GENEZA METAFOREI LA LUCIAN BLAGA

GENEZA METAFOREI LA LUCIAN BLAGA

Scriitorul,filosoful si profesorul Lucian Blaga a fost una dintre cele mai importante figuri ale culturii romanesti contemporane.Initial expresionista,lirica sa este deschisa miracolelor si cultiva vitalismul dionisiac.

In esenta sa, filosofia lui Blaga este o reflectie inspirata asupra conditiei omului in univers, in fata asa-zisului Mare Anonim, care in conceptia filosofului este un "produs mitic-filosofic" al imaginatiei cautatoare de sensuri ultime, caruia I se atribuie atat calitati divine cat si calitati demonice. In conceptia Blaga, modul de existenta in lume data si pentru autoconservare constituie baza vietii umane, dar omul isi cucereste plenititudinea si demnitatea printr-un al doilea mod de existenta in orizontul misterului, unde din "preom" devine "om deplin" prin incercari perpetue de a-si releva siesi misterul, in pofida "cenzurii transcendente" impuse de Marele Anonim.Oricum, miturile, viziunile religioase, conceptii metafizice, teoriile stiintifice operele de arta si de civilizatie sunt rezultatul aspiratiei omului de a se ridica la un mod de fiintare mult superior celui al animalului, trezindu-I mandria si satisfactia singularitatii.

"Stilul' unei opere de arta, sau al unei creatii de cultura, mani­festa multiple aspecte, dintre care unele cel putin poseda desigur o profunzime si un sens "categorial'. Aceste aspecte categoriale sunt de natura orizontica, de atmosfera axiologica, de orientare, de forma. Ne-am ocupat cu aceasta lature a creatiei de arta, sau de cultura, pe larg in Orizont si stil. Ce ramine inca de spus in aceeasi linie de idei va urma mai tirziu, cu atit mai mult cu cit suntem pinditi de surprize, unele de deosebita insemnatate pentru filosofic in general, iar altele de o inalta semnificatie meta­fizica. Dar inainte de a desparti negurile, in care locuiesc surpri­zele, gasim necesar sa extindem consideratiile noastre si asupra unei alte laturi a creatiei. Cert, aspectele stilistice nu istovesc creatia. O opera de arta, si in general o creatie de cultura, mai au in afara de stil si o "substanta'. Va trebui sa facem asadar, si pentru moment, abstractie de stilul, ce-l imbraca aceasta substanta, si sa ne intrebam ce particularitati prezinta substanta insasi, sub infatisarea ei cea mai generica.De substanta unei opere de arta, a unei creatii de cultura, tine tot ce e materie, element sen­sibil sau continut ca atare, anecdotic sau de idee, indiferent ca e concret sau mai abstract, palpabil sau sublimat. Sa anticipam putin: spre deosebire de substanta lucrurilor reale din lumea sen­sibila, substanta creatiilor nu poseda o semnificatie si un rost prin ea insasi: aici substanta tine parca totdeauna loc de altceva; aici substanta este un precipitat, ce implica un transfer si o conju­gare de termeni, ce apartin unor regiuni sau domenii diferite. Substanta dobindeste prin aceasta asa-zicind un aspect "meta­foric'.

Deosebim doua grupuri mari sau doua tipuri de metafore:

1. Metafore plasticizante.

2. Metafore revelatorii

Cuvintul metafora vine de la grecescul care insem­neaza "a duce dincolo, a duce incolo si incoace'. Autorii latini din evul mediu si de mai tirziu, traduceau termenul cu acela de translatie, transport; astazi am zice "trans­fer'. Aristotel s-a ocupat de metafore in poetica sa deosebind mai multe variante, mai ales pe temeiul teoriei genurilor. Clasificarea metaforelor difera considerabil de la autor la autor. Cum noi vom da in studiul de fata metaforicului o semnificatie cu tendinte de generalizare, nu vom intra in analize de amanunt, si mai ales nu vom intreprinde o vinatoare de variante metaforice inca necunoscute. Fata de insemnatatea, ce i-o atribuie cercetarile de pina acum, metafora cistiga pe urma meditatiilor noastre enorm in impor­tanta.

Metafora, in aceasta forma a ei, incearca sa corecteze, cu un ocol, dar cu imediat efect, un neajuns constitutional al spiritului omenesc: dezacordul fatal dintre concret si abstractiune, dezacord care altfel n-ar putea sa fie simetrizat decit in schimbul unui penibil balast adjectival. Nu exageram deci intru nimic afirmind ca metafora plasticizanta a trebuit sa apara in chip firesc chiar sub presiunea conditiilor consti­tutionale ale spiritului omenesc. Finalitatea metaforei, ca organ, e in adevar minunata. Metafora plasticizanta reprezinta o reacti-une finalista a unei constitutii impotriva propriilor sale neajun­suri structurale. Ea e o urmare, sub unghi finalist, inevitabila a unei constitutii, si deci intr-un sens contemporana cu ivirea acestei constitutii. Metafora plasticizanta nu are o geneza in inteles istoric si nu se lamureste prin imprejurari de natura istorica. Geneza metaforei plasticizante e un moment nonistoric, care tine de geneza constitutiei spirituale "om' ca atare. Metafora plasti­cizanta n-are un aspect dictat de necesitati temporale, de exigente, care pot sa se declare si pe urma sa dispara. Metafora tine defini­tiv de ordinea structurala a spiritului uman.

Metaforele revela­torii sunt destinate sa scoata la iveala ceva ascuns, chiar despre faptele pe care le vizeaza. Metaforele revelatorii incearca intr-un fel revelarea unui "mister', prin mijloace pe care ni le pune la indemina lumea concreta, experienta sensibila si lumea imaginara. Cand de pilda ciobanul din Miorita numeste moartea "a lumii mireasa' si pieirea sa " o nunta', el releveaza, punind in imaginar relief, o lature ascunsa a faptului "moarte'.

Metafora plasticizanta reprezinta o reacti-une finalista a unei constitutii impotriva propriilor sale neajun­suri structurale. Ea e o urmare, sub unghi finalist, inevitabila a unei constitutii, si deci intr-un sens contemporana cu ivirea acestei constitutii. Metafora plasticizanta nu are o geneza in inteles istoric si nu se lamureste prin imprejurari de natura istorica. Geneza metaforei plasticizante e un

moment nonistoric, care tine de geneza constitutiei spirituale "om' ca atare. Metafora plasti­cizanta n-are un aspect dictat de necesitati temporale, de exigente, care pot sa se declare si pe urma sa dispara. Metafora tine defini­tiv de ordinea structurala a spiritului uman.

Exemple de metafore plasticizante :

Iata jocul "valurilor' la tarmul marii:

"In joc cu piatra cite-un val

si-arata solzii de pe pintec'.

. Metafore revelatorii.

Iata misterul "somnului' talmacit intr-o viziune:

"In somn singele meu ca un val

se trage din mine

inapoi in parinti'.

Un mister revelat in legatura cu "Ninsoarea':

"Cenusa ingerilor arsi in ceruri

ne cade fulguind pe umeri, si pe case'.

Lucian Blaga lasa omul sa-si dureze propria sa ordine prin intermediul actiunii istorice.Blaga il instaleaza pe omul insusi" si de aceea "in principalele sale articulatii, gandirea lui Lucian Blaga se infatiseaza ca una profund umanista.Toata opera lui L.Blaga pusa in slujba creatiei umane nu are sens decat in "orizontul misterului si al revelatiei.