STRUCTURA ETIMOLOGICA A VOCABULARULUI

Vocabularul limbii romane este variat ca origine, la formarea lui contribuind foarte multe limbi, in frunte cu latina, care sta la baza limbii romane.

Putem distinge, in vocabularul unei limbi, urmatoarele categorii de cuvinte, in functie de provenienta:

cuvinte mostenite - din limba latina - cu o forma mai mult sau mai putin asemanatoare;

cuvinte imprumutate - cu o mare varietate etimologica;

creatii proprii (interne) - cu ajutorul sufixelor, prefixelor, a elementelor de compunere etc.

Structura etimologica a vocabularului (dupa Dimitrie Macrea, care distribuie cuvintele din DLRM in 76 de grupe etimologice, dintre care numai 12 depasesc 1%):

1.     latine mostenite - 20%;

2.     vechi slave - 8%;

3.     bulgaresti - cca. 2%;

4.     bulgaro-sarbesti - 1,5%;

5.     turcesti - 3,62%;

6.     maghiare - 2,2%;

7.     neogrecesti - 2,37%;

8.     franceze - 38,42%;

9.     latine literare - 2,39%;42,53% - relatinizare / reromanizare

10.  italiene - 1,72%;

11.  nesigure - cca. 3%;

12.  necunoscute - 5,58%.

Analiza comparativa

Intr-un alt gen de statistica se pot lua in considerare, in limbile romanice, cuvintele cele mai importante - in functie de trei criterii principale: bogatia semantica, puterea de derivare, frecventa.

Aplicand cele trei criterii de selectie, s-a alcatuit pentru limba romana o lista de 2580 de cuvinte care alcatuiesc vocabularul reprezentativ al limbii romane (VRR).

COMPARATIE: