|
|
|
Basmul si simbolurile mitice
1.Albina este considerata (in credintele multor popoare) o miraculoasa intrupare a spiritului. Ea poarta mesajul divin si este asociata cunoasterii si initierii. In mitologia romaneasca albina este mesagerul investit cu puteri magice deoarece face miere /Mierea se face ceara/ Ceara se face faclie/ Faclia se aprinde/ Raiul se deschide/ Maica Domnului in brate pe toti ne cuprinde", dupa cum se spune intr-un text popular. In multe legende, povesti sau colinde, albinele sunt legate crearea lumii; ele apar ca ajutoare constante ale Creatorului. Simbol solar, albina s-a nascut sin lacrimile Maicii Domnului si este ocrotita de Sanziene sau de alte fapturi miraculoase, dar poate fi socotita si un insemn nefast, caci i-a fost sortit acul inveninat, aducator de moarte.
2.Animalele, simboluri ale vietii instinctuale, sunt proiectate in numeroase sectoare simbolice ale existentei; unele sunt benefice, il ajuta pe erou sa treaca diferite probe, sa invinga obstacolele aparute in drumul sau. De multe ori, o albina ii da aripa sa, o pasare ii adduce vestea cea buna, furnicile selecteaza gramezile de seminte, in locul eroului. Altele sunt rau-prevestitoare sau amenintatoare. Animalele acvatice simbolizeaza fortele abisale, terifiante si monstruoase. Considerate simboluri selenare, sarpele si balaurul sugereaza sensuri legate de trecerea timpului.
3.Apa vie si apa moarta reprezinta alternativele eroului in lupta. In multe basme si mituri apare simbolul celor doua izvoare, unul datator de putere si celalalt molesitor sau mortal. Element primordial,prezent cu aceasta semnificatie in aproape toate mitologiile, apa este substanta nasterii si a mortii. Avand functii germinative si purificatoare, apa sintetizeaza sensul inceputului si al regenerarii prin dizolvare; ablutiunile, botezul, potopul, descantecele cu "apa neiceputa" au sensul stergerii pacatelor, rautatilor de tot felul, a istoriei insusi. Exista o serie de mituri cosmogonice in care apa apare ca matrice a lumii.
4.Calatoria, tema de factura mitica, simbol al vietii si motiv essential in basmele populare, sugereaza destinul omului derulat implacabil dinspre nastere spre moarte.Parcurgerea unui drum imita ritualic sensul existentei. Ca tema, calatoria propune un mod de cunoastere si de redescoperire de sine. Pentru omul aflat in dilemma, plecarea in lume reprezinta solutia eliberarii, prin putinta de a alege. Aproape nelipsita din basme,calatoria constituie un motiv essential in structura speciei. Drumul eroului are functia unei initieri,obstacolele intalnite in cale il maturizeaza si il fac sa-si inteleaga rostul in lume.
5.Calul, insotitorul si sfatuitorul eroului, este, prin excelenta in spatiul indo-eropean, animalul benefic. In traditiile funerare el conduce sufletul mortului, calauzindu-l spre lumea cealalta, iar in basme se revitalizeaza periodic, hranindu-se cu jaratic.
Protejat de Santoader si binecuvantat de Sfantul Ilie, el intrupeaza atat forte selenare, cat si solare, aparand in credintele noastre si ca animal al lumi subpamantene si ca fiinta inaripata; de pilda, in basme, el poate patrunde pe celalalt taram, zboara ca gandul, se revitalizeaza periodic, hranindu-se cu jaratec si cunoaste toate vicleniile lumii. In traditiile funerare,conduce sufletul mortului calauzindu-l spre lumea cealalta. De sarbatoarea patronata de Sfantul Toader exista traditia de a fi lasati liberi toti caii satului, sa alerge si sa scape de toate frustrarile. In sensul acesta, calul poate fi considerat un deposit de nemultumire, un perfidy si un narava, pe care doar eroul il poate imblanzi. Dualismul acestui symbol vine tocmai din aceasta dubla ipostaza, de animal liber si de animal domesticit cu greu. Nesupus de om, el este un pericol, dar si un animal care impune teama. Ca animal invins de erou, calul se transforma in aliat si calauzitor, un fel de alterego rational.
6.Darurile sacre motiv specific basmului ofera eroului sansa de a restabili contactul cu lumea de dinainte de istorie deoarece, in cele mai multe cazuri, darurile au apartinut stramosilor. Sin in epopeea antica apare acest symbol: personajul din opera lui Homer, Agamemnon detine un sceptru faruit de He faistos si care a trecut prin mainile mai multor zei, eroi si regi.
In mai toate traditiile religioase, preotul este investit prin daruri sfinte, care pot fi vesminte ale stramosilor, obiecte miraculoase sau totemice. De regula, in basmul popular este vorba despre hainele, armele si calul tatane-sau din tinerete, pe care eroul le primeste inainte de marea calatorie. Nu este vorba despre un dar pur si simplu, ci despre o dobandire a identitatii, caci eroul afla de la cineva despre existenta acestora, apoi trebuie sa le redea functionalitatea: calul trebuie hranit cu jaratic, hainele trebuie sa i se potriveasca si, de asemenea, curajul sau trebuie sa fie pe masura armelor. Orice obiect vechi inmagazineaza o experienta, poarta insemnele unei biruinte asupra timpului si de aceea reprezinta o veriga a traditiei. Cel care se dovedeste capabil sa restabileasca legatura cu stramosii capata viziune si poate cladi viitorul intr-un sens deja creat.
7.Fantana sugereaza un vas inepuizabil si un spatiu al biruintei celui care a scormonit in adancurile pamantului. Totodata reprezinta si un loc de regasire a sinelui sau a perechii uriste, prin ritualul oglindirii. In traditii romanesti, cel care sapa o fantana dobandeste mantuirea sufletului.
8.Fiinta diabolizata ( spanul, omul ros). Exceptie care da semnalul dezordinei,omul care poarta un semn fatal reprezinta un avertisment. In mentalitatea poporului raman, oamenii insemnati aduc ghinion (piaza rea), au puteri nefaste si pot deochia lumea. Printre acestia se numara spanii,roscatii, infirmierii, cei cu cicatrice. Diavolul se intrupeaza adesea in oameni infirmi sau care au un semn distinct,avertizand astfel asupra pericolului pe care il reprezinta.
9.Padurea, peisaj inchis, loc imun si sacru, centru si izvor al vietii, spatiu intunecat si labirintic ce trezeste spaimele ancestrale, este un loc de retragere, de meditatie si de rugaciune. Ca orice labirint, padurea reprezinta si un loc de initiere, de confruntare cu numeroase probe si semen care deslusesc drumul sau induc in eroare.
Padurea este si un simbol al subconstientului, sugerand ratacirea in hatisurile lumii infricosatoare si necunoscute in care salasluiesc instinctele, complexele, emotiile reprimate sau imaginile viselor nocturne. Imaginea padurii verzi a fost asociata metaforic eternitatii unui spatiu dobandit dincolo de moarte.
10.Sfanta Duminica. Etimologic "duminica" inseamna ziua Domnului si de aceea este un timp al sarbatorii, al odihnei si al meditatiei. In folclorul nostru, Sfanta Duminica apare ca o figura mitologica legata in primul rand de sensurile milosteniei crestine si este reprezentata ca o batrana generoasa, binevoitoare, iar adeseori indrumatoare a eroului innocent. Rolul ei de mistagog se justifica in primul rand prin legatura directa cu divinitatea. De fapt, ea apare in muturile romanesti ca mama a celor douasprezece luni ale anului, asadar ca symbol al ciclului incheiat, privilegiu descins si din faptul ca ziua de duminica este cea de-a saptea, cea care incheie saptamana, dar si perioada zidirii lumii.
