|
|
|
Ilustreaza, apeland la o povestire studiata, doua dintre particularitatile limbajului prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista; modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul personajelor, registre stilistice).
1.Modalitati ale nararii: povestirea.
Povestirea este specia genului epic, de dimensiuni mai reduse decat nuvela si mai intinsa decat schita, care se limiteaza la nararea unui sigur fapt epic, si avand un numar redus de personaje.
Trasaturi: Povestirea este o naratiune subiectivizata, adica relatarea este facuta din perspectiva povestitorului, fie ca participant sau doar ca mesager al intamplarii. Accentul cade pe situatia narata si mai putin pe personaje, de unde rezulta caracterul etic exemplar al povestirii, iar stilul se caracterizeaza prin oralitate.
Apartine genului epic deoarece autorul isi exprima conceptia despre viata si lume in mod indirect, prin intermediul personajelor
Dimensiunea: constructia subiectului: un narator povesteste un singur fapt epic: idila dintre capitanul de mazili Neculai Isac si tigancusa Marga, existand un numar redus de personaje (Neculai Isac, Marga, Hasanache etc) si doar o succinta caracterizare a lor.
Este o naratiune subiectivizata deoarece intamplarile sunt povestite de Neculai Isac, care este si personaj al actiunii, deci intamplarile ajung la cititor prin prisma capitanului de mazili care se autocaracterizeaza "eram un om buiac si ticalos [.] Om nevrednic nu pot sa spun ca am fost [.] dar imi erau dragi ochii negri si pentru ei calcam multe hotare." Dupa ce se indragosteste de Marga, mancarea nu mai are pentru el "gust si pret", simte luand in mana blanita de vulpe, placerea tigancusei.
Caracter etic: pastrarea cuvantului dat, dragostea sincera a barbatului, comportamentul nobil al lui ii trezesc fetei respectul de sine si responsabilitatea pentru propriile fapte, Marga accepta sa moara pentru ca el sa poata trai, tiganii aplica legea talionului, omorand-o pe Marga.
Oralitate, demonstrata in primul rand prin caracterul fatic al povestirii = mentinerea unui permanent contact intre partenerii actului de comunicare, intre povestitor si ascultator.
Povesirea implica o relatie speciala intre narator si ascultatori, impunand un ceremonial al discursului, menit a capta atentia ascultatorilor si a le cultiva o stare de asteptare. Naratorul apeleaza la formule de seductie a ascultatorilor si de implicare a acestora in naratiune. "-Iubitilor prietini, [.] mie mi-a placut totdeauna sa beau vinul cu tovarasi. Numai dragostea cere singuratate. Divanul nostru-i slobod si deschis si-mi sunteti toti ca niste frati!"
Este povestire in rama deoarece:
se incadreaza intr-o povestire mai mare, este una dintre cele 9 povestiri cuprinse in
"Hanu Ancutei"
spatiu desfasurarii actiunii este unul privilegiat si ocrotitor (un topos - hanul Ancutei),
in care mai multi povestitori (printre care si capitanul de mazili Neculai Isac) relateaza intamplari pilduitoare, respectand un ceremonial prestabilit (se strang laolalta, Ancuta le toarna vin etc) si desfasurad o arta a discursului memorabila.
timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului ("demult, pe vremea celeilalte
Ancute", iar principala modalitate de expunere este evocarea.")
2. Limbajul personajelor
adecvat epocii evocate
popular, lipsit de figuri stilistice, dar cu o profunzime specifica naratorilor populari
arhaic, regional: "catastih", "cofaiel plin", "ulcica noua", "sunand din strune"
ceremonios: Oaspetii hanului desfasoara o un adevarat ceremonial: Comisul Ionita il
invita pe capitanul de mazili Neculai Isac "sa cinstim cu domnia ta o ulcica de vin nou" (ton respectuos). "mie mi-a placut intotdeauna sa beau vinul cu tovarasi. Numai dragostea cere singuratate"
limbaj poetic: in lumina "soarelui auriu" care stralucea intr-o "liniste ca din veacuri",
epitete expresive: "nas vulturesc", "obrazul smad", "sprancene intunecate"
asa cum afirma G. Calinescu, Sadoveanu a creat o limba limpede, armonioasa si pura,
in care se impleteste "graiul popular al taranilor cu fraza vechilor cronici", o limba capabila sa redea poezia sentimentelor omenesti, frumusetile tainice ale naturii, pastrand farmecul atmosferei acelor vremuri vechi.
arhaismele si regionalismele sunt folosite cu naturalete - limba literara usor accesibila
figurile de stil apar cu moderatie, dand astfel stilului sobrietate. Metafora lipseste
aproape de tot ("o lumina"), iar epitetele au rol caracterizor.
eufonie, muzicalitatea frazelor, oralitatea exprimarii
