Burebista

BUREBISTA, cel mai mare dintre regii Traciei, s-a nascut cam pe la inceputul secolului I ien, la mai mult de 2.000 - 3.000 de ani de la prabusirea Marelui Imperiu Pelasgic, atunci cand lumea antica era dominata de Imperiul Roman. Burebista isi propune si realizeaza reunificarea populatiei tracice in care rolul limbii si religiei comune pagane au constituit un mijloc puternic de neintrerupta legatura a unitatii si fratiei intre toate palcurile neamului nostru faramitat pana la el. Burebista a unit neamurile intr-o imparatie respectata aici in Centrul si Rasaritul Europei, intinzandu-si hotarele de la padurea Hercinica ( Moravia de astazi) pana la Bug si din Carpatii Nordici pana la sud de Balcic (Dionysopolis). Numele adevarat al lui Burebista s-a pierdut undeva prin veacuri, dar inteligenta, puterea si vitejia lui in lupta aveau sa-i aduca meritatul nume de BU - ERE - BU - IST - AS (care-era-care-este-nu) insemnand 'Nemaipomenitul', 'Cum nu a mai fost si nu mai este'.

Sfatuitorul lui, Marele Preot Deceneu, i-a instruit pe traci sa traiasca potrivit cu legile naturii cunoscute pana astazi ca 'Legile Belagines'. Se pare ca in timpul lui Burebista s-a decis ca anul I sa fie anul cand s-au nascut cei doi Zalmoxis, 713 ien, iar anul reformelor politice - religioase 666 apare pe tot felul de inscriptii de pe tot teritoriul pelasgic, ca SSS (6,6,6) sau CCC (6 grecesc) sau VIVIVI (6 latin). 666 era semnul celor intorsi la adevarata religie, semn ce se purta pe mana dreapta sau pe frunte.

Resedinta initiala a regelui (Argedava sau Sargedava) este localizata pe undeva pe la Costesti (muntii Orastiei). Burebista isi indeamna supusii la ' abstinenta, sobrietate si ascultare de porunci', noul mod de viata fiind propagat dintr-un centru spiritual, numit de Strabon 'Muntele Sfant', legendarul KOGAION.

Burebista isi incepe organizarea puterii monarhice cu caracter militar prin activitati administrative cum ar fi: recrutarea de oameni insarcinati cu administrarea agriculturii, strangerea darilor, supravegherea muncilor obstesti obligatoriifacand posibila realizarea sistemului de fortificatii in Dacia (nucleul din muntii Suryanului intins pe o suprafata de 200 km patrati). Incinta militara din centrul religios are o suprafata de 3 hectare, cu ziduri de piatra ecarisata (blocuri de calcar fasonate) care fac din Sarmizegetusa un unicat in Europa. S-au construit cetati din blocuri de calcar dar si cetati de piatra nefasonate legate cu lut ca cele de la Piatra Neamt, Cetateni, Covasna, Valea Zanelor sau Sighisoara. Armata lui numara, la vreme de razboi, mai mult de 200.000 de oameni, facandu-l de temut.

Burebista ducea si o politica externa activa, intervenind chiar si in cadrul conflictului deschis dintre cei doi rivali ai Romei (Cezar si Pompei), in anul 48 ien. In legatura cu aceasta, o inscriptie recent descoperita la Balcic (anticul Dyonisopolis) citeaza numele lui Acronion, un mesager personal trimis de Burebista la generalul Pompei, pentru a-i sugera ipoteza unei aliante.

Dupa moartea lui Burebista, Marele preot Deceneu a fost numit succesorul sau.
In vara anului 87 en, imparatul Domitian trimite, sub comanda lui Cornelius Fuscus, trupe romane sa ocupe Dacia de la nordul Dunarii. Acesta trece pe un pod de vase Dunarea, la Tapae (Portile de Fier ale Transilvaniei) dar sunt atacati de daci prin surprindere si invinsi. Legiunea romana a V-a Alaude este complet nimicita iar generalul ei ucis in lupta. Conducatorul armatei dace a fost DI-URAPNEUS 'Cel orfan', un tarabostes din sud-vestul Daciei, care a fost apoi divinizat ca un semi-zeu de populatia dacica supranumindu-l DE-CEBALUS 'Neam de Cal' sau Pe Cal, Cavaler si caruia regele dac de atunci, DURAS ii va ceda tronul.

Decebal, ca rege va reface unitatea statala a Daciei, intareste armata si stabileste legaturi de alianta cu popoarele vecine, formand noua Confederatie Dacica, Dacia incadrandu-se intre granitele naturale precizate ulterior de Ptolemeu, din Carpati si pana la Nistru si de acolo la Dunare. Neamurile getice imprastiate in rasaritul Moldovei pana dincolo de Bug, iazygii si roxalanii se vor alatura si ei confederatiei opusa Romei.

Traian, dupa infrangerea germanilor, suparat pe 'dispretul pe care il aveau dacii fata de romani' (Pliniu cel Tanar), hotaraste marirea efectivelor militare din Moesia inferioara, edifica castrul de la Barbosi, Galati; consolideaza fortificatiile din orasele pontice pana la Nistru, dispune terminarea drumului de la malul sudic al Dunarii la Cayane (inscriptia Tabula Traiana confirma aceasta). Dar adevarata cauza a reizbucnirii razboiului cu Dacia o constituie aurul pe care Dacia il stapanea, reprezentand pentru Roma un El Dorado al antichitatii.

Traian adauga celor noua legiuni de la Dunarea mijlocie si inferioara, inca alte patru, aduse din provinciile germane si alte doua create special cu ocazia primului razboi dacic. La 25 martie 101 en., imparatul Traian paraseste Roma, asezandu-se in fruntea a 150,000 de soldati, ca sa cucereasca ce? o tara de analfabeti, fara limba si cultura? o tara cu foarte putina populatie, o tara de agricultori fara forta armata. Daca eram asa de putini de ce ii trebuiau lui Traian 150.000 de soldati? Daca eram asa de saraci, de ce veneau la noi?

Victoria de la Tapae, Bucova deschide romanilor drumul spre Tara Hategului situata in apropierea nucleului dacic din muntii Suryanului. Datorita diversiunii facuta de Decebal, care se aliaza cu burii, bastarnii si roxalanii, trecand Dunarea si atacand asezarile romane aflate intre Dunare si Pontul Euxin, Traian este silit sa-si retraga o parte din legiunile din Dacia pentru a-i respinge pe daci si pe aliatii lor din sudul Dobrogei.

In primavara anului 102 en, Traian preia ofensiva, strabate Muntenia prin pasul Bran, invingandu-l pe Decebal. In urma pacii incheiate, Decebal pierde Banatul, Tara Hategului, Oltenia, sudul Munteniei si al Moldovei.
Al doilea razboi al lui Traian impotriva lui Decebal incepe in vara anului 105 en., cand Traian soseste la Drobeta Turnu-Severin. Armatele romane inainteaza in trei coloane. Prima coloana inainteaza pe Valea Cernei, Tara Hategului, ajunge la cetatile Costesti, Blidaru si Piatra Rosie pe care le distruge. A doua coloana urca pe Valea Jiului, castrul de la Bumbesti patrunzand in masivul Suryanului pe la Banita. A treia coloana condusa de Traian se deplaseaza de la Drobeta la Sucidava si Romula, strabate Valea Oltului pana la Castra Traiana (Sambotin - Valcea), ajunge la Tilisca, apoi la Capalna. Restul coloanelor romane pornite din Moesia inferioara trec pe la Bran, Bratocea, Oituz. Batalia pentru Sarmizegetusa Regia se da la inceputul verii anului 106 en. cu participarea legiunilor a II-a ADRIUTIX, a IV-a FLAVIA FELIX si a unui detasament din legiunea a VI-a FERRATA. Dacii resping primul atac dar sunt distruse conductele de apa care aprovizionau capitala Daciei. Cetatea este incendiata, sunt retezati toti stalpii sanctuarelor in incinta sacra, se distruge intreaga fortificatie. Razboiul insa continua. Prin tradarea lui Bacilis (confident al regelui dac), romanii gasesc in albia raului Sargesia, tezaurul lui Decebal. Ultima lupta cu oastea regelui dac are loc la Porolissum (Moigrad).