Lumea a treia in anii razboiului rece

LUMEA A TREIA IN ANII RAZBOIULUI RECE

Incepind cu epoca razboiului rece tarile care si-au capatat independenta dupa primul si cel de-al doilea razboi mondial, isi fac tot mai simtita prezenta pe scema vietii internationale. Preocupate de a trece de la independenta politica la cea economica si la dezvoltare autonoma statele scapate de dominatia coloniala s-au organizat in grupuri de solidaritate. Inca din primavara anului 1947 o conferinta a natiunilor asiatice intrunita la initiativa Indiei a dezbatut problemele subdezvoltarii si consecintele decolonizarii din aproximativ 25 de tari. Numerosi oratori au acuzat occidentul si au denuntat pericolele unui ajutor economic care risca sa inlocuiasca fosta democratie prin imperialismul dolarului (3; 410)

Interventia Olandei in Indonezia a declansat nu numai un val de proteste ci si organizarea unei Conferinte Internationale la New Delhi (ianuarie 1949) care a condamnat politica de o presiune coloniala. In aceea epoca, la ONU tarile recent eliberate au alcatuit un bloc compact denumit initial afroasiatic in care isi coordonau pozitia fata de problemele luate in dezbatere de formul mondial.

Coordonarea si colaborarea tarilor afroasiatice in problemele majore cu care erau implicate au condus la organizarea unei importante Conferinte internationale care s-a desfasurat in capitala Indoneziei Bandaung (18 - 25 aprilie 1955).

Au participat 29 de natiuni, reprezentind mai mult de jumatate din populatia globului dar cu numai 8% din bogatiile acestuia.

Rezolutia finala a Conferintei afirma dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, suveranitatea si egalitatea intre toate natiunile, refuzul ingerintei in treburile interne ale altor state. Ea cerea in mod hotarit reglementarea, pe cale pasnica, a tuturor conflictelor, dezarmarea, interzicerea armelor de nimicire in masa.

Comunicatul final al Conferintei afirma ca tarile semnatare s-au pus de acord

pentru a declara ca colonialismul, sub toate manifestarile sale, este un rau caruia trebuie sa i se puna capat rapid, ca problema popoarelor supuse asupririi straine, dominarii si exploatarii constituie o negare a drepturilor functionale ale omului, este contrara Chartei Natiunilor Unite si impiedica realizarea pacii si cooperarii mondiale (3; 412).

Conferitta a avut un imens impact psihologic asupra lumii. Ea a determinat aparitia iluziei ca in luarea marilor decizii internationale Lumea a treia va avea propriul cuvint si ca in raport cu cele doua superputeri care se confruntau in timpul razboiului, ea va putea sa aiba propria cale. Astfel se va naste miscarea de nealiniere.

Dupa mai multe intilniri premergatoare in zilele de 1 - 6 septembrie 1961 la Belgrad s-a desfasurat Conferinta care a pus bazele miscarii de nealiniere. La initiativa lui I.B.Tito, Nasser si Nerhu au participat 25 de state de pe continentul african, asiatic si America Latina. Au fost adoptate pozitii comune cu privire la securitatea internationala si la conditiile de mentinere a pacii. Tema nealinierii a respins logica razboiului rece.

Dupa aceasta data, tarile nealiniate, desi n-au putut sa-si creeze o adevarata unitate datorita divergentelor ideologice si nu numai , au fost capabile sa genereze organizatii si institutii regionale adeseori dinamice . In Asia cele mai cunoscute sunt ASEAN (Asociatia Nationala Asiei de Sud-Est) si CEAEO (Comisia Economica pentru Asia si Extremul Orient). In Africa pe linga OUA (Organizatia Unitatii Africane) mai functioneaza UVAC(Uniunea Vamala a Africii Centrale) CEAV (Comunitatea Economica a Africii de Vest) etc. Pe continentul latino-american pe linga OSA(Organizatia Statelor Americane) mai functioneaza si o serie de asociatii regionale: PCCA (Piata Comuna Centro-Americana); SELA (Sistemul Economic Latino American) etc.

O problema care a framintat "inteligentele" din lumea postcoloniala a fost si aceea a regimului politic intern pe care trebuia sa il adopte. Multe din ele au fost tentate sa adopte sisteme politice derivate de la vechii stapini imperiali sau de la cea care i-au cucerit. Alte state au fost inclinate sa-si insuseasca modelul sovietic. Asada, teoretic, lumea postcoloniala era dominata de ceea ce pareau a fi republici parlamen-

tare cu alegeri contestate plus o minoritate de republici de democratie populara sub conducerea unui singur partid. In practica asemenea etichete indicau cel mult unde doreau aceste state sa se situeze pe plan international. In general, erau la fel de nerealiste ca si constitutiile oficiale ale republicilor din America Latina si din acelasi motiv in cele mai multe cazuri erau lipsite de conditiile materiale si politice necesare pentru sustinerea lor (6; 403)

In realitate preponderenta regiunilor militare si autoritare a fost o fost o trasatura comuna a statelor Lunii a treia indiferent de afiliera lor politica sau constitutionala. Conditiile pentru o interventie militara in aceste state au fost intotdeauna prezente si favorabile datorita existentei unor guverne instabile, incapabile, coruptiei si a unor stari de haos si saracie.

Lumea a treia s-a confruntat cu un fenomen caruia n-a putut, in perioada razboiului rece, sa-i faca fata: subdezvoltarea economica si sociala.

Populatia acestor tari, in majoritatea ei traia in mediul rural si era strins legata de agricultura. Reforma agrara n-a adus rezultatele scontate in tarile recent eliberate.

Eric Hobsbamm ajunge la concluzia ca " Niciodata nu au fost probabil mai multe reforme in istoria omenirii decit dupa sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, caci reforma intra in platforma tuturor partidelor din spectrul politic. Intre 1945 si 1950, aproape jumatate din masa umana traia in tari in care se facea un anume fel de reforma agrara de tip comunist in Europa rasariteana si dupa 1949, in China, ca o consecinta a decolonializari din fostul imperiu britanic (6; 412). Productia agricola a scazut brust dupa asemenea reforme si n-au putut sa rezolve problemele grele ale economiei asa cum s-au asteptat unii oameni policiti.

Explozia demografica care a caracterizat lumea a Treia s-a aflat si ea la originea dezechilibrelor. Ritmul de crestere demografica a tarilor in curs de dezvoltare a antrenat o dublare a populatiei in mai putin de treizeci de ani in timp ce inainte au fost necesare patru secole pentru a se realiza o astfel de crestere.

Nu mai putin vinovate de starea de inapoiere a Lumii a Treia au fost si dezechilibrele structurale ale economiei care s-au tradus prin "dualism" si

" dezarticulare" care le agraveaza efectele. Dualismul este dat de coexistenta formelor moderne cu cele arhaice in economie, iar "dezarticularea" este generata de insuficienta sau uneori inexistenta relatiilor care sa puna in corelare diferite sectoare din economia nationala. Acestea s-au manifestat si datorita esecurilor suferite de unele tari in politica lor de industrializare.

Pentru o serie de analisti care s-au ocupat cu studiul lumii postcoloniale sub dezvoltarea " ar fi in mod esential rezultatul unei insertii nefavorabile a economiilor lumiii a treia intr-o retea planetara de schimburi bazate pe inegalitate si generatoare de dependente aflate in contradictie cu exigentele dezvoltarii". (3; 429)

Acest lucru s-ar datora deschiderii mai mari a acestor tari catre exterior decit tarile industrializate. Valoarea absoluta a importurilor este mai mare decit a exporturilor si acest fapt conduce la aparitia unor mari deficite comerciale. Daca in 1963 Lumea a Treia avea un deficit de 4,5 miliarde de dolari, in 1970, in mai putin de un deceniu, acesta a ajuns la 37 miliarde dolari.

Dezechilibrele integrarii internationale a lumii postcolonialiste au fost amplificate in plan financiar, fie ca este vorba de investitii directe sau de credite internationale. tarile in curs de dezvolare au primit, in cursul anilor"70 , un sfert din stocul mondial al investitiilor directe in strainatate, insa propriile lor capitaluri nu controleaza decit 5% din acest stoc, iar propriile lor clasamente nu reprezinta adeseori decit simple retele ale firmelor multinationale ale economiilor dominante. Acestea au investit in aceste tari pentru a prelua controlul serviciilor publice rentabile (telefoa-

nele de exemplu!) fie pentru a-si procura in conditii avantajoase materiile prime indispensabile activitatii lor. Urmarind propriul avantaj ele repatriaza adeseori pe termen mediu si scurt profituri mai mari decit sumele investite ceea ce conduce la noi prevalari asupra economiilor in curs de dezvoltare.

Lipsa ajutorului financiar a obligat Luma a Treia sa recurga la credite internationale cu dobinzi si conditii politice sau economice ce nu le-au ajutat prea mult in depasirea subdezvoltarii.

Crizele economice care au zguduit lumea dupa anii "70 au agravat starea Lumii a Treia . Unele din aceste tari au facut fata socurilor crizei , altele nu.

Pina in 1980, recurgerea la un credit international abundent alimentat a permis pentru numeroase state in curs de dezvoltare sa amortizeze efectele crizelor. Conditia Lumii a Treia s-a inrautatit net in decursul anilor "80, in special ca urmare a excesului de datorii care a determinat pe creditori sa-si impuna in fata debitorilor (tarile subdezvoltate) politici de ajustare structurala. Acestea in loc sa o favorizeze arunca economia lor intr-o grava recesiune inainte de a genera fragila reinoire.

BIBLIOGRAFIE

1. Erie Habsbawm, Secolul extremelor, traducere Anca Irina Ionescu, Bucuresti1998

2. Prof. univ.dr. Zorin Zamfir, Istoria universala contemporana, vol.2, 1999

3. Pierre Milza, Serge Berstein, Istoria secolului XX, Lumea intre razboi si pace; vol.2,(1945 -1973). Bucuresti 1998.

4. J.B.Duroselle, Histoire diplomatique de 1919 a nos jours, Cinquiemeedition, Paris, 1971.

5. Raymond Cartier, Histoire Mondiale de l'apres guerre, tome second, 1953 - 1969, Paris, f.a.

6. Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, traducere Anca Irina Ionescu, Bucuresti 1994.

7. Alexandru Vianu, Constantin Buse,Zorin Zamfir, Gheorghe Badescu,

Relatii internationale in acte si documente vol.II(1939 - 1945), Bucuresti 1976