|
|
|
L'emploi de l'infinitif
Mettez en français:
1. Aveam impresia ca am reusit sa patrund acest mister.
2. Cat esti de amabil ca ai venit!
3. Nu pot pretinde ca l-am cunoscut bine.
4. Nu voi pleca fara sa il fi consultat si pe profesor.
5. Era incantat ca avusese ideea de a calatori.
6. Cred ca l-am zarit pe strada, dar nu sunt sigur.
7. Crezi ca m-ai convins spunand asemenea prostii?
8. Nu pot decide nimic fara sa fi avut in prealabil consimtamantul mamei mele.
9. Se despartira fara sa isi fi spus esentialul.
10. Imi amintesc ca am intalnit-o pe Aimée pe strada acum cateva luni.
11. Plec fara sa te fi convins si imi pare rau.
12. Avea impresia ca a devenit alt om de cand se casatorise.
13. Iesi dupa ce se asigura mai intai ca toti dormeau.
14. Se mira ca nu s-a gandit mai devreme la o solutie atat de simpla.
15. Se felicita ca a prevazut atat de exact rezultatul.
L'emploi du subjonctif:
1. E mai bine sa spui adevarul, spuse judecatorul inculpatului.
2. Astept sa vorbeasca ca sa ii pot raspunde.
3. In orice tara as fi si oricat de frumoase ar fi locurile pe care le-as vizita, singura mea dorinta este sa ma intorc cat mai repede acasa.
4. Vrea sa dea raspunsuri de care toti profesorii sa fie multumiti.
5. Nu voia ca sotia lui sa afle ce i-a cumparat pentru Anul Nou, voia sa fie o surpriza pentru ea.
6. Dorea ca fiul ei sa plece cat mai repede la mare, ca sa se poata vindeca total.
7. Ar fi acceptat ca el sa vina, dar nu credea ca este sincer.
8. Ii era deosebit de penibil ca vecinii auzisera discutia.
9. tacu de teama ca mama ei sa nu se supere.
10. Este curios ca Andrei a studiat materii cu totul deosebite de meseria lui.
11. Era limpede ca Ioana era hotarata sa refuze oferta, desi eu in locul ei, as fi acceptat-o.
12. Fie ca nu voia sa isi supere parintii, fie ca se gandea la urmarile actiunii, Petru renunta la planul pe care si-l facuse.
13. Nu credea ca acest elev va reusi la examen.
14. S-ar putea ca aceasta actiune sa nu reuseasca, oricate eforturi am face.
15. Presupunand ca Yves este vinovat, nu trebuie sa va purtati astfel cu el.
L'emploi du participe passé:
1. Date fiind circumstantele, nu vom mai pleca la munte in aceasta vara.
2. Florile pe care le-am oferit surorii mele erau proaspete pentru ca le cumarasem la o florareasa care mi le recomandase calduros si le platisem destul de scump.
3. Aceste bijuterii sotul meu mi le-a oferit cu ocazia aniversarii mele; mi le-am pus pentru a merge la teatru; prietenii mei care ma insotisera le-au admirat si eu am fost incantata de acest lucru. Intoarsa acasa, le-am scos si le-am aranjat in cutia lor.
4. Viata agreabila pe care Maria si-o crease intr-un apartament dragut era invidiata de catre toti colegii.
5. Cuvintele de incurajare pe care el le-a pronuntat au atins-o pe Micheline, care a fost emotionata pana la lacrimi.
6. Nu te-am vazut niciodata astfel fiica mea, spuse Yvonne.
7. Ce rele obiceiuri ai luat!
8. O, spuse ea, ai noroc ca m-ai consultat!
9. Nu a putut vedea scrisorile pe care Maria a reusit sa le ascunda.
10. Vacanta pe care hotarase sa o petreaca la Paris o incantase.
11. Ce idee extraordinara ati avut!
12. Nu se simtise in stare sa isi primeasca musafirii, intr-atat se simtea de obosita de excursia pe care o facuse.
13. Cele doua prietene s-au salutat si-au comunicat unele vesti, apoi s-au despartit.
14. Cele trei fete au urcat la etaj si au urcat valizele cu greu.
15. Baietii tacusera auzind asemenea vesti.
L'emploi du "si" conditionnel et dubitatif:
1. Ar fi facut-o daca i-as fi cerut-o.
2. El stia ca daca tatal sau s-ar fi opus, casatoria lui nu ar mai fi avut loc.
3. Daca ar fi avut timp sa se ocupe de aceasta chestiune, sunt sigur ca i-ar fi acordat atentie.
4. Voi veni, daca vremea se va indrepta.
5. Daca il veti cunoaste pe varul meu, nu veti mai vorbi astfel despre el.
6. Vom merge la padure daca vremea o va permite.
7. Daca se va casatori cu Petre, nu va fi fericita.
8. Daca toate conditiile ar fi favorabile, ce s-ar opune indeplinirii dorintelor tale?
9. Daca v-ati gandi putin la ceea ce a facut acest om pentru voi, ati avea motive sa ii fiti recunoscatori.
10. Daca ar fi iubit-o cu adevarat nu ar fi parasit-o niciodata.
11. Nu as refuza aceasta oferta daca mi s-ar propune.
12. Cum veti reactiona daca vi se va aduce o asemenea veste buna?
13. Nu m-a anuntat daca va putea sa rezolve aceasta problema complicata.
14. Sunt curios sa aflu daca aceasta casatorie va avea loc.
15. Catherine s-a dus la teatru sa se intereseze daca actorul ei preferat va juca in spectacolul pentru care a luat bilete.
16. Cine stie daca, procedand astfel, ar fi obtinut aceleasi rezultate?
17. Vreti sa imi raspundeti daca ati fi fost capabili sa rezolvati favorabil aceasta situatie dificila?
18. Cine ar putea afirma cu certitudine daca ai reusi sa treci acest obstacol?
19. Intreab-o pe prietena ta daca va pleca saptamana aceasta in provincie.
20. Veti vedea daca voi sti sa raspund la aceasta insulta.
La concordance des temps:
1. El stia ca Maria nu va putea veni decat a doua zi.
2. Doctorul vazu ca bolnava respira si asigura familia ca a trecut criza, adaugand ca este o sansa pe care pacienta nu o va avea de doua ori.
3. Autoritatile au indicat ca vor fi nevoite sa ia aceasta masura, dar ca ea va fi aplicata cu incepere de luna viitoare.
4. Mi se parea ca este imposibil sa ma apuc de lucru si vedeam cu tristete ca timpul trece si ca eu nu am facut inca nici un progres.
5. Ea ma intreba daca stiu ca va pleca in Franta.
6. Crezuse ca ii va scrie, ca va veni sa o vada si isi dadu seama ca s-a inselat.
7. Ti-am spus ca nu sunt la curent cu aceasta literatura!
8. Mi-a spus ca nu doreste sa ma vada si am inteles ca nu trebuie sa mai insist.
9. Stia ca ceea ce sustine este absurd dar nu se putea abtine.
10. Nu i-am spus Anei ca intentionez sa va vizitez.
11. Invatatoarea il intreba pe copil daca si-a scris singur compunerea.
12. Doctorii ii spusesera ca mai exista un caz ca al sau in clinica.
13. Yves ne-a spus ca va face excursia pe jos.
14. Mi-am dat seama ca Lucia nu este fericita.
15. I-am spus ca ne-am explicat si ca am redevenit prieteni.
Mettez en français les textes suivants, tirés d'auteurs roumains: (exercices complexes)
"Ma rog tie pentru ca ti-s stelele frumoase, pentru ca ai urzit azurul, pentru ca ai facut caprele si copacii si ti-ai raspandit fiinta ta in toate semintele si in toate fapturile cu care, fara voia mea, ma simt legat, fie ca tu stii, sau nici nu stii. Ma rog tie, Doamne, sa nu mai fiu eu insumi."
(Tudor Arghezi)
"Pentru ca parintele omului s-a ascuns, departandu-si degetele de lutul lui framantat, omul, ramas in pustietate singur, speriat de lumina, posomorat de amurguri, infricosat de intuneric, l-a strigat prin toate vaile si din toate piscurile, ca un ied ratacit."
(Tudor Arghezi)
"Orice noua si mare filosofie cuprinde - implicit sau explicit - si un mesaj datorita caruia omul este restituit adevaratei sale meniri, de la care pana in acea clipa el pare sa se fi abatut. De aceea orice respectabil filosof imparte istoria, fie ca o spune, fie ca nu, in doua parti: de la inceputuri pana la el, si de la el incolo, pana la sfarsitul vremurilor. Orice filosofie se plaseaza pe sine insasi la rascrucea capitala a timpului omenesc. Tine de natura insasi a filosofiei de a fi asa si nu altfel."
(Lucian Blaga)
Cu toate ca, in ajun chiar, imi fagaduisem cu juramant sa ma intorc devreme acasa, tocmai atunci ma intorsesem mai tarziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea ma apuca in asternut. Pierdusem rabojul timpului. As fi dormit inainte, dus, fara zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care trebuia neaparat sa iscalesc de primire. Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscalii. Mormaii numai sa fiu lasat in pace. Atipii iarasi, dar pentru scurta vreme. Saracia de epistola se infiinta din nou, insotita de cruda lumina a unei lampi. Miselul de postas gasise de cuviinta sa ma iscaleasca cu mana lui. Nu-i fusei recunoscator.
Urasc scrisorile. Nu stiu sa fi primit de cand sunt decat una, de la bunul meu amic Uhry, care sa-mi fi adus o veste fericita. Am groaza de scrisori. Pe atunci le ardeam fara sa le deschid.
Asta era soarta ce o astepta si pe noua sosita. Cunoscand scrisul, ghicisem cuprinsul. Stiam pe de rost nesarata plachie de sfaturi si de dojane ce mi se slujea de-acasa cam la fiecare inceput de luna; sfaturi sa purced cu barbatie pe calea muncii, dojane ca nu ma mai induplecam sa purced odata. Si, in coada, nelipsita urare ca Dumnezeu sa ma aiba in sfanta sa paza.
Amin! In halul insa in care ma gaseam mi-ar fi fost peste putinta sa pornesc pe orice fel de cale. Nici in pat nu ma puteam misca. Desurubat de la incheieturi, cu salele frante, mi se parea ca ajunsesem in stare de piftie. In mintea mea aburita miji frica sa nu ma fi lovit damblaua. Nu, dar in sfarsit ma razbise. De o luna, pe tacute si nerasuflate, cu nadejde si temei, o dusesem intr-o bautura, un crailac, un joc. In anii din urma, fusesem greu incercat de imprejurari; mica mea luntre o batusera valuri mari. Ma aparasem prost si, scarbit de toate peste masura, nazuisem sa aflu intr-o viata de stricaciune uitarea. O luasem numai cam repede si ma vedeam in curind silit sa depun armele. Ma lasau puterile. In acea seara, eram in asa hal de sfarseala ca n-as fi crezut sa ma pot scula nici sa fi luat casa foc. Dar deodata ma pomenii cu mine in mijlocul odaii, in picioare, uitandu-ma speriat la ceasornic. Mi-adusesem aminte ca eram poftit la masa de Pantazi.
Ce noroc ca ma desteptase; mare noroc! Privii acum cu recunostinta scrisoarea parinteasca; fara ea scapam intalnirea cu cel mai scump prieten.
Ma imbracai si iesii. Era spre caderea iernii, o vreme de lacrimi. Desi nu plouase, tot era ud; jgheaburile plangeau, ramurile copacilor desfrunziti picurau, pe tulpine si pe grilaje se prelingeau ca o sudoare rece, stropi grosi. Asta e timpul care indeamna cel mai mult la bautura; rarii trecatori ce se prefirau prin ceata erau mai toti afumati. Un lungan, coborand prispa unei carciumi, cazu gramada si nu se mai scula.
Intorsei capul dezgustat. Birtul ales pentru acea seara fiind tocmai in Covaci, luai o birja, lucru cuminte, deoarece, la sosirea mea, ceilalti mosafiri erau la a doua tuica, iar oaspetele la a treia. Ma aratai mirat ca se infiintasera cu totii asa devreme; Pantazi insa ma lamuri ca el venise de-a dreptul de-acasa, iar Pasadia cu Pirgu de-a dreptul si ei de la ,,club', vremea fiind prea urata ca sa mai zaboveasca la aperitive.
Pantazi porunci inca un rand de tuici. Dar voia buna ce ne uraram, ciocnind, lipsea cu totul. Ma temui sa nu adorm iar. In sala unde grosolana petrecere negustoreasca pornise sa se infierbante - era intr-o sambata - masa noastra avea aerul unui ospat de inmormantare.
Borsul cu smantana si ardei verde fu sorbit in tacere. Nici unul din meseni nu ridica ochii din taler. Pirgu, indeosebi, parea framantat de o mahnire neagra. As fi deschis eu vorba daca lautarii n-ar fi inceput un vals care era una din slabiciunile lui Pantazi, un vals domol, voluptos si trist, aproape funebru. In leganarea lui molateca palpaia, nostalgica si sumbra fara sfarsit, o patima asa sfasietoare ca insasi placerea de a-l asculta era amestecata cu suferinta. De indata ce coardele incalusate pornisera sa ingane amara destainuire, sub vraja adanca a melodiei, intreaga sala amutise. Tot mai invaluita, mai joasa, mai inceata, marturisind duiosii si dezamagiri, rataciri si chinuri, remuscari si cainte, cantarea, inecata de dor, se indeparta, se stingea, suspinand pana la capat, pierduta, o prea tarzie si zadarnica chemare."
(Mateiu Caragiale)
Sunt saraci, saracutii, ca n-au tata; e saraca si ea, c-a ramas vaduva cu doi copii; cui, Doamne, ar putea sa-i lase cand se duce la targ?cum ar putea dansa sa stea de dimineata pana seara fara ca sa-i vada?cum, cand e atat de bine sa-i vezi?!
Umbla Mara prin lume, alearga sprintena, se targuieste si se cearta cu oamenii, se mai ia si de cap cateodata, plange si se plange c-aramas vaduva, si apoi se uita imprejur sa-si vada copiii si iar rade.
'Tot n-are nimeni copii ca mine!' isi zice ea, si nimeni nu poate s-o stie aceasta mai bine decat dansa, care ziua toata vede mereu copii sioameni si nu poate sa vada fiinta omeneasca fara ca s-o puna alatureade copiii ei. Multi sunt sanatosi si rumeni, voinici si plini de viata,destepti si frumosi, rai sunt, mare minune, si e lucru stiut ca oamenide dai-Doamne numai din copii rai se fac.
Mai sunt si zdrentarosi si desculti si nepieptanati si nespalati si obraznici, saracutii mamei; dar tot cam asa e si mama lor ea insasi;cum altfel ar putea sa fie o vaduva saraca? cum ar putea sa fie copiiisaraci, care isi petrec viata in targ, printre picioarele oamenilor?
Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant, Mara sta ziua toata sub satra, in dosul mesei pline depoame si de turta dulce. La stanga, e cosul cu peste, iar la dreaptaclocoteste apa fierbinte pentru 'vornovisti', pentru care rade din candin cand hreanul de pe masa. Copiii alearga si isi cauta treaba, vincand sunt flamanzi si iar se duc dupa ce s-au saturat, mai se joacavoiosi, mai se bat, fie intre dansii, fie cu altii, si ziua trece pe nesimtite.
Serile, Mara, de cele mai multe ori, mananca ea singura, deoarece copiii, obositi, adorm, in vreme ce ea gateste mancarea. Mananca insamama si pentru ea, si pentru copii. Pacat ar fi sa ramaie ceva pe maine.
Apoi, dupa ce a mai baut si o ulcica de apa buna, ea scoate saculetul, ca sa faca socoteala. Niciodata insa ea n-o face numai pentru ziua trecuta, ci pentru toata viata. Scazand dobanda din capete,ea pune la o parte banii pentru ziua de maine, se duce la capataiulpatului si aduce cei trei ciorapi: unul pentru zilele de batranete sipentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica.Nu e chip sa treaca zi fara ca ea sa puna fie si macar numai cate uncreitar in fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros se imprumuta pentru ziua de maine. Cand poate sa puna florinul, ea-l saruta, apoiramane asa, singura, cu banii intinsi pe masa, sta pe ganduri si incepein cele din urma sa planga.
Nu doara ca i-ar fi greu ceva; cand simte greul vietii, Mara nu plange, ci sparge oale ori rastoarna mese si cosuri. Ea isi da insa seama cat a avut cand a ramas vaduva, cat are acum si cat o sa aiba odata. Sichiar Mara sa fii te moi cand simti ca e bine sa fii om in lumea aceasta,sa alergi de dimineata pana seara si sa stii ca n-o faci degeaba."
(Ioan Slavici)
"Asadar, din motive de inalt ordin moral si sentimental - imposibilitatea de a crede ca o femeie ca ea ma poate iubi, frica de a nu o putea face fericita chiar daca m-ar iubi, care deghizeaza poate o lasitate - m-am comportat, mai rezervat doara, ca orice barbat care prinde intr-un colt mai intunecat o femeie cu care flirteaza si pe care o crede destul de accesibila."
(Garabet Ibraileanu)
"Oriunde ai fi, nu-ti poti schimba nici structura, nici trecutul, nici regulile dupa care iti duci viata, si prea putine ziduri se sparg dintr-o singura lovitura."
(Augustin Buzura)
"Sunt absurd, imi dau seama, nu stiu exact ce mai vreau sa pastrez in mine insumi, cand de fapt nimic nu-mi apartine in exclusivitate, dar oricat as fi de constient de asta, asa, din senin, mi se declanseaza reactia de aparare, o stare de agitatie absurda, de parca m-as afla inaintea unui pericol"
(Augustin Buzura)
"In unele momente sau in pauzele in care izbuteam sa nu ma gandesc la tine desi, vezi, am fost mult impreuna, aveam senzatia ca viata imi va dezvalui ceva mai neobisnuit, uimitor, un ceva pe care-l astept dintotdeauna, desi nu-l pot numi, defini, contura sau, cum sa zic, un ceva pentru care existenta de pana acum a fost doar o pregatire."
(Augustin Buzura)
"Ma miram, contrariat, ca o dragoste poate sa te orbeasca in asa masura incat sa nu-ti pese ca esti in esenta un ratat, un om fara nici o perspectiva de a te realiza cum ai dori, in viitorul previzibil, ca te sclerozezi inainte de a te fi putut confrunta cu tine insuti pentru a vedea ce poti da, cu alte cuvinte daca esti sau ti se pare numai ca esti."
(Augustin Buzura)
Mettez en français:
1. E ger de crapa pietrele.
2. Mor de trist ce sunt.
3. Soacra-ta e urata ca noaptea.
4. Nepoata voastra e frumoasa foc.
5. Crap de satul.
6. Nu-ti poti imagina prin ce am trecut! Sa innebunesti, nu alta!
7. Era o vreme urata sa nu dai cainele afara!
8. Afara era o ceata sa o tai cu cutitul, u vedeai la doi pasi.
9. Tusea de-si dadea sufletul, era intr-o stare de plans.
10. Catedrala e atat de frumoasa ca te ia ameteala.
11. Mama era asa disperata, sa-si smulga parul din cap!
12. Inima batea sa-mi sparga pieptul.
13. E ceva sa nu-ti crezi urechilor!
14. Eram atat de obositi, incat nici nu ne mai dadeam seama de urmari, nici de vorbit nu mai puteam vorbi.
15. Senzatia de confundare a artei cu viata era atat de puternica, incat nemaigasirea granitei dintre ele ma lasa fara suflare.
16. Ne spune mereu povesti de adormit copiii.
17. Am o foame de lup.
18. A fugit pana i s-a taiat respiratia.
19. In cartier, ne jucam frecvent de-a mata prinsa.
20. Situatia merge din rau in mai rau.
21. Fratele meu e incapatanat ca un catar.
22. Conferinta a fost lunga cat o zi de post.
23. Preyentatoarea emisiunii e slaba ca o scandura.
24. Tremura ca o frunza de teama ca va fi prins.
25. Repeta mereu, ca un papagal, tot ceea ce spun eu.
Nota:
1. Exercitiile sunt cu titlu de model.
2. Cursul integral presupune un numar mult mai mare de texte si exercitii.
3. Subiectele de examen pot sau nu sa fie selectate din exemplele de mai sus.
4. Pentru examen este obligatore citirea unei carti in limba franceza si prezentarea acesteia, sub forma de recenzie, pe CD si oral, dupa proba scrisa.
5. Recenzia trebuie sa aiba minimum 3 pagini, maximum 10, TNR 13 cu 1.
6. Examenul scris va consta dintr-un test on line si o traducere clasica.
7. Prezenta este obligatore la 75% dintre intalniri, doar pentru cursantii de la forma de invatamant zi.
8. Spor la munca!
Speranta Milancovici
