|
|
|
Conditia taranului intr-o opera epica: Morometii de Marin Preda
Pana la aparitia romanului modern in literatura romana, una dintre temele dominante este cea rurala, prezentarea lumii satului romanesc, fie in maniera idilica (Duiliu Zamfirescu), fie in maniera realista (I. Slavici, L. Rebreanu). Intr-o tara in care civilizatia traditionala, arhaica, a dominat secole de-a randul, figura taranului a reprezentat o sursa de inspiratie majora. Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Marin Preda sunt scriitorii care ofera reperele unei traditii solide in evolutia prozei romanesti de inspiratie rurala. In romanul "Ion" al lui Liviu Rebreanu, este prezentata drama unui taran ardelean care traieste intr-o societate pentru care pamantul e, mai mult decat un mijloc de subzistenta, un criteriu al valorii individuale. Conditia taranului, ilustrata in romanul "Ion", isi gaseste o replica peste timp in romanul " Morometii", al lui Marin Preda. Naturii primare, tumultuoase, a lui Ion i se opune Ilie Moromete, "cel din urma taran", asa cum l-a numit Nicolae Manolescu, fire histrionica si contemplativa care nu mai lupta pentru a stapani spatial, ci pentru a scapa de teroarea timpului.Satul lui Marin Preda din primul volum este un univers inchis, refractar la noul ce vine dinafara si urmand ritmurile eterne ale naturii, ciclurile biologice.Romanul "Morometii", de Marin Preda, a carui originalitate sta fara indoiala in noua viziune asupra lumii rurale, prezinta povestea unei familii de tarani din Campia Dunarii, ce cunoaste, de-a lungul unui sfert de secol, o adanca si mai ales simbolica destramare.Ilie Moromete este unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura noastra. Destinul sau ilustreaza o "tema fundamentala", si anume disparitia clasei taranesti. Caracter puternic, natura complexa, inteligenta nativa, Ilie Moromete (al carui prototip este Tudor Calarasu, tatal autorului) "simbolizeaza lumea taraneasca si valorile ei durabile". El este, in acelasi timp, singurul taran filozof din literatura romana, framantarile sale despre soarta taranilor dependenti de roadele pamantului, de vreme si de Dumnezeu, fiind relevante pentru firea sa reflexiva. El este un om rational in ceea ce priveste atitudinea sa fata de pamant. Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu, care era dominat de instinctul de posesiune, lacomia pentru pamant, Moromete nu este sclavul imbogatirii, ci pamantul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si spirituale. Spre deosebire de ceilalti tarani, Moromete nu are nimic de facut atunci cand vecinii sai sunt in casa muncind, fiind preocupati de problema supravietuirii. Marin Preda face din taranul Moromete un individ cu o viata psihologica normala, apt prin aceasta de a deveni un erou de proza moderna, el creeaza un taran inteligent, in masura sa constientizeze, in modul sau, dramele existentei si ale clasei sociale din care face parte. Pentru a analiza acest personaj complex, trebuie observat contextul social in care se petrece actiunea romanului. Nicolae Manolescu se intreaba daca Ilie Moromete "Nu cumva este el insusi, in raport cu ceilalti protagonisti, un <<marginal>>, o exceptie, un fel de ultim mohican al acestei filozofii de viata de care s-a legat perpetuarea vechilor valori ale satului romanesc? Hotarat lucru, Moromete este <<cel din urma taran>>, in acest roman al deruralizarii satului. Ruptura se explica tocmai prin schimbarea conditiilor sociale. Colectivitatea din <<Mara>> era relativ omogena, ca si aceea din <<Baltagul>>, posedand structuri sociale stabile". Exista diferente si intre lumea in care traieste Moromete si satul lui Rebreanu, descris in romanul "Ion"; astfel, relatiile traditionale au fost inlocuite aproape in totalitate de cele capitaliste, in ceea ce priveste primul volum, si de catre cele socialiste, in cel de-al doilea volum.. In acest context, "o tranzitie atat de brutala si de rapida, intr-un interval de timp atat de scurt, ca aceea care se afla in centrul Morometilor, provoaca destramarea valorilor stabilite si o anume neincredere fireasca in valorile noi" (N. Manolescu - "Arca lui Noe").Schimbarile la care este supus satul romanesc in aceasta perioada pot fi observate analizand cele doua volume ale romanului; astfel, primul volum infatiseaza lumea tatalui, cu aparentele ei de stabilitate si ordine, cu seninatatea ei ce se apara de lovituri", in timp ce al doilea volum contureaza lumea fiilor, neasezata si tulbure, in care irump la suprafata forte istorice, obscure, necanalizate si primejdioase. Munca nu mai constituie pentru taranii lui Preda o placere si agricultura "nu mai formeaza, ca pentru predecesori, imensul centru de greutate al vietii lor" (Valeriu Cristea). " Din punct de vedere sociologic, fenomenul morometian reflecta procesul indelungat, dar inexorabil, al deruralizarii satului prin atragerea lui treptata in orbita industrializarii si al civilizatiei urbane". (Valeriu Cristea).In urma tutror schimbarilor suferite de catre satul romanesc, s-a schimbat si relatia omului cu pamantul; aceasta relatie a fost "desacralizata". In primul volum, inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, taranul este proprietar de pamant, iar viata economica taraneasca se bazeaza pe valorificarea prin comert a produselor obtinute de pe urma acestuia. Moromete ramane, in ciuda tuturor acestor factori, fidel valorilor sale, neintelegand multa vreme necestitatea acestei "negustorii", pe care o dispretuieste. "Moromete ramane un nostalgic aparator al ordinii vechi. Valorile de schimb au luat locul peste tot valorilor de intrebuintare, dar Moromete pastreaza in sinea sa regretul dupa celelalte". (Nicolae Manolescu). Conditia taranului se schimba in cel de-al doilea volum, care prezinta situatia taranului dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial; acesta este un taran desproprietarit; instaurarea regimului comunist a adus cu sine colectivizarea, un proces violent care a produs multe traume. In ciuda acestei "actiuni de remodelare a unei lumi vaste, de mult si solid stabilite, sub influenta puternica si crescanda, de gigantic magnet, a societatii industriale.", Moromete isi pastreaza valorile intacte pe parcursul intregului roman. El va avea intotdeauna aceleasi principii, indiferent de situatia in care va fi pus si de vremurile in care va trai. Relevanta in acest sens este afirmatia autorului romanului, Marin Preda, in lucrarea sa "Creatie si morala" : "Parerea mea e ca un taran, chiar daca ajunge doctor in filozofie, tot taran ramane. Ideea de familie, de pilda, va fi la el aceeasi cu a unui taran. Despre dragoste va gandi tot ca parintii sai, despre cinste si demnitate va avea aceleasi reprezentari, intr-un cuvant conceptia sa despre lume [.] va fi una taraneasca. Nu va exista manifestare a vietii lui, poate chiar cotidiene, pe care el sa n-o judece cu ochii cu care a vazut odata o lume pe deplin formata, cu metafizica ei."
