|
|
|
Exemplifica, prin referire la o opera literara de Ion Creanga, doua dintre particularitatile de limbaj ale prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul personajelor, vorbire directa si indirecta, registre stilistice
Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga
Marci ale prezentei naratorului
- prezenta formulelor specifice
Formulele initiale au rolul de a introduce cititorul in lumea basmului. Creanga renunta la traditionalul "a fost odata ca niciodata", folosind un enunt ca "Amu cica a fost odata", dupa care se straduieste sa ne explice de ce rudele nu se cunosteau intre ele (Craiul si Verde Imparat). Formula de initiala are rolul de a introduce cititorul in lumea basmului, in lumea fictiunii, unde totul este posibil si nu ne mai miram de nimic. Cuvantul "cica", sugereaza ideea ca povestitorul n-a fost martor la evenimente si arunca asupra lor o umbra de indoiala.
Formulele mediane sunt menite sa intretina atentia cititorului. "Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este."
Formulele finale au rolul de a scoate ascultatorul/cititorul din lumea fictiunii si de a-l duce in lumea reala in care binele nu mai invinge intotdeauna, pentru ca aici se joaca alte reguli.
Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda." Formula are un umor amar si ascunde o obsesie ancestrala (din vechime, straveche): procurarea hranei. In lumea povestilor, fericirea e asimilata si cu belsugul gastronomic, dar cititorul trebuie sa se trezeasca la realitatea in care banul e stapanul absolut.
46 stilul este sententios; naratorul bazat pe intelepciunea populara da sentinte, maxime.
«Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos»
«La unul fara suflet, trebuie unul fara de lege.»
«Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale.»
47 surpriza cea mai mare o aduce finalul; naratorul se detaseaza de
povestea lui ("Ce-mi pasa mie?") si se considera responsabil numai cu discursul; evenimentele s-au intamplat oricum fara el, de aceea considera ca singura lui obligatie e sa spuna povestea, invitandu-i pe cititori/naratari sa-si faca si ei datoria lor ("si va rog sa ascultati").
Registrul stilistic folosit in basm sunt cel popular. Limba folosita de autor reprezinta chintesenta vorbirii noastre populare din aceeasi epoca.
Apar fonetisme moldovenesti: aista, aiasta, halagie pt. galagie
Trasatura cea mai caracteristica a scriitorului popular este oralitatea; tot
ce spune el poarta pecetea stilului vorbit.
Caracteristici ale stilului oral
1 dativul etic: si mi ti-l insfaca;
2 expresii onomatopeice: mai, zbirr
3 imprecatii (injuraturi);
4 proverbe si zicatori;
5 adresarea directa catre cititor;
6 fraze ritmate: « Acesta-i vestitul Ochila, frate cu Orbila, din sat de la Chitila. »; "De-ar sti omul ce-ar pati,/ Dinainte s-ar pazi."
7 expresii narative tipice: si odata, si atunci, in sfarsit, si apoi, dupa aceea.
8 Intrebari si exclamari: "inteles-ati?", "Ptiu, drace!".
