Iapa lui Voda de Mihail Sadoveanu (argumentare)

Iapa lui Voda de Mihail Sadoveanu (argumentare)

In volumul ,,Hanul Ancutei" , Mihail Sadoveanu recurge la tehnica numita poveste in poveste sau povestire in rama , deoarece in cadrul firului epic al volumului intervin istorisiri relatate de fiecare data de alt oaspete, adica un alt narator , venit la hanul Ancutei, aceasta particulizandu-se printr-un stil propriu in arta povestirii.

Povestirea in rama este o specie a genului epic, in care se nareaza intamplari neobisnuite.Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului iar modalitatea de expunere este evocarea.Spatiul desfasurarii actiunii este unul privilegiat si ocrotitor , in care mai multi povestitori relateaza intamplari pilduitoare , respectand un ceremonial prestabilit si desfarurand o arta a discursului memorial.

In volumul ,,Hanu-Ancutei" , Mihail Sadoveanu recurge la tehnica literara numita povestire in povestire deoarece in cadrul firului epic al volumului intervin istorisiri relatate de fiecare data de un alt oaspete, adik un narator, venit la hanul Ancutei.

Personajele naratori sunt fie participanti direct fie martori ai intamplarilor istorisite cu placere si cu ambitia ca povestirea fiecaruia va fi mai impresionanta decat cele anterioare.

,,Iapa lui Voda " este o snoava si se afla in deschiderea volumului de noua povestiri ,,Hanu-Ancutei", scris de Mihail Sadoveanu.

Un prim plan narativ plaseaza intamplarile in vremuri stravechi , in timp mitic romanesc , un timp trecut neprecizat al obiceiurilor si credintelor stramosesti , in care naratorul povesteste fapte memorabile , ce se inscriu in traditia spirituala a taranului sadovenian.

Povestirea incepe prin descrierea d catre narator a imprejurarilor prin care se fixeaza timpul , ,,intr-o toamna aurie" si locul ,,la Hanul Ancutei" , unde a auzit multe povesti.Naratorul precizeaza ca intamplarile ce vor fi povestite s-au petrecut ,, intr-o indepartata vreme, demult" , intr-un trecut neprecizat , inceputul facand legatura cu lumea de basm ,, pe cand oamenii au vazut ,,un balaur negru in nouri" si niste pasari mari , venite ,,din ostroavele de la marginea lumii" care vesteau razboi si belsug la vita de vie.Atata vin se facuse in Tara de Jos , ca nu mai aveau oamenii ,,unde sa puie mustul" si-au pornit s-aduca vin spre munte , ,,s-atuncea a fost la hanul Ancutei vremea petrecerilor a povestilor ".Naratorul remarca , de asemenea , faptul ca Ancuta cea tanara este ,,tot ca ma-sa de sprancenata si de vicleana .rumena in obraji , cu catrinta-n brau si cu manecile suflecate:impartea vin si mancari , rasete si vorbe bune".

Naratorul poposise la hanul Ancutei , care ,,nu era han , -era cetate" , cu ziduri groase , unde veneau sa se adaposteasca peste noapte oamenii , vite si carute , in drumul lor dinspre Roman.

Al doilea plan narativ cuprinde istorisirea comisului Ionita.El povesteste la timpul prezent o intamplare din trecut , tot aici , la hanul Ancutei , la care el participase in mod direct pe cand era tanar.Naratorul ii face un portret fizic sugestiv pentru firea apriga a comisului :,, un om inalt, carunt , cu fata uscata si adanc brazdata" si o mustata ,,tusinata".

Mos Leonte , un alt oaspete al hanului, este uimit ca Ionita comisul venise Calare ,,pe un cal vrednic de mirare.Era calul din poveste , inainte de a manca tipsia cu jar.Numai pielea si ciolanele .cal roib , pintenog de trei picioare" . Insa calul acesta este demn de respect pt ca se trage ,,dintr-o vita aleasa".

Aceasta prima povestire a volumului este integrata in cadrul descrierii precedente , de aceea este opovestire in rama , avand un alt narator si un subiect de sine statator.

Istorisirea ce urmeaza a fi relatata are legatura cu iapa din care se tragea calul ce starnise uimirea lui Mos Leonte.Intamplarea se petrecuse pe vremea domnitorului Mihai Voda Sturza si-l are ca protagonist pe comisul ionita care povesteste ca , atunci cand era tanar sic and hangita era ,,Ancuta cealalta , mama acesteia" , poposise la han.Dupa ce se odihnise , tocmai cand era gata de plecare , comisul Ionita inchina oala cu vin si ureaza sanatate unui boier care tocmai se oprise la han si care il intreba de unde este si incotro se duce.Ionita ii relateaza ca este razes din Draganesti , de langa Suceava si are e gand sa mearga la voda, ca sa-I resolve un necaz mostenit de generatii, inca din timpul domniei lui Voda Calimah.Procesul pe care-l avea de multi ani cu un ,,corb mare boieresc" era pricinuit de faptul ca acest vrasmas lacom ii luase o bucata din pamantul mostenit din mosi-stramosi , iar acum mergea la Voda sa-I faca dreptate , ducand cu el toate documentele doveditoare.Iar daca nici Voda nu-I va face dreptate , ,,atunci sa pofteasca maria sa sa-I pupe iapa nu departe de coada!.."Ancuta cea tanara s-a rusinat de vorbele comisului si s-a prefacut ca se uita cu atentie in lungul drumului , gestul ei fiind aidoma cu al celeilalte Ancute, de atunci cand el spusese aceste vorbe  fara inconjur.Boierul care ascultase pricina a inceput sa rada, apoi s-a suit in drosca lui cu arcuri si a plecat in treburile lui.Ajuns la curtea domneasca , Ionita constata ca boierul cu care vorbise la hanul Ancutei era insusi Voda.Acesta cerceteaza actele comisului , ii face dreptate si-l intreaba ce s-ar fi intamplat dak nu i-ar fi rezolvat necazul.Atunci comisul Ionita ii raspunde razand:,,Eu vorba nu mi-o iau inapoi.Iapa-I peste drum!".

De aceea sustine Ionita acum , toti trebuie sa se uite ,, ca la un lucru rar la calul meu cel roib , pintenog de trei picioare" pentru ca el se trage din iapa lui Voda.

Terminand de spus intamplarea , comisul Ionita mai cere vin in ulcele si se pregateste sa spuna o alta poveste , mai interesanta si mai incitanta decat cea precedenta.

Comisul Ionita este personajul principal al acestei povestiri ,,Iapa lui Voda", dar este si personajul permanent al intregului volum ,,Hanu -Ancutei" , fiind un argument pentru unitatea acestuia , deoarece el este present in toate povestirile , indemnand oaspetii sa-si aminteasca intamplari extraordinare , petrecute candva , demult pe aceste meleaguri.In povestirea ,,Iapa lui Voda" el este personaj -narator, deoarece a participat direct la actiunea povestita.

Portretul fizic este conturat direct , inca de la inceputul povestirii, infatisarea lui sugerand asprimea firii si destinul zbuciumat ale personajului :,,om nalt , carunt , cu fata uscata si adanc brazdata".Ionita are o ,,mustata tusinata" de care este foarte mandru.

Potretul moral , reiese, in special , din vasta experienta de viata care-l facuse atotstiutor si care constituie principalul imbold spre destainuire , avand o adevarata pasiune pentru a asculta povesti nemaiauzite.Mandru si orgolios, comisul reactioneaza imediat atunci cand este ironizat cu privire la calul sau ,,pintenog de trei picioare".Dotat cu un farmec personal deosebit , el reuseste sa atraga atentia oaspetilor sis a fie ascultat cu atentie pana termina povestirea.Ca toti taranii sadovenieni , Ionita este insetat de dreptate si de adevar , de aceea nu se da in laturi sa se lupte chiar cu un ,,corb mare boieresc" -,,Eu sunt comisul Ionita, razas de la Draganesti , s-am venit la Voda , insetat dupa dreptate ca cerbul dupa apa de izvor".Inteligent si curajos , dupa ce epuizase toate caile justitiei , nu ezita sa apeleze, ca ultima solutie , la judecata lui Voda.Cinstit si correct , comisul adunase toate documentele doveditoare asupra pamantului mostenit ,,de la parintele meu" , avand inradacinata in constiinta datoria morala de a lasa ,,si eu mostenire copiilor mei".Meritele lui sunt cu atat mai valoroase , cu cat ,,pricina" judecatii dainuia de mai multe generatii , iar el , ambitios si demn , reuseste sa puna capat acestui conflict nedrept.

Increzator in legile tarii si in puterea dreptatii , el se emotioneaza mai intai cand constata ca boierul cu care vorbise la Hanul Ancutei era chiar Mihai Voda Sturza , dar simtul umorului il face sa depaseasca situatia si ii raspunde cu voiosie si curaj cand domnitorul ii aminteste promisiunea referitoare la cal: ,,Da,maria ta, raspund eu razand , cum sa ramaie?Eu vorba nu mi-o iau inapoi .Iapa-I peste drum!"

Mos Leonte , Voda si Ancuta au rolul de a intregi atmosfera fabuloasa a vremurilor de demult illustrate de Sadoveanu , mai ales prin eroii care intruchipeaza tipul taranului moldovean cu cele mai alese virtuti morale , intre care se inscriu dorinta de dreptate si adevar , demnitatea , curajul , cinstea , si vitejia si in special placerea de a asculta , a spune povesti nemaiauzite.De aceea personajele si povestirile lui Sadoveanu imbraca aura legendei.

Naratiunea la pers I este principala modalitate epica de relatare a faptelor si intamplarilor , iar povestitorul este participant direct la actiune.

Arta de povestitor a lui MIhail Sadoveanu consta in imbinarea liricului cu epicul , a povestirii cu geniul sau poetic.Asa cum afirma George Calinescu , Sadoveanu a creat o limba limpede , armonioasa si pura , in care se impleteste graiul popular al taranilor , o limba capabila sa redea poezia sentimentelor omenesti , frumusetile tainice ale naturii , pastrand farmecul atmosferei acelor vremuri vechi.

Arhaismele si regionalismele sunt folosite cu naturalete de catre personajele povestirilor pentru a contura atmosfera vremurilor de demult si a ilustra dulcele grai romanesc:,,cimitir ", ,,vrasmas" ,,odinioara" etc .De remarcat in mod deosebit este oralitatea stilului , data de cuvinte si expresii populare specifice limbii vorbite(,,-a navalit sangele in ochi" , ,, sa gasesc eu mila" .Comparatia -,,insetat dupa dreptate ca cerbul dupa apa de izvor" este asemanatoare unui proverb popular.Sadoveanu ramane fidel declaratiei sale din discursul rostit la Academie , aceea ca ,,taranul roman a fost principalul meu erou".

Figurile de stil apar cu moderatie , dand astfel stilului sobrietate.Metafora lipseste cu desavarsire, iar epitetele au rol caracterizator , particularizand trasaturi ale personajelor.Astfel , despre mustatile comisului Ionita , Sadoveanu spune ca sunt ,,tusinate" epitet care revine de cateva ori pentru a reliefa preocuparea personajului pentru aceasta podoaba de care este foarte mandru.

De remarcat in mod deosebit in volumul ,,Hanu -Ancutei" este muzicalitatea frazelor , prin care Sadoveanu creeaza trairi tulburatoare in sufletele personajelor.

,,Eroii nu povestesc spre a-si usura sufletul , ori spre a reda viata:ci pentru a se sustrage vietii si mortii"(Nicolaie Manolescu -,, Imaginarul sadovenian")