Barometre

Felul in care lichidele reactioneaza sub presiune are multe intrebuintari, atat in gospodarie cat si in industrie. Cele mai intrebuintate instrumente pentru masurarea presiunii sunt manometrul, barometrul si altimetrul.

Barometrul a fost inventat in urma unor ample studii ale vidului, de catre omul de stiinta italian Galileo Galilei, si fiul sau Evangelista Torricelli (1608-1647). Exista mai multe tipuri de barometre cu diverse utilizari practice, printre care si cel cu mercur si cel fara lichid.

Barometrele cu mercur

Barometrele cu mercur sunt impartite in doua categorii: barometre cu rezervor si barometre cu sifon.

Barometrele cu rezervor

Cea mai simpla forma de barometru cu rezervor este formata dintr-un tub de sticla lung de aproximativ 85 de cm, avand o inaltime h de mercur care iese dintr-un tub care contine de asemenea mercur. Acest barometru este cunoscut sub numele de Torricelli (foto stanga).

De obicei este atasat la un suport a carei parte superioara este o scala gradata indicand nivelul mediu din bazin. Instrumentul este dispus la o "eroare de capacitate": la orice schimbare in greutatea mercurului din tub se schimba nivelul din bazin, astfel incat scala nu indica intodeauna inaltimea corecta a coloanei. Aceasta eroare poate fi evitata regland scala.

In barometrul lui Fortin (foto 1, dreapta) corectia este facuta prin reglarea greutatii suprafetei de mercur din bazin.

Baza rezervorului este facuta din piele si poate fi impinsa mai sus folosind un surub pana ce suprafata mercurului din vas atinge capatul unui indicator fix. Acesta este punctul de pornire al scalei. Coloana de mercur trebuie sa fie perfect verticala pentru ca scala sa arate corect si sa poata fi citita corect.

Eroarea capilaritatii din bazinul barometrului poate fi redusa la minim prin folosirea unor tuburi cu un diametru mai mare de 2 cm.

Barometrul sifon:

Cea mai simpla forma de barometru sifon o constituie un tub de sticla curba, cu doua brate.

Unul din brate este lung de aproximativ 90 cm si este inchis la capat iar celalalt brat este deschis si lung de aproximativ 20 cm. Tubul este umplut cu mercur si asezat cu partea inchisa in sus.

Barometrele care folosesc un indicator si un cadran gradat se numesc barometre aneroid. Acestea nu folosesc coloane de mercur. Scimbarile presiunii din aer actioneza asupra unei cutii din tabla ondulata, care se dilata sau se contracta. Miscarea cutiei este transmisa la indicator cu un sistem de parghii.

Diferenta de nivel dintre mercurul din cele doua brate este numita greutate barometrica.

Deoarece este dificil de lucrat cu el si impuritatile pot afecta mercurul prin partea deschisa a bratului inferior, instrumentul nu este foarte folosit pentru lucrari precise.

Barometrul Hooke (sau barometrul scripete) este de fapt o modificare a barometrului sifon. Miscarea suprafetei de mercur este aratata de un indicator pe o scala folosind o sticla care pluteste, si care este conectata la un scripete.

Mercurul curge in timp ce nivelul din bratul inchis este de76 cm deasupra nivelului din bratul deschis

Utilizari ale barometrului

Barometrele pot fi utilizate la prezentarea buletinelor meteo, in multi-media, daca situatia generala a vremii este cunoscuta. Barometrele aneroide sunt de asemenea folosite la radiosonde si radar sonde, pentru masurarea presiunii atmosferice in paturile foarte inalte. Barometrele pot de asemenea fi utilizate ca altimetre care sunt instrumente ce masoara inaltimea de la nivelul marii, deoarece presiunea atmosferica descreste cu regularitate, cu inaltimea.

POZE

barometru auto