|
|
|
Pentru a indeplini rolul de interfata intre hardware si utilizatori, un sistem de operare trebuie sa fie capabil indeplineasca urmatoarele functii:
Oferirea posibilitatii de lansare in executie a programelor de aplicatie In acest sens, sistemul de operare trebuie sa dispuna de:
un editor de texte
un translator
un editor de legaturi
Alocarea resurselor necesare executarii programelor, se realizeaza prin identificarea: programelor ce se executa, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice si a cerintelor privind protectia datelor.
Facilitati pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea si intretinerea bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.
Planificarea executiei lucrarilor dupa anumite criterii, pentru utilizarea eficienta a unitatii centrale de prelucrare.
Asistarea executiei programelor prin comunicatia sistem calcul-utilizator, atat la nivel hardware, cat si la nivel software.
1.1.1 Componentele sistemului de operare
Majoritatea sistemelor de operare, pentru a raspunde rolului de interfata hardware - utilizatorii, sunt organizare pe doua niveluri:
nivelul fizic1, care este mai apropiat pe partea hardware a sistemului de calcul, interferand cu aceasta prin intermediul unui sistem de interuperi.
nivelul logic2, care este mai apropiat de utilizator, interferand cu acesta prin intermediul unor comenzi, limbaje de programare, utilitare, etc.
Potrivit acestor doua niveluri, sistemele de operare cuprind in principal doua categorii de programe:
1 Placile de interfata ale retelei, cablurile de conectare
2 Nivelul la care se transforma orice variatie de tensiune electrica in cod binar
programe de control si comanda, cu rolul de coordonare si control a tuturor functiilor sistemelor de operare , cum ar fi: procese de intrare-iesire, executia intreruperilor, comunicatia hardware-utilizator;
programe de servicii(prelucrari), care sunt executate sub supravegherea programelor de comanda si control, fiind utilizate de programator pentru dezvoltarea programelor sale de aplicatie.
Primele sisteme de operare realizau prelucrarea pe loturi de programe. Comunicarea operatiilor ce urmau sa se realizeze se facea prin intermediul unui limbaj de comanda care permitea interpretarea instructiunilor4 adresate sistemului, precum si tratarea situatiilor de eroare. Sistemele de acest tip functionau in regim de monoprogramare3.
UCP(unitatea centrala de prelucrare) poate executa numai o instructiune intr-o anumita cuanta de timp si nu poate opera decat cu date ce se gasesc in memoria interna; daca dispozitivele periferice de intrare sunt lente in furnizarea datelor sau programelor catre memoria interna, UCP trebuie sa astepte transferul datelor/programelor in memoria interna de a incepe executia programului.
Daca sistemul de calcul dispune de un sistem de operare simplu, atunci prelucrarea mai multor programe se realizeaza serial, ceea ce conduce la o ineficienta utilizare a UCP.
3Executia unui singur program la un moment dat (de exemplu MS-DOS).
4Un ghid complet, prezentand elementele de baza ale celor mai uzuale domenii in care se poate folosi calculatorul personal
