|
|
|
Conceptul operational de povestire Hanu Ancutei - Fantana dintre plopi
povestirea este o specie epica in proza, de dimensiuni mai reduse decat nuvela si mai intinsa decat schita, care se limiteaza la nararea unui singur fapt epic, interesul concentrandu-se nu in jurul personajelor, ci al situatiilor
implicarea naratorului in actiune este mai mare decat in nuvela (naratiune subiectivizata), constructie mai putin riguroasa decat a nuvelei
desfasurarea actiunii este mai putin tensionata
exista o relatie stransa intre narator si receptor prin oralitate, ceremonial, atmosfera, actiune situata intr-un timp relativ determinat (trecut), uneori chiar mitic
stilul se caracterizeaza prin oralitate, demonstrata in primul rand, prin caracterul fatic al povestirii, adica mentinerea unui permanent contact intre partenerii actului de comunicare, intre povestitor si ascultator
prezinta caracter etic: pastrarea cuvantului dat, dragostea sincera a barbatului, acceptarea mortii (Marga) pentru a putea trai Neculai, tiganii aplica legea talionului, omorand-o pe Marga
"Fantana dintre plopi" din cadrul povestirii "Hanu Ancutei" are urmatoarele trasaturi:
1. se limiteaza la un singur fir epic: povestea de dragoste din tinerete a lui Neculai Isac cu tigancusa Marga, sfarsita tragic
2. in centrul de interes al povestirii nu se situeaza personajul, ci situatia relatata impresionanta prin dramatism
3. discursul narativ evidentiaza relatia narator-ascultator prin: oralitatea stilului (adresare directa ascultatorilor de la han "Domnilor si fratilor. ascultati ce mi s-a intamplat pe aceste meleaguri cand eram tanar", redarea dialogurilor)
4. ceremonialul nararii (un sistem de conventii sau tehnici propuse de narator pentru a starni interesul ascultatorilor) "Ancuta iesi ca o serpoaica pe gura garliciului aducand in dreapta cofaiel plin si in stanga ulcica noua"
5. atmosfera nararii este creata de spatiul hanului, obiceiurile locului (bautul vinului, respectul reciproc al povestitorilor, misterul feminin al Ancutei, parfumul de vechime)
6. intamplarile narate sunt tensionate astfel ca in final, atat naratorul, cat si ascultatorii raman marcati "Am ramas tacuti si mahniti"
7. personajul central ilustreaza o situatie: el dobandeste trasaturile care il apropie oarecum personajele din basm prin plasarea intr-un trecut fabulos
8. timpul povestirii este trecutul (acum 25 de ani), iar intamplarea este o evocare
9. naratorul isi permite in mod subiectiv, regizarea momentelor narative, perspectiva asupra faptelor "pe atuncia nu cunosteam ca acuma sufletul femeilor"
