Metoda standard - cost pe centre de costuri - directie principala de imbunatatire a calculatiei costurilor

METODA STANDARD - COST PE CENTRE DE COSTURI - DIRECTIE PRINCIPALA DE IMBUNATATIRE A CALCULATIEI COSTURILOR

1. DEFINIREA COSTULUI STANDARD

Costul standard  este costul care se bazeaza pe calcule tehnice, pe studii ale consumurilor productive, precum si pe evaluarea consumurilor de materiale si de timp cu ajutorul unor marimi previzionate, denumite standarde. Standardele permit calcularea costurilor prestabilite apriori. Ele simplifica calculul costurilor.

Acest gen de costuri poate fi denumit si costuri normate sau costuri bugetate preliminate sau costuri estimate.

In esenta, costul standard este un cost antecalculat care presupune antecalcularea anuala a costurilor de productie pe unitatea de produs, atat pentru costul materialelor cat si pentru costul prelucrarii, respectiv pentru costul materializat si pentru costul cu munca vie. Costurile standard sunt costuri realist prestabilite, care se bazeaza pe analiza preturilor si conditiilor de exploatare viitoare.

Aplicarea costului standard are avantajul ca, conduce la simplificarea substantiala a calculatiei costurilor, in sensul ca se renunta la postcalculul pe unitatea de produs.

Pe parcursul aplicarii sale, incepand cu sec. XX, cand a fost introdus in SUA, costul standard a cunoscut cateva etape privind metoda de calcul, astfel:

sistemul costurilor antecalculate, aparut in anul 1901 in SUA, consta in esenta in antecalcularea anuala a costurilor de productie pe unitatea de produs,

standard cost Accounting aparut in anii 1910 - 1911, in SUA, consta in stabilirea costurilor standard pe unitatea de produs, pe baza unor cote de costuri fundamentate prin calcule tehnice, diferentiat pe locuri (centre) de costuri,

calculatia flexibila a costului standard care inlatura inconvenientele metodei standard-cost Accounting bazata pe o metoda de calcul rigida a costului planificat. Acest gen de calculatie are un caracter mai elastic, variabil ca marime in functie de gradul de incarcare a centrului respectiv de costuri, totalul costurilor comune planificate fiind defalcat in costuri fixe si variabile.

Structura costului total de productie calculat dupa metoda costului standard cuprinde, de regula, urmatoarele principale articole de calculatie: materiale, manopera, costuri de regie.

Reusita aplicarii costului standard depinde, in special, de exactitatea cu care sunt stabilite marimile standard necesare.

Standardele reprezinta marimi fizice sau valorice cu caracter de etalon determinate in mod stiintific pe baza unor metode moderne de inregistrare, urmarire si analiza a comportamentului fenomenelor ce se desfasoara in unitatea economica.

2. CLASIFICAREA STANDARDELOR

In literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe feluri de standarde si anume:

a)     Standardele fizice sau naturale sunt exprimate in unitati cantitative, respectiv in unitati de masura specifice materialelor (greutate, suprafata, volum etc.) si in unitati de timp de lucru (secunde, minute, ore, zile, luni etc.) necesar. Aceste standarde fizice se subdivid in standarde de materiale si de timp, ele fiind elaborate de personal tehnic de specialitate pe baza documentatiilor tehnice si pot avea o valabilitate de 2 - 3 ani, schimbarea lor intervenind numai in urma unor modificari in tehnologia de fabricatie.

Standardele fizice urmaresc in principal:

definirea produsului;

precizarea modului de organizare a productiei si a muncii;

stabilirea materialelor necesare;

precizarea tehnologiei de fabricatie;

precizarea utilajelor;

stabilirea fortei de munca.

b)     Standardele valorice reprezinta expresia valorica a standardelor fizice. Ele se calculeaza prin aplicarea preturilor de aprovizionare (de achizitie) si a tarifelor de salarizare asupra standardelor fizice de materiale si de manopera, pentru o perioada mai mica de timp, deoarece preturile si tarifele au o frecventa mare.

Standardele valorice pentru materiale si pentru manopera pot fi intregite si de altfel de standarde valorice, respectiv standarde pentru - debitori, creditori, furnizori precum si pentru viteza de rotatie a mijloacelor circulante.

Din aceasta categorie de standarde fac parte si standardele de costuri indirecte denumite si bugete de costuri, ele cuprinzand costurile generale de productie si costurile generale de administratie si conducere.

c)     Standardele curente sunt elaborate pentru procesul de productie existent perioadei date, ele fiind valabile numai acestei perioade. Pot fi modificate cand intervin modificari ale conditiilor initiale.

d)     Standardele de baza sunt elaborate pentru perioade mai mari de timp (5 - 10 ani) in functie de obiectivele prognozate pentru perioade medii si lungi de timp.

e)     Standardele ideale sunt elaborate pentru conditii ideale ale desfasurarii proceselor de productie, ele avand o folosinta orientativa in vederea masurarii nivelului costurilor actuale si a tendintei lor fata de conditiile ideale.

f)      Standardele normale sunt elaborate intr-un mod eficient atunci cand sunt determinate pe baza unei activitati desfasurate in mai multe perioade trecute, precum si actualizarea lor permanenta in functie de conditiile in care se va desfasura procesul de productie.

g)     Standardele reale sunt elaborate in situatiile cand prin continutul  si functia lor sunt considerate marimi posibil de realizat in conditiile date. Aceste standarde, in practica economica, sunt considerate cele mai eficiente instrumente de conducere moderna.

CONDITII DE APLICARE A METODEI STANDARD - COST LA S.C. CERELAST S.A.

Pentru calcularea corecta a costului productiei este necesar ca la inregistrarea cheltuielilor ocazionate de aceasta sa se tina seama, pe langa destinatia si importanta productiei, si de locurile (centre) de productie care au ocazionat cheltuielile respective, felul lor si particularitatile care le prezinta.

Societatea comerciala analizata fabrica un singur produs - burduf de suspensie pneumatica - in trei tipodimensiuni care difera prin consumul de materiale si manopera.

In vederea aplicarii metodei standard - cost s-a tinut seama de stabilirea standardelor necesare intocmirii calculatiilor de costuri standard pe produs care cuprind in primul rand produsele si apoi functiunile unitatii si structura organizatorica cu detalierea ei pe ateliere ca centre de cheltuieli.

Astfel, s-au luat in consideratie - Fisele tehnologice pentru elementele cantitative stiut fiind ca, costul unitar standard al unui produs are urmatoarele componente:

pretul standard al materiilor prime directe;

cantitatea standard de materii prime directe;

timpul standard de munca directa;

tariful standard pentru munca directa;

cota standard a cheltuielilor generale.

Prin aplicarea metodei standard - cost se elimina calculul costului efectiv cu ajutorul postcalculatiei; diferentele care pot aparea in plus sau in minus dintre cheltuielile efective si cele standard sunt considerate abateri de la conditiile normale de executie.

Metoda standard - cost, desi are la baza conceptul costurilor totale, folosind clasificarea cheltuielilor de productie in directe si indirecte, ea foloseste si clasificarea cheltuielilor de productie in variabile si fixe, ceea ce permite analiza costurilor in raport de volumul productiei.

4.          ELABORAREA COSTULUI UNITAR STANDARD

4.1. COSTUL STANDARD DE MATERII PRIME SI MATERIALE DIRECTE

Costul standard pentru materiale este fundamentat prin cantitatea standard de materii prime si materiale si a preturilor de aprovizionare (achizitie) standard.

Cantitatea standard de materii prime directe reprezinta o estimare a cantitatii care se previzioneaza a se consuma. Aceasta este influentata de specificatiile tehnice ale produsului, de calitatea materiilor prime directe, de vechimea si productivitatea utilajelor si de calitatea si experienta fortei de munca. Daca exista rebuturi si pierderi ce nu pot fi evitate, acestea trebuie anticipate atunci cand se calculeaza cantitatea standard.

Preturile de aprovizionare standard trebuie sa asigure un caracter etalon si pentru aceasta pot fi folosite urmatoarele variante:

a)          varianta preturilor medii 5 - 10 ani;

b)          varianta folosirii datelor din perioada imediat precedenta;

c)           varianta trend -ului, care tine seama de directia miscarii preturilor in perioada luata in calcul.

Costurile standard pentru materiale se obtin prin ponderarea standardelor cantitative de materii prime si materiale consumabile cu preturile de aprovizionare (achizitie) standard.

In cazul analizat, la CERELAST S.A., pentru elaborarea costului standard pentru materiale a fost utilizata varianta datelor din perioada precedenta (anul 2001) combinata cu varianta trend -ului, asa cum rezulta din tabelele 1 

Tabelul 1 Cost standard pentru materiale

Atelier nr. 1

Produs: Burduf  244x127-65

Tabelul 2  Cost standard pentru materiale

Atelier nr. 2

Produs: Burduf  305x165-85

Tabelul 3 Cost standard pentru materiale

Atelier nr. 3

Produs: Burduf  380x230-110

4.2.         COSTUL STANDARD PENTRU MANOPERA

Pentru calculul costului standard pentru manopera sunt folosite standardele de timp si tarifele de salarizare standard.

Standardele de timp au in vedere procesele de productie standard si procedeele pentru stabilirea timpului de munca necesar cu caracter de etalon (cronometrare, masurare etc.)

Aceste standarde exprima timpul estimat necesar pentru ca fiecare sectie, utilaj sau operatiune sa realizeze productia unei unitati sau a unui lot de produse. In cele mai multe cazuri, timpul standard per unitate reprezinta o fractiune dintr-o ora. Timpul standard trebuie revizuit ori de cate ori un utilaj este inlocuit sau se schimba calitatea fortei de munca.

Tarifele standard de salarizare sunt stabilite pa baza calificarii standard a fortei de munca, a datelor cu privire la salariile platite anterior perioadei date, precum si in baza conditiilor de munca din perioada urmatoare pentru care sunt stabilite si a legislatiei muncii din perioada data.

Costurile standard pentru manopera se obtin prin ponderarea, pe fiecare produs in parte, a standardelor de timp cu tarifele de salarizare standard.

In tabelele 46 sunt redate standardele de manopera pe fiecare atelier in parte.

Tabelul 4 Cost standard pentru manopera

Atelier nr. 1

Produs: Burduf  244x127-65

Tabelul 5 Cost standard pentru manopera

Atelier nr. 2

Produs: Burduf  305x165-85

Tabelul 6 Cost standard pentru manopera

Atelier nr. 3

Produs: Burduf  380x230-110

4.             ELABORAREA CHELTUIELILOR DE REGIE STANDARD

Elaborarea cheltuielilor indirecte se poate face tinand cont de continutul acestora si de comportamentul diferit pa care il au fata de volumul productiei si de locurile care le ocazioneaza.

Astfel, cheltuielile indirecte sunt denumite cheltuieli ale centrelor de analiza si au un dublu scop:

permit calcularea costurilor prestabilite ale unei unitati de lucru pe baza careia se face repartizarea acestora asupra produselor ce urmeaza a se realiza;

sunt un instrument de control al cheltuielilor unui centru prin compararea previziunilor cu realizarile.

Punctul de plecare il constituie stabilirea productiei ce urmeaza a se obtine, exprimata in unitatile fizice de productie, precum si a unitatilor de lucru - de regula timpul standard necesar realizarii productiei.

Punctul de sosire il constituie elaborarea de bugete de cheltuieli pe ateliere, sectie, dupa care pot fi centralizate intr-un buget general al cheltuielilor indirecte.

Deoarece cheltuielile de regie au un continut eterogen, pentru a determina nivelul lor cat mai exact se folosesc doua procedee diferite, astfel:

a)     procedeul global

b)     procedeul analitic

Procedeul global presupune calculul cheltuielilor indirecte sub forma globala pe locuri de cheltuieli, fie:

pe baza cheltuielilor medii calculate in functie de datele provenite din mai multe perioade de gestiune anterioara (5 - 10 ani);

In cazul in care volumul mediu al productiei, calculat pentru aceeasi perioada anterioara este egal cu volumul standard al acesteia, cheltuielile medii devin cheltuieli previzionate. Daca volumul mediu al productiei nu este egal cu nivelul standard al acesteia, cheltuielile se coreleaza cu nivelul standard al productiei si daca nici in acest caz nu sunt suficient de stimulative, se procedeaza la micsorarea prin reducere cu cota procentuala corespunzatoare factorului de stimulare.

Aceasta varianta nu este reprezentativa deoarece nu permite stabilirea de responsabilitati pe feluri de cheltuieli si nici urmarirea lor pentru depistarea cauzelor care conduc la eventualele depasiri de cheltuieli.

prin luarea in considerare ca nivel prestabilit a cheltuielilor efectuate in anul precedent; bugetarea se face in mod similar ca si in cazul precedent.

Procedeul analitic (standardelor individuale) presupune stabilirea cheltuielilor de regie pe centre si feluri de cheltuieli, precum si in functie de comportamentul acestor cheltuieli in raport de volumul productiei (variabile, fixe, semivariabile).

Pentru cheltuielile indirecte variabile se procedeaza in mod similar ca la cheltuielile directe, daca exista posibilitatea determinarii lor pe baza de calcule sau pe baza de corelare cu volumul productiei.

Standardele individuale se determina in doua etape principale, astfel:

a)     determinarea costurilor variabile normale pe baza relatiei:

					Volumul activit`]ii standard
			Total costuri variabile din perioada precedent`
	Costuri variabile normale

Volumul activit`]ii realizate n perioada precedent`

= 

b)     determinarea costurilor standard variabile pe baza relatiei:

	Costuri  standard variabile				100 - % de economii de realizat n perioada standard
			Costuri normale variabile

= 

Pentru cheltuielile cu caracter fix, standardele individuale se stabilesc pa baza realizarilor din perioadele precedente, folosind media statistica, actualizata sau neactualizata.

Cheltuielile astfel determinate se inscriu intr-o situatie centralizatoare denumita bugetul de cheltuieli, care este un buget fix, deoarece el se refera la un singur nivel de activitate previzionata a se realiza in conditii normale.

Se pot realiza si bugete flexibile determinate pe mai multe niveluri de activitate tinand seama de faptul ca nivelul de activitate are influenta asupra cheltuielilor, iar in raport cu cheltuielile fixe se determina costul subactivitatii.

Prin urmare, in conditiile realizarii unor bugete flexibile cheltuielile variabile se vor determina proportional cu volumul productiei iar cheltuielile constante vor reprezenta nivelul cheltuielilor fixe. Corelarea cheltuielilor variabile cu nivelul productiei, se va face prin multiplicarea costului orar variabil pe total si pe fiecare fel de cheltuiala.

Bugetele flexibile permit gasirea rapida a nivelurilor previzionate in functie de noul nivel de activitate, fara a se proceda la o recalculare a acestuia.

La nivelul costurilor standard se pot calcula costuri complete sau costuri partiale. De regula, se calculeaza un cost de productie pe baza formulei:

Costuri directe de productie + costuri indirecte de productie

(costuri de regie ale sectiei)

Daca la nivelul purtatorului de costuri se calculeaza costurile complete, determinarea costurilor generale de administratie si a costurilor de desfacere este similara celei privind costurile de regie ale sectiei.

Pe baza costurilor standard totale se calculeaza costul standard pe unitatea de produs printr-o simpla diviziune a costurilor standard totale la cantitatea standard privind produsul nominalizat.

In cazul societatii analizate s-au intocmit:

trei bugete de cheltuieli indirecte de productie (variabile si fixe) corespunzatoare celor trei centre de cheltuieli (tabelele 79)

un buget al cheltuielilor indirecte de administratie colectate la nivelul sectiei care reuneste cele trei centre (tabelul 10)

trei fise standard pe produs corespunzatoare celor trei centre de cheltuieli (tabelele 1113)

Standardele de cheltuieli indirecte de productie si generale de administratie au fost determinate prin metoda analitica (a standardelor individuale).

Bugetele astfel intocmite se refera la un singur nivel de activitate previzionala, deci sunt bugete fixe.

Tabelul 7 Bugetul cheltuielilor generale de productie

Atelier nr.1

Produs: Burduf  244x127-65

- lei -

Tabelul 8 Bugetul cheltuielilor generale de productie

Atelier nr. 2

Produs: Burduf  305x165-85

- lei -

Tabelul 9 Bugetul cheltuielilor generale de productie

Atelier nr. 3

Produs: Burduf  380x230-110

- lei -

Tabelul 10 Bugetul cheltuielilor generale de administratie

- lei -

Tabelul 11 Fisa de cost standard

Produs: Burduf  244x127-65

Cantitate programata: 2520 buc.

Tabelul 12 Fisa de cost standard

Produs: Burduf 305x165-85

Cantitate programata: 2310 buc.

Tabelul 13 Fisa de cost standard

Produs: Burduf 380x230-110

Cantitate programata: 2520 buc.

Exemplificativ se va rezolva problema determinarii cheltuielii variabile pentru revizii tehnice, reparatii curente si intretinerea utilajelor in cazul unui centru de cheltuieli (atelier nr. 1), luandu-se in considerare ca baza de calcul, cheltuielile efectuate in anul precedent.

Volumul activit`]ii standard

	Costuri variabile normale

Total costuri variabile din perioada precedent`

Volumul activit`]ii realizate n perioada precedent`

=                      

	Costuri  standard variabile				100 - % de economii de realizat n perioada standard
			Costuri normale variabile

=  =

= 540.145  (100 - 17) = 2.938.320