu un fum, cu o vita- de-vie. Fumul este un simbol al imaterialitatii, reprezinta un axis mundi ce uneste celestul cu teluricul.
5 In strofa a treia, epitetul este inlocuit cu metaforele «ochi melancolic, soare caprui». Ele sugereaza finetea, melancolia, stralucirea din ochii iubitei.
Femeie visatoare
Femeie gingasa
Ochi melancolic
Ora de iubire
Iubire
Remarcam o anumita gradatie in definirea fiintei feminine, o trecere de la concret la abstract. Iubirea devine, in final, un ideal. Imbratisarea indragostitilor creeaza un fel de betie, o stare extatica.
1 Strofa a patra - Imaginea hergheliei de manji trimite la inima iubitului care bate intr-un anumit ritm, intensitatea sentimentului.
In ultima strofa, primul vers «De ce te-oi fi iubind atata, iubire» reprezinta o expresie tautologica, un fel de repetitie ce sugereaza fascinatia omului in fata unor sentimente inexplicabile (indicibile).
Cerul este ca o bolta, ca un curcubeu arcuindu-se peste cuplul de indragostiti, protejandu-i.
Rasuflarea celor doi, caldura sentimentelor ii apara pe cei doi de gerul singuratatii.
