METODOLOGIA DE CALCUL A RISCULUI DE DEFECT LA COMUTATIE LA O STATIE SI LA O LINIE ELECTRICA AERIANA

A.1.1.- Metoda aproximativa de calcul al riscului

Metoda aproximativa se bazeaza pe urmatoarele ipoteze

- Riscul total R_n pentru un ansamblu de n echipamente in paralel solicitate simultan cu

aceleasi tensiuni de comutatie este dat de relatia

R_n = n r,         (A.1.1)

unde r este riscul de defect la comutatie al unui singur echipament.

- Riscul de defect la comutatie al unui singur echipament (r) se calculeaza considerand

pentru probabilitatea de descarcare in functie de tensiune, functia integrala Gauss cu s=8 %, iar pentru repartitia amplitudinii supratensiunilor o repartitie normala cu s_S = 20 % valoarea lui r se poate determina in acest caz cu ajutorul curbei din figura A.1.1, in functie de factorul statistic de siguranta (g).

- Riscul de defect la comutatie este dat de echipamentele cu tensiunea nominala de tinere la comutatie cea mai redusa.

a Calculul riscului de defect la comutatie pentru o statie se efectueaza cu relatia

R_st = n_st r_st ,                                                    (A.1.2)

unde

n_st este numarul de echipamente cu izolatie autoregeneratoare in paralel, in statie;

r_st - riscul de defect la comutatie al unui singur echipament; r_st se determina din

figura A.1.1, in care este reprezentata functia r_st = f(g_st), unde g_st reprezinta

factorul statistic de siguranta pentru echipamentul din statie.

Calculul riscului de defect la comutatie r_st se efectueaza pentru

- tensiunea de 50% amorsari la supratensiuni cu front lent ale descarcatoarelor mai mare

cu 5% fata de tensiunea U_2% sau, cand nu exista descarcatoare, se ia pentru tensiunea

U_2% valoarea rezultata prin aplicarea factorului de supratensiune din tabelul 5.1 din

capitolul V din prezentul normativ;

- tensiunea de 100 % amorsari la supratensiuni cu front lent a descarcatoarelor mai mica

decat 1,02 U_2% (unde tensiunea U_2% este egala cu 1,08 din tensiunea de 50%                           

amorsari a descarcatorului).

b).- Calculul riscului de defect la comutatie pentru o linie cu lungimea sub 50 km se

efectueaza cu relatia

R_LEA = n_LEA r_LEA (A.1.3)

unde

n_LEA este numarul de izolatii in paralel pe o faza a liniei

r_LEA - riscul de defect la comutatie pentru o izolatie a liniei (r_LEA = f(g_LEA), unde g_LEA

este factorul statistic de siguranta pentru o izolatie a liniei).

c).- Calculul riscului de defect la comutatie pentru o linie cu lungimea peste 50 km se

efectueaza in urma impartirii liniei in T portiuni de lungimi egale (fiecare avand cel mult

50 km), utilizand relatia

(A.1.4)

unde

n_i este numarul de izolatii in paralel in portiunea i a liniei

r_i - riscul de defect la comutatie pentru portiunea i a liniei r_i = f(g_i), unde g_i este                            

factorul statistic de siguranta pentru portiunea i a liniei, calculat cu o valoare a

tensiunii U_2%, interpolata liniar intre supratensiunile statistice de calcul pentru

statia de transformare propriu-zisa si pentru linia electrica aeriana din tabelul 5.1.

A.1.2.- Metoda exacta de calcul al riscului

Calculul exact se poate realiza cu ajutorul programelor de calcul dedicate acestui scop.

A.1.3.- Alegerea metodei de calcul

Calculul riscului de defect la comutatie se efectueaza astfel

- se verifica cu metoda aproximativa daca riscul de defect la comutatie depaseste valoarea

normata;

- daca se constata ca riscul de defect la comutatie rezultat cu metoda aproximativa depaseste

valoarea normata, se aplica metoda exacta.

Precizari suplimentare privind metodologia de calcul a riscului de defect se pot gasi in standardul SR EN 60071-2: 1999 - Coordonarea izolatiei. Partea 2: Ghid de aplicare.