Caracterizeaza
personajul preferat dintr-un roman de Camil Petrescu
Eroul romanului Ultima noapte de dragoste, intaia
noapte de razboi, de Camil Petrescu, traieste doua
realitati: realitatea timpului cronologic (frontul) si
realitatea timpului psihologic.
Stefan Gheorghidiu este un personaj problematic; un intelectual-student la
filozofie, cu preocupari teoretice, un tip orgolios, avid de
cunoastere absoluta atat prin dragoste cat si prin
experienta directa, traita a razboiului.
Prima experienta a cunoasterii, iubirea, traita sub
semnul incertitudinii, e semnalata direct. Casatorit cu cea mai
frumoasa dintre colegele sale, in care crede a fi gasit idealul
femeii iubite, tanarul cuplu cunoaste o schimbare radicala a
existentei lor datorata unei mosteniri neasteptate
lasate de un unchi bogat, Tache.
Aspirand la dragostea absoluta, eroul doreste certitudinea
absoluta. Natura reflexiva, constient de chinul sau
launtric, Stefan Ghiorghidiu aduna, progresiv, semne ale
nelinistii si indoielilor sale interioare si le diseca cu
minutiozitate. Viata lui Stefan Gheorghidiu a devenit curand "o
tortura", nu mai putea citi nici o carte, parasise
universitatea.
Plimbarea la Odobesti, intr-un grup mai mare, declanseaza criza
de gelozie si incertitudinea iubirii, pune sub semnul indoielii
fidelitatea femeii iubite. Compania domnului G., avocatul obscur, dar
barbat modern, acorda sotiei sale, Ela, care cocheta,
amplifica suspiciunile lui Stefan.
Confesandu-se si analizandu-se, eroul respinge ca vulgara etichetarea
ca gelos: "Nu, n-am fost niciodata gelos, desi am suferit atata din
cauza iubirii."
Experienta razboiului constituie pentru Stefan Gheorghidiu o
experienta decisiva, un punct terminus al dramei intelectuale, o
drama a personalitatii.
Gheorghidiu devine alt om in primele ceasuri de razboi. Gelozia
ramane undeva, departe, si lipsita de insemnatate. Jurnalul
lui de front contureaza o personalitate complexa, aflata in
imprejurari inedite, confruntandu-se cu moartea, dar mai ales
confruntata cu ea insasi.
Ranit si spitalizat, se intoarce in Bucuresti. Acasa,
langa Ela, simtea o instrainare definitiva. Experienta
frontului a fost decisiva. Drama iubirii lui este acum intrata
definitiv in umbra.
Prin cele doua ipostaze pe care le traieste eroul, romanul
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este un "neintrerupt
mars tot mai adanc in constiinta".
