Internetul - Istoria internetului, Evolutia Internetului, Aplicatii pe Internet

Internetul

Fiecare mediu de comunicatie al secolului XX a evoluat intr-o anumita perioada de timp de la stadiul initial la cel de tehnologie complexa, toate constituind o revolutie la timpul lor. Telefonul, radioul, televiziunea, transmisia prin cablu si prin satelit, toate au modificat radical modul in care oamenii muncesc, se relaxeaza si participa la viata sociala.

Se poate spune insa fara nici un dubiu ca nici un alt mediu de comunicatie anterior Internetului nu a cunoscut o asa de spectaculoasa si rapida dezvoltare si care a modificat atat de rapid si profund viata de zi cu zi a milioanelor de oameni. Internetul, reteaua publica care a ajuns la scara planetara, este alcatuita dintr-un conglomerat de retele de calculatoare de diverse complexitati, de la cele multinationale la cele regionale, zonale sau locale, numeroase servicii si aplicatii, o pleiada de configuratii extrem de variate ce cuprind 2-3 generatii de calculatoare.

Zeci de milioane de statii de lucru, milioanele de calculatoare gazda, atat de diverse, vizibile in Internet, toate vorbesc aceeasi limba, utilizand familia de protocoale TCP/IP. Internetul este o retea planetara de calculatoare prin care se realizeaza punerea in comun a resurselor informationale a diverselor retele: LAN, MAN, WAN, oamenii din intreaga lume putand comunica si informa in orice moment. Internetul reprezinta primul forum global si prima biblioteca la scara mondiala.

La ora actuala, nu exista o definitie general acceptata a Internetului[1], el putand fi descris, mai aproape de perceptia lui actuala, ca o imensa colectie de resurse informatioanele si chiar ca o atitudine fata de comunicatie in general. Prin una dintre cele mai generale abordari larg acceptate, Internet Society[2] defineste Internetul ca fiind "o retea globala de retele, ce permite tuturor tipurilor de calculatoare sa comunice in mod transparent si sa foloseasca in comun servicii, la nivel mondial".

1 Istoria internetului

Se spune de regula ca istoria Internet-ului incepe odata cu ARPAnet, uitand istoria de un secol si jumatate a telegrafului (anuntat ca inventie in 1837 de Sir Charles Wheatstone in Anglia si Samuel B. Morse in SUA) care a condus la dezvoltarea primelor retele de comunicatie (uitand desigur si descoperirea telefoniei multiple de catre Augustin Maior, in 1906), precum si istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile sisteme telegrafice erau, in terminologia actuala, legaturi punct-la-punct, folosind banda de hartie perforata pentru a transmite informatia pe urmatoarea legatura spre destinatie.Analog, prima 'retea' de calculatoare utiliza banda perforata ca si canal de comunicatie (banda perforata de un calculator fiind manual introdusa in cititorul de banda al celuilalt).

Din 1962, cam odata cu aparitia calculatoarelor tranzistorizate, Paul Baran si colegii sai dela Rand Corporation ataca problema construirii unei retele care sa supravietuiasca unui razboi nuclear. In 1967 este publicat proiectul ARPAnet (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock si Paul Baran initiaza comutarea de pachete (packet-switched network), iar in 1969 conducerea ARPA (Departamentul Apararii) contracteaza cu Bolt, Beranek si Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicatie. Proiectul initial lega calculatoarele de la Univ. of California din Los Angeles (UCLA), institutul Stanford (SRI) din Menlo Park si Universitatea Utah din Salt Lake City. Independent de ARPAnet, in acelasi timp, la Laboratoarele Bell in Murray Hills (New Jersey) apare sistemul de operare UNIX, creat de Brian W. Kernigham si Dennis M. Ritchie. Sistemul UNIX s-a dezvoltat in paralel si pe baza limbajului de programare C .

In proiectul initial al ARPAnet se asigurau doar 3 servicii de comunicatie: conectarea la distanta - telnet (Remote login), transferul de fisiere si tiparirea la distanta. Abia in 1972, cand se ajunsese la o retea cu 37 de calculatoare, a fost introdus si serviciul de posta electronica - e-mail . Tot in 1972, in Octombrie, la Conferinta Internationala de la Washington DC (ICCC) ARPAnet este prezentat 'in public' si se fac demonstratii.

Anul 1975 inseamna pe de o parte aparitia calculatoarelor personale (ALTAIR anuntase microcalculatorul inca in August 1974) si pe de alta parte, ca urmare a restrictiilor in conectarea la ARPAnet impuse de Agentia militara de comunicatii (botezata DARPA), aparitia primelor retele comerciale precum TELENET-ul firmei BBN. Este si anul aparitiei Microsoft, cand Paul Allen si Bill Gates, pornind de la experientele cu Altair dezvolta BASIC-ul pentru noua lume a PC- urilor. Un an mai tarziu, CCITT (Comitetul consultativ pentru telegrafia si telefonia internationala) anunta X.25 ca standard de comunicatie (tot comutare de pachete).

Inca in 1973, sistemul TCP/IP este propus ca un standard pentru ARPAnet. El este insa acceptat ca protocol standard doar la 1 Ianuarie 1983, cand ARPAnet ajunsese sa asigure conectarea a 500 de centre. Aceasta decizie si aceasta data este considerata (mai ales de participantii la proiect) nasterea Internet. Mai ales ca tot in 1983 partea militara a ARPAnet a fost separata sub numele MILNET. In acel an existau deja retelele BITNET (But It's Time Network), CSNET (Computer Science Network), si altele, iar centru de programare al Univ. of California de la Berkeley lanseaza BSD UNIX 4.2 cu TCP/IP inglobat (ca rezultat al finatarii DARPA). Firma Novell lanseaza produsul NetWare, bazat pe protocolul XNS elaborat la Xerox Park, iar firma Proteon ofera primul router soft folosind un minicalculator PDP-11. Este lansat limbajul de programare C++ .

Dar si 1979 este un an reper in dezvoltarea Internet. Este anul aparitiei retelei de calculatoare pentru cercetare numita USENET. Usenet a fost la inceput o retea cu acces telefonic in comutatie (dial-up) bazata pe UUCP (UNIX-to-UNIX copy). Oferea acces e-mail si stiri (Usenet News). Mai exista si azi retele - conexiuni UUCP, chiar daca partea de stiri (Usenet News) a trecut la NetNews. Tot in 1979 apare prima versiune comerciala de UNIX pentru un microcalculator produsa de Onyx Systems.

Anul 1984 este momentul introducerii DNS (Domain Name System) care inlocuieste mecanismul de preluare periodica a fisierului hosts (tabela de corespondenta nume/domeniu - adresa IP) de la NIC (Network Information Center) unde se mentinea evidenta calculatoarelor conectate la ARPAnet. Aceasta schimbare impreuna cu lansarea statiilor SUN bazate pe UNIX (in acelasi an) a condus la dezvoltarea vertiginoasa a Internet din urmatorii (7) ani. Mai ales ca in 1987, Fundatia pentru Stiinta (National Science Foundation) creaza NSFNET pentru a conecta centrele cu super-calculatoare printr-o magistrala de viteza mare (56Kbps - la acea vreme). Ca organizatie necomerciala, NSFNET permite conectarea la Internet fara restrictiile cu caracter militar ale ARPAnet. In 1990 ARPAnet dispare (dupa ce toate organizatiile care erau conectate au trecut la NSFNET. La randul sau NSFNET isi inceteaza activitatea in 1995 cand accesul la Internet ajunge sa fie asigurat de firme comerciale pentru intreaga lume.

Pana in 1990, aplicatiile de baza erau e-mail, listserv, telnet si FTP. In 1990, la Univ. McGill se introduce Archie, instrument de cautare in serverele FTP. In 1991, la Uni. Minnesota se lanseaza Gopher. Structura arborescenta (ierarhica) a meniurilor ajuta utilizatorii in organizarea documentelor pentru prezentare pe Internet. Serverele Gopher au devenit asa de folosite incat pana in 1993 au aparut mii de servere continand peste un milion de documente. Pentru a gasi un astfel de document a aparut un instrument de cautare numit Veronica (very easy rodent- oriented netwide index to computerized archives).

In 1992 Tim Berners-Lee, fizician la CERN Geneva, dezvolta protocoalele de comunicatie pentru World Wide Web, creind si limbajul HTML (Hypertext Markup Language). Dar istoria World Wide Web poate fi (si este) privita ca un capitol aparte, legat de dorinta de reorganizare a accesului la informatii, de ceea ce se cheama acum managementul cunostintelor (knowledge management). Daca nu mergem pana la Biblioteca din Alexandria, aceasta istorie incepe in 1945, odata cu proiectul MEMEX formulat de Vannevar Bush, consilierul stiintific al Presedintelui Roosevelt pe timpul razboiului. MEMEX propunea un sistem de memorare a informatiilor in care utilizatorii sa aiba posibilitatea sa creeze linii (trasee) informationale, legaturi spre documente sau ilustratii corelate, care sa poata fi stocate si utilizate ulterior. In terminologia actuala, a fost vorba de o masina conceptuala, la acea data existand in lume primele doua calculatoare (ENIAC si ?). Dar anul de referinta in istoria Web este considerat unanim 1965, cel in care Ted Nelson introduce termenul hypertext . Doi ani mai tarziu, in 1967, Andy van Dam si alti colaboratori construiesc primul sistem de editare de hipertexte, iar in 1968, Doug Engelbart prezinta sistemul numit NLS. La Carnegie-Mellon, in 1975, debuteaza primul sistem hypermedia distribuit, numit initial ZOG si ulterior KMS. In 1978, echipa de la MIT's Architecture Machine Group prezinta primul videodisc hypermedia, si anume Aspen Movie Map. Iar in 1981, Ted Nelson imagineaza Xanadu, un sistem de tip baza de date gestionand documente hypertext si ingloband toate informatiile scrise. Detalii despre Xanadu la:

<http://jolt.mpx.com.au:70/0h/faq.html> Proiectul Xanadu va fi preluat de firma Autodesk in 1989, care il va abandona insa in1992.

Pe calculatoarele Macintosh, firma Telos introduce in 1984 sistemul hypermedia numit Filevision. In 1985 apar Symbolic Document Examiner (produs de Janet Walker) si Intermedia, sistem hypermedia conceput de Norman Meyrowitz si altii la Brown University (SUA). Un an mai tarziu, in 1986, apare GUIDE, un navigator prin hipertexte si imagini, produs de OWL, iar in 1987, firma Apple Computers lanseaza HyperCard, primul sistem hypermedia disponibil cu adevarat si larg raspandit. In acelasi an are loc si Hypertext '87 Workshop in Carolina de Nord.

Tim Berners-Lee propune proiectul World-Wide Web, nou sistem informational destinat mai ales cercetatorilor din fizica energiilor inalte, sistem pe care-l dezvolta in cadrul CERN pana in 1992.

Dintru inceput a exista tendinta de a realiza un sistem 'unificator' care sa usureze (sa simplifice) accesul la informatiile dispersate in Internet, pentru ca sa nu mai fie nevoie sa se foloseasca programe si protocoale de acces diferite ci unul singur numit browser - navigator. Primele demonstratii de soft de navigare au avut loc in preajma Craciunului din 1990. La inceput era vorba doar de afisare in mod text, legaturile fiind marcate prin numere intre paranteze drepte si selectate prin tastarea acelor numere. Un navigator ceva mai evoluat, bazat pe metoda pozitionare+click, rula pe calculatoare NeXT. Astfel World Wide Web a fost introdus pentru uz intern in CERN in primavara lui 1991, permitand si accesul la articolele Usenet si chiar accesul la bazele de date de pe calculatoarele centrului. Dupa succesul repurtat rapid in privinta creerii, distribuirii si regasirii lucrarilor stiintifice si a rezultatelor experimentale, sistemul a fost anuntat-prezentat public in ianuarie 1992, programele fiind oferite public - gratuit. Mai intai au beneficiat alte laboratoare de fizica nucleara din lume, dar rapid sistemul a depasit domeniul cercetarilor de fizica.

Momentul crucial in raspandirea Web a aparut in februarie 1993 cand NCSA (National Center for Superconducting Applications) a anuntat prima versiune a programului Mosaic, un navigator pentru masinile UNIX ruland in sistemul X-Windows si folosind intreg 'arsenalul' mediului Windows (iconite, menu-uri, cuvinte colorate marcand legaturile). In plus, Mosaic a putut ingloba imaginile color direct in paginile cu text, asigurand si posibilitati de folosire a sunetului, miscarii - animatiei, etc. NCSA Mosaic 1.0 for X Windows a fost lansat in iunie 1993. La mijlocul lui noiembrie 1993, Mosaic a fost simultan lansat pe platformele Apple Macintosh, pe sistemele folosind MS-Windows, precum si pe cele UNIX cu X Windows. Inca in octombrie, ca urmare a folosirii Mosaic pentru X Windows, numarul serverelor Web inregistrate la CERN crescuse la 500. Un an mai tarziu au fost estimate 4600 de servere. Deja in august 1994, traficul Web prin nodul central Internet din NSF a depasit traficul de posta electronica, dupa ce in martie il depasise pe cel Gopher, ajungand astfel in topul serviciilor. In 1995 se estimau 12 mii de servere, in 1997 - 800 de mii, iar in iunie 1999, OCLC estima 2.2 milioane de servere accesibile public dintr-un total de 3.6 milioane de servere Web. Acestea punand la dispozitia publicului peste 300 milioane de pagini Web individuale.

2 Evolutia Internetului

Evolutia Internetului nu se poate structura pe perioade bine definite de timp deoarece dezvoltarea acestuia a cunoscut foarte multe boom-uri din ceea ce priveste dezvoltarea paginilor web, a aplicatiilor pentru cautare, a hardware-ului de care dispuneau serverele, descoperirea si aplicarea noilor tehnologii de telecomunicatie.

Dimensiunile Web-ului au inceput sa creasca intr-un ritm fenomenal, incepand cu anul 1995. Ca informatie, in 1992 erau disponibile 50 de servere, in 1995 numarul acestora a ajuns la 23.500 si anul trecut in octombrie-noiembrie cifra a ajuns la circa 23 de milioane. Ca o comparatie mai plastica, ganditi-va ca toata populatia Romaniei er fi formata din calculatoare. Acestea sunt doar cifrele care dau numarul de servere web si nu al site-urilor, tot anul trecut fiind anuntata indexarea a peste un miliard de pagini de catre anumite motoare de cautare. Acest lucru in conditiile in care aceasta cifra se invartea in jurul a 300 de milioane la inceputul anului 1998. Impresionant! Nu cred ca mai este necesar sa intram mai in amanunt cu aceasta analiza deoarece suntem convinsi ca cifrele de mai sus sunt suficiente pentru a va creea o imagine impresionanta.

Un lucru este foarte clar, se stie ca in reteaua Internet s-a pornit de la transmisiile prin cablu coaxial si in prezent s-a ajuns la receptionarea acestuia prin cabluri de fibra optica si sateliti.

Tara in care acesta a avut un impact foarte mare a fost Statele Unite ale Americii. Aici Internetul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa, dezvoltare ce s-a bazat pe interesul americanilor in legatura cu comunicarea "dincolo de frontiere", debarasandu-se de conceptele clasice: posta, telefon si mai ales de "shopping", toate acestea fiind in ziua de astazi "integrate" in mare parte in mai multe domenii ce apartin aceluias serviciu, si anume Internetul.

In prezent in proportie de 45% din tinerii planetei utilizeaza Internetul in interes personal sau in interes educativ. Trebuie tinut cont ca in majoritatea statelor Vest Europene, Statele Unite ale Americii, Asia Centrala si de Est, costurile legate de Internet si de timpul petrecut in aceasta retea sunt mult mai ieftine decat in Europa de Est si Tarile Africii Centrale, unde noile tehnologii de comunicatie acum sunt implementate. Se incearca reducerea cheltuielilor astfel incat oricine sa-si poata permite acest serviciu, bineinteles si faptul ca, totalitatea cheltuielilor cu echipamentul necesar receptionarii serviciului Internet va fi suportata in totalitate de consumator.

Important de stiut este ca de serviciul Internet nu se poate beneficia decat daca dumneavoastra ca posesor de computer personal echipat incepand cu un simplu dispozitiv modem[3] si terminand cu o mini antena satelit pentru receptionarea semnalului.

Modalitati de conectare: In primul rand trebuie sa va alegeti o firma care se ocupa cu distributia de servicii Internet, organizatie cunoscuta sub numele de ISP (Internet Service Provider).

Conectarea se poate face in mai multe moduri, traditional prin dial-up sau prin metode mai rapide dar mai costisitoare, cum ar fi: cablu TV, modemul radio, ISDN, DSL sau chiar prin satelit.

Modemul de linie telefonica,  mai reprezinta decat cea mai ieftina solutie dar nu si cea mai buna. Chiar daca reprezinta cea mai ieftina modalitate de a intra pe Net este mort din punct de vedere tehnologic.

Prima varianta la utilizatorii persoane fizice, este metoda de conectare la Internet prin  dial-up. Ce este dial-up? Dial-up reprezinta un mod de conectare prin intermediul unui modem si a unei linii telefonice normale. De ce se adreseaza persoanelor fizice? In primul rand din cauza costurilor, care sunt cele mai mici din oferte. La dial-up se platesc impulsurile telefonice pe care le consumati, si de aceea majoritatea utilizatorilor se indreapta spre folosirea Internetului dupa ora 22, cand pretul unui impuls este mai mic. De asemenea se plateste o suma ISP-ului dumneavoastra, suma care variaza in functie de firma pe care o alegeti.

Sa analizam cazul in care optati pentru conectarea la Iternet prin intermediul liniilor inchiriate (leased lines). O linie inchiriata in esenta este este o pereche de fire, alocata de un serviciu de telefonie fixa, care face legatura fizica intre doua modemuri, cel aflat in posesia dumneavoastra respectiv cel al ISP-ului. Ca si la dial-up, pretul se imparte in doua, platiti o suma pentru inchirierea acelei linii telefonice serviciului de telefonie fixa, iar o alta suma ISP-ului. Suma platita providerului difera in functie de viteza de acces (latimea de banda) pentru care optati.

Internet prin satelit. Baza transferului de date prin satelit este open-standardul Digital Video Broadcast (DVB) pentru transmisiile TV.

La conectarea prin satelit, o statie terestra transmite prin Internet catre satelit date, pe care utilizatorul le solicita. Acesta de regula orbiteaza pe o traiectorie geostationara, fiind deci pozitionat fata de Pamant mereu in acelasi punct. De acolo, satelitul imparte datele spre suprafata de care raspunde. Ocolul atat de mare inseamna ceva timp de emisie si de receptie, dar acest lucru este mai putin semnificativ deoarece satelitii pot transfera mai multi megabiti pe secunda. Tocmai de aceea, providerii de Internet lucreaza cu placere cu satelitii pentru conexiunile transatlantice.

In timp ce un provider dispune de mijloace consistente, pentru un utilizator particular aceasta varianta este mult prea costisitoare - este vorba de mai multe zeci de mii de dolari.

Internet prin modemul de cablu. Doar putini utilizatori de Internet folosesc o posibilitate de acces existenta in mai multe locuinte si anume cablul de televiziune. Spre deosebire de accesul analogic sau de procedeele digitale, care functioneaza prin intermediul unei retele telefonice, modemul de cablu utilizeaza cablu de cupru TV, asa ca sunteti complet independent de compania de telefonie fixa.

Modemurile de cablu sunt capabile sa gaseasca in zona de frecventa atribuita cel mai "curat" canal si lucreaza aici independente. De aceea alaturi de o combinatie de cabluri din cupru cu cabluri cu fibra optica asigura rate de transfer foarte mari, de pana la 40 Mbit/s[4]. Costurile sunt avantajoase pentru serviciile oferite, dar providerii sunt in numar mic.

Modem radio. Tehnologia nu este relativ noua, si spre deosebire de celelalte variante si-a depasit problemele intampinate in anii precedenti, probabil si din cauza conceptului cum ca radioul reprezinta o tehnologie invechita si a pretului ridicat, acest serviciu nu s-a impus chiar asa de puternic.

Iata ca mai sus am enumerat cele mai importante modalitati de conectare la Internet, ordonate crescator in functie de pret.

Se poate observa ca tendinta generala este aceea de a folosi cat mai mult noua tehnologie de comunicatie oferita de sateliti si de parasire a celei bazate pe cablu coaxial, acest lucru fiind probabil in cazul in care costurile vor scadea

Arhitectura Internetului

Ca orice retea, Internetul comporta doua nivele: cel fizic (echipamente, mijloace de transmisie a datelor) si logic (modul in care se realizeaza directionarea fluxurilor de informatii in interiorul retelei)[5].

a) Nivelul fizic

Internetul leaga in prezent peste 20.000 de retele de calculatoare din 150 de tari, fiind conectate peste 80 de milioane de calculatoare gazda. Miezul acestei structuri este reprezentat de asa numita "coloana vertebrala a Internetului"{the Internet backbone), un coridor de comunicatie de inalta viteza care uneste principalele retele de calculatoare la nivelului globului aflate uneori la mii de kilometrii distanta. In privinta acestei conexiuni de mare putere pe care o reprezinta Internetul, specific urmatoarele caracteristici:

se asigura punerea simultana in contact a tuturor elementelor retelei

se bazeaza pe principiul independentei si egalitatii totale a partilor componente, neexistand o autoritate centrala care odata distrusa ar compromite intreaga retea

prezinta o structura de o fiabilitate si flexibilitate exceptionala care a contribuit in buna masura la dezvoltarea exploziva a Internetului

reprezinta una dintre cele mai ieftine tehnologii comparativ cu orice alt mijloc de comunicatie existent

b) Nivelul logic

Nivelul logic este construit pe baza unui sistem de protocoale. Protocoalele[6] reprezinta seturi de reguli de comunicatie si de tehnici de formare si de transmitere a pachetelor care permit calculatoarelor de diferite tipuri sa comunice si sa utilizeze resursele din retea in comun. Protocoalele descriu modele de fragmentare a mesajului in pachete si de reconstructie a sa la sursa receptoare, tipul mesajului transmis, regulile de acces, de adresare si de comunicatie, precum si modul de manipulare al unui mesaj la aparitia unei erori si a modului de procesare a unui mesaj fara eroare.

Protocoalele TCP/IP sunt utilizate pentru a realiza comunicatia intre retele eterogene sau similare conectate impreuna. In cadrul Internetului, informatia circula sub forma unor pachete succesive, rezultate in urma fragmentarii unor fisiere mai mari.

Protocolul de Control al Transportului (TCP) realizeaza fragmentarea mesajului in pachete, reasamblarea lor la destinatie, retrimiterea tuturor pachetelor care din diferite motive nu au ajuns la destinatie si rezolvarea majoritatii situatiilor de criza diferite.

Protocolul Internet (IP) raspunde de rutare - alegerea drumului pe care il va parcurge fiecare pachet care este transmis in mod independent. IP transmite o serie de pachete catre aceeasi destinatie, ele putand sosi in alta ordine decat cea de transmisie,  fiind reasamblate in calculatorul de destinatie de catre TCP.

Interfata dintre cele doua protocoale este simpla: TCP pur si simplu inmaneaza IP-ului un pachet cu o anumita destinatie, acesta din urma transportandu-l fara a cunoaste structura din care pachetul provine sau locul acestuia in cadrul ei.

3 Adrese de Internet

Fiecare calculator conectat direct la Internet are propria adresa. Exista doua parti principale a adreselor ce functioneaza in Internet - adresa de IP si numele de domeniu - formand adresa de Internet. Orice calculator ce foloseste protocolul TCP/IP se distinge de celelalte calculatoare ale retelei prin adresa unica de IP. O adresa IP este o valoare de 32 de biti, compusa din 4 numere separate prin punct, ce constituie o ierarhie de la stanga la dreapta (exemplu: 198.25.120.13). Initial, calculatoarele erau identificate doar prin adresa de IP, dar datorita faptului ca aceasta este greu de memorat, s-a dezvoltat un sistem bazat pe text, numit sistem de nume de domenii (DSN -  Domain Name System), numele de domeniu fiind organizat in aceeasi modalitate ierarhica ca si adresele IP, numai ca in ordine inversa: cel mai specific nume la stanga si cel mai general la dreapta (exemplu: john_doe@maersk.com - indica o locatie conectata la un domeniu comercial, apartinand firmei Express).

Sistemul de clasificare a domeniilor de nivel general din Internet identifica 7 domenii principale la care se adauga domeniile nationale descrise in tabelul 1.

Tabelul 1.s Domeniile principale din Internet

Lucrul cu sistemul de nume de domenii DSN este mai usor si permite portabilitatea, adica, daca un calculator care furnizeaza un serviciu este mutat dintr-un nod in altul al retelei, adresa de IP se va schimba, insa numele de domeniu DSN nu este necesar sa se schimbe, administratorul de retea trebuind doar sa modifice inregistrarea ce contine adresa de IP pentru ca aceasta sa indice catre noua adresa. DNS-ul este un element important al stabilirii unei prezente de afaceri pe Internet, permitand firmei respective sa-si folosesca numele propriu ca parte a adresei, indiferent de tipul de prezenta.

3.1 Aplicatii pe Internet

Indiferent de care parte a conexiunii Internet ne-am afla - client sau server- exista cateva unelte software de baza folosite de catre toate aplicatiile standard pentru lucrul pe Internet. Aceste unelte se bazeaza pe standarde si protocoale suportate de cele mai multe din platformele hardware si software. Odata conectat la Internet un utilizator poate folosi unelte standard.

Utilizatorilor le pot fi furnizate urmatoarele categorii de servicii pe Internet:

- servicii pentru administrare (protocoale TCP/IP, SMTP, SNMP, HTTP)

- servicii pentru comunicare intre persoane(e-mail, news, usenet)

- servicii pentru comunicare intre calculatoare (telnet)

- servicii pentru difuzarea informatiilor (FTP, Web, Gopher, Mosaic)

- servicii pentru cautarea informatiilor (Archie, Wais, Veronica)

- servicii de cautare si localizare a resurselor multimedia pe Web prin hiperlegaturi (Netscape, Internet Explorer, Mosaic, Lycos)

3.2 Cele mai importante cinci aplicatii ale Internetului sunt:

1.Posta electronica (e-mail[7]) - facilitatea de a transmite mesaje electronice de posta sau mesagerie oriunde pe Internet a existat inca de la primele zile ale ARPAnet si are astazi o popularitate uriasa.

2.Retelele de stiri (USENET[8]) - grupurile de stiri sunt forumuri specializate in care utilizatorii ce au un anumit interes comun pot sa faca schimb de mesaje. Exista mii de grupuri de stiri, pe subiecte tehnice, economice, de afaceri, incluzand calculatoarele, stiinta, divertismentul, politica, hobby.

3.Conectarea la distanta - cand utilizatorii aflati oriunde pe Internet pot sa se conecteze la orice masina pe care au un cont folosind Telnet, Rlogin sau alte programe.

4.Transfer de fisiere - copierea fisierelor de pe o masina din Internet pe alta este posibila folosind programul FTP[9]. In acest fel sunt disponibile foarte multe informatii din documente, publicatii mass media on-line, biblioteci, baze si depozite de date, arhive electronice, alte surse de informatii.

5.World Widw Web (WWW) - Web-ul cu interfata sa grafica prietenoasa a schimbat fata Internetului, de la o interfata greoaie de tip linie de comanda la un mediu hipermedia atragator.