|
|
|
Cuprins
Referinta pentru dip
Rularea in Modul Server
Comanda get este calea cea mai usoara de a seta o variabila. Cea mai simpla forma de a seta o variabila ca si constanta, ca in exemplul de mai jos. Puteti, de altfel, sa folositi un cuvint cheie in loc de valoare:
A treia metoda este de a incerca sa obtinteti o valoare de la un host. Bizar cum pare la prima vedere, acest lucru e foarte folositor in unele cazuri: undel servere SLIP nu premit sa folositi propriul IP in link-ul SLIP, dar mai degraba va va asigna o adresa la fiecare conectare dial-in, afisind mesaje care va informeaza despre adresa pe care v-a asignat-o. Daca mesajul arata ceva de genul 'Your address: 193.184.7.202' atunci urmatoarea parte de cod va va lasa sa luati adresa:
Aceasta comanda e utilizata pentru afisarea unui text de la consola. Orice variabila poate fi folosita in comanda print, cum ar fi:
dip intelege doar un set predefinit de variabile. Un nume de variabila intotdeauna incepe cu simbolul dollarului($) si trebuie scrisa cu litere mici (lower-case).
Variabilele $local si $locip sunt numele si IP-ul hostului local. Setind numele hostului (numele calculatorului n.tr.) face ca dip-ul sa stocheze partea canonica a hostname-ului in $local, in acelasi timp asignind lui $locip adresa IP corespunzatoare. Analog se intimpla cind se seteaza $locip.
Variabilele $remote si $rmtip fac acelasi lucru, doar ca se adreseaza unui host accesat de la distanta. $mtu contine valoarea MTU pentru conexiune.
Aceste cinci variabile sunt singurele la care se pot asigna valori direct din comanda get. Un host cu alte variabile se pot seta prin comenzile corespondente, dar trebuie utilizate argumetnele lui print; acestea sunt $modem, $port si $speed.
$errlvl e o variabila prin care se poate vedea rezultatul ultimei comenzi executate. Un nivel de erroare egal cu 0 inseamna ca operatia s-a terminat cu succes, in timp ce o valoare non-zero indica o eroare.
Comanda if este mai degraba o ramura a ceea ce usual face un if (C/C++). Sintaxa sa este:
unde expresia trebuie sa fie o simpla comparatie intre una dintre variabilele $errlvl, $locip, si $rmtip. Al doilea operand trebuie sa fie un numar intreg, iar operatorul op poate fi unul dintre simbolurile: ==, !=, <, >, <=, si >=.
Comanda goto face ca executia scriptului sa continue de la linia indicata de label (eticheta). O eticheta trebuie sa fie la inceputul unei linii, si trebuie urmata imediat de o coloana.
Aceste comenzi ajuta in implementarea unor scripturi simple de chat la dip. send trimite argumentele sale la linia seriala. Nu suporta variabile, dar intelege toate backslash-urile stil C, cum ar fi n si b. Caracterul tilda este folosit ca abreviatie pentru CR/NL (carriage return/newline).
wait ia ca argumente un cuvint, scanind toate intrarile seriale pina este recunoscut acest cuvint. Acest cuvint trebuie sa nu contia blank-uri (spatii). Optional, se poate da un timp de asteptare acestei comenzi ca al doilea argumente; daca cuvintul asteptat nu este receptionat in mai multe secunde, atunci comanda va intoarce o eroare cu valoarea stocata in $errlvl.
Comanda sleep poate fi folosita pentru a astepta o perioada importanta de timp, de exemplu pentru a astepta rabdator ca orice secventa de login si se termine. Din nou, intervalul e specificat in secunde.
Aceste comenzi sunt folosite a schimba linia seriala in modul SLIP si pentru a configura interfata.
Comanda mode este ultima comanda executata de dip inainte de a intra in modul daemon. Daca nu apare nici o eroare, comanda nu intoarce nimic.
mode ia ca argument un nume de protocol. dip recunoaste curent SLIP si CSLIP ca nume valide de protocol. Versiunea curenta de dip oricum nu intelege adaptarile SLIP.
Dupa ce s-a stabilit modul SLIP pe linia seriala, dip executa ifconfig pentru a configura interfata ca legatura point-to-point, si invoca route pentru a stabili o ruta catre hostul conectat.
Daca, aditional, scriptul executa comanda default inaintea lui mode, dip va face deasemenea ruta implicita spre conexiunea SLIP.
Setarea in mode client a protocolului SLIP a fost partea ce-a mai grea. In opozitie, adica configurarea propriului host ca server SLIP, este mult mai usoara.
O cale de a face acest lucru este setind dip-ul in server mode, care se poate face invocind-ul ca diplogin. Fisiele proprii de configuratie se gasesc in /etc/diphosts, care asociaza numele de login cu adresele pe care acest host le atribuie. Alternativ, se poate folosi sliplogin, o scula derivata din BDS care se caracterizeaza printr-o schema de configuratie mult mai flexibila care va lasa sa executati scripturi de shell oricind hostul se conecteaza sau deconecteaza. Este curent in faza Beta.
Ambele programe au nevoie ca sa fie setat un singur cont de login pentru un clinet SLIP. De exemplu, sa presupunem ca dati acces la serviciul SLIP lui Arthur Dent la dent.beta.com, mai intii creati un cont numit dent si adaugind urmatoarea linie in fisierul passwd:
Dupa care setati parola lui dent utilizind utilitarul passwd.
Acum, cind dent se va loga, dip va starta ca server. Pentru a gasi daca el are permisiunea de a utiliza SLIP, se va uita dupa username in /etc/diphosts. Acest fisier are detaliile pentru drepturile de accesare si conectare pentru fiecare user SLIP. O intrare simpla in fisier poate arata asa:
Prima coloana a cimpului contine numele cu care userul trebuie sa se log-eze. A doua coloana contine o parola aditionala (vezi mai jos). A treia coloana este hostname-ul sau adresa IP a hostului chemat. Urmatorul cimp contine informatii fara semnificatie (inca). Ultimul cimp descrie parametrii conexiunii. Acesta este un cimp separat prin virgule, specificind protocolul (curent SLIP sau CSLIP), urmat de MTU.
Cind dent se log-eaza, diplogin extrage informatiile despre el din fisierul diphosts si, daca al doilea cimp nu este gol, afiseaza 'external security password' asteptind userul. Sirul de caractere introdus de user este comparat cu parola (criptata) din diphosts. Daca nu se potrivesc, atunci login-ul este refuzat.
In caz contrar, diplogin incepe prin a schimba linia seriala cu modul CSLIP sau SLIP, si seteaza interfata si rutarea. Aceasta conexiune ramine valabila pina cind userul se deconecteaza si modemul elibereaza linia. diplogin va intoarce linia pe modul normal si va iesi.
diplogin cere privilegii de super-useri. Daca nu aveti dip rulind cu setuid root, ar trebui sa faceti diplogin-ului o copie separata a lui dip in locul unui simple legaturi (link). diplogin poate atunci fi sigur facut setuid, fara a afecta statutul lui dip insusi.
