Arhitectura moderna din romania in perioada 1920-1940

ARHITECTURA MODERNA DIN ROMANIA IN PERIOADA 1920-1940

PROGRAMELE SOCIAL-CULTURALE

Modernitatea, in acceptia societatii interbelice, cuprindea in domeniul cladirilor social-culturale si abordarea unor tematici noi, iar programele deja consacrate vor fi privite de pe positii diferite fata de arhitectura secolului trecut. Dorinta explicita a investitorilor de a patrunde in constiinta publicului cu o imagine de factura moderna se conjuga cu intentia tinerilor arhitecti de a lansa prin lucrarile lor noul curent al epocii. Concursurile de idei organizate pentru investitiile importante sau pentru problemele de sistematizare ale oraselor, au selectat proiecte indraznete, cu propuneri ce demonstreaza o gandire moderna pe toate treptele de conceptie a solutiilor. Principalele domenii in care s-au inregistrat realizari importante pot fi grupate in:

• Constructii pentru turism si loisir
• Constructii pentru sanatate
• Constructii pentru invatamant, culturale si administrative
• Constructii pentru expozitii nationale si internationale

CONSTRUCTII PENTRU TURISM SI LOISIR

Considerat pe buna dreptate ca o activitate de factura moderna, amplificata incepand cu aceasta tumultoasa perioada a istoriei, turismul, loisirul si implicit constructiile hoteliere ce le deservesc isi gasesc exprimarea in proiecte interesante, amplasate in mediul urban sau in ambientul statiunilor maritime si montane, ce ofereau un subiet de studiu nou, ducand la rezolvari deosebite. O succinta analiza permite sa se constate:

• Hotelurile amplasate in mediul urban acumuleaza o tendinta de mentinere a tinutei ce tinde spre monumentalitate, prezentand in general o tratare verticala a fatadelor si o compozitie volumentrica cu tendinte spre o severa disciplina a formelor. Ele pastreaza ceva din sobtritatea cladirilor existente in centrele marilor orase. Totusi noutatea se manifesta in functiune si limbaj formal bazat pe eleganta si pe caracterul simplu si demn al compozitiei. Exemple: Hotel 'ARO', 1937-38 Brasov, arh. H.Creanga; Hotel 'Ambasator', 1937 Bucuresti, arh. Arghir Culina; Hotel 'Savoy' (Cina) Timisoara 1936. arh. Michael Wolf etc.
• Hotelurile situate in cadrul natural, definit de elemente de relief spectaculoase, certifica abilitatea cu care sunt valorificate calitatile sitului, inscriind volumul armonios, rational adaptandu-l la caracterul mediului inconjurator. Se remarca tendinta in tratarea volumelor cu registre orizontale, alternand suprafetele pline cu zonele vitrate, marcate pe alocuri de accente verticale. Proiectele detin directii functionale clare, in consonanta cu o utilizare eficienta a calitatilor terenului, o orientare optima a incaperilor destinate publicului, cu o corecta repartizare a anexelor ce deservesc buna functionare a hotelurilor. Exemple: Hotel 'Bellona', Eforie, 1933 arh. G.M. Cantacuzino; Hotel Cota 1400, 1930-37, arh. M. Cherembach si I. Teodorescu etc.

Alta categorie de constructii legate de acest program de turism si loisir o reprezinta casele si caminele de odihna. Constituie de obicei pentru functionarii unor societati particulare sau de stat, ele contin spatii pentru activitati de club, reuniuni sau unitati de cazare de factura unui hotel. Libertatea programului, calitatile deosebite ale amplasamentelor au stimulat elaborarea unor proiecte in care predomina coerenta si forta expresiva. Exemplele existente sunt edificatoare: Casa de odihna a Societatii Gaz - Electra, Snagov, ea este reprezentativa pentru activitatea unuia dintre marii arhitecti si profesori ai epocii, Octav Doicescu. Se regasesc aici suprafetele simple, unchiul drept, transparenta marilor zone vitrate, fluenta spatiilor interioare, reunite intr-un gest creator liber. Alt exemplu il constituie Caminul Corpului Didactic, Eforie, proiectat de un alt remarcabil profesor arhitect Constantin Lotzu. El se apropie mai mult de programul de hotel. Integrata in peisajul inconjurator, constructia se inscrie in orizontalitatea liniilor pasajului maritim.

CONSTRUCTII PENTRU SANATATE

Se remarca o preocupare sporita pentru constructiile din domeniul ingrijirii sanatatii. Spitalele si in special sanatoriile, devin o tema importanta la nivel mondial. Nu ne surprinde deci faptul ca sunt consemnate numeroase concursuri de idei pentru aceste programe, iar lucrarile ce datoreaza din aceasta perioada reprezinta exemple emblematice pentru arhitectura interbelica. In alcatuirea lor apare aprofundarea problemelor fluxurilor functionale, a normelor igienice si nu in ultimul rand a preocuparii pentru o expresie plastica simpla, cu volume rezultate din compunerea ingenioasa a corpurilor cu o geometrie pura. Sintetizand capacitatea creatoare a unora dintre cei mai de seama arhitecti romani, aceste cladiri au ramas ca elemente de referinta pentru arhitectura moderna dintre cele doua Razboaie Mondiale. Exemple de marca sunt: Sanatoriul Crucii Rosii 'Toria' Covasna, 1935, arh. Prof. Grigore Ionescu; Sanatoriul 'Bugaz', Cetatea Alba, 1933-34, arh. Angello Viecelli. Se constata existenta unei conceptii echilibrate, bine formata si stapanita in raport cu ceea ce se considera ca fiind aportul de noutate adus de Miscarea Moderna si de ceea ce se instituise deja ca 'Stil International'.

CONSTRUCTII PENTRU INVATAMANT, CULTURALE SI ADMINISTRATIVE

Amplasamentul lor, prin natura tematicii, este exclusiv in mediul urban. Sunt parcurse etape si cai de evolutie ce depasesc momentul optiunilor traditionale pentru monumental. Investitorii deschisi spre 'europenizare' sustin tendinta aproape unanima a arhitectilor de a prelucra o noua conceptie de arhitectura. Institutii culturale ca Academia Romana fac apel la arhitectii tineri, dar deja consacrati, pentru intocmirea unor proiecte adesea definitorii pentru prestigiul breslei in general. Exemple: Fundantia 'Dalles', Bucuresti 1932, arh. Horia Teodoru, Biblioteca Academiei Romane, Bucuresti 1936-38, prof. arh. Duiliu Marcu. Sunt abordate aici formule ingenioase de iluminare naturala a salilor de expozitie, principii noi de functionare a bibliotecii, prin relationarea corecta a functiunilor, prin detaliile sau mobilierul specific. Volumetria simpla si severa utilizeaza ritmul elementelor verticale, care conduc la o compozitie bine structurata, ce reevalueaza principiile vechi de proiectare.

Pozitia fata de constructiile scolae se modifica, primind nota de noutate inregistrata in general in activitatea arhitectilor romani. Proiectele destinate spatiior de invatamant se remarca printr-o renuntare la orice forma de decoratism. Cautarile formale si functionale inregistreaza salturi spectaculoase, generate de imperativele pedagogiei moderne. In aceste caracteristici se inscriu: un proiect pentru Scoala Comerciala, 1932, ramas nerealizat; Grupul Scolar Mihai Bravu, Bucuresti, 1937; Scoala pentru copii mici 'Floreasca', Bucuresti, 1936-37, arh. H. Creanga; Sibiu, 1935 si Colegiul Universitar Cluj, 1937, arh. Gabriel Cristinel, unde autorul este inca marcat in exprimare de momentul desprinderii de tenta clasicista, monumentala si introducerea reprelor noi in structura compozitionala.

Constructiile pentru activitati sportive sunt legate de marile proiecte de amenajare a spatiilor verzi si parcurilor. Exemplele sunt numeroase: Strandul Kiseleff, Bucuresti 1929, arh. M.Iancu; Proiect pentru Stadion Muncitoresc, str. Veseliei-Filaret, Bucuresti, 1930, arh. Tascu Ciulli; Stadionul ONEF, Bucuresti, 1933-39 (disparut) arh. H.Creanga.

Se construiesc acum si noile cladiri pentru gari si autogari: Gara Regala Bucuresti Mogosoaia si Gara Regala Sinaia, 1936, arh. D.Marcu; Aerogara Cetatea Alba si Aerogara Cernauti, arh. C. Dragu etc. La aceste proiecte noutatea programelor se interfereaza cu solutiile functionale rational gandite. Desi pastreaza o nuanta de monumentabilitate, ele se detaseaza de arhitectura traditionala, urmarind consecvent o adaptare la cerintele impuse de functiune.

Cladirile publice pentru birouri si sedii de firme devin o tema de proiectare frecvent solicitata de diferiti comanditari, in contextul dezvoltarii generale a societatii. Marile societati particulare, sau monopolurile de stat, isi construiesc noi sedii care sa raspunda necesitatile functionale de ultima ora si care se disting prin sobritate si armonie a proportiilor, fiind creatiile unora dintre cei mai reprezentativi arhitecti romani. Dintre numeroasele exemple existente amintim: Proiect pentru Palat Administrativ CFR, 1930, arh. Titu Evolceanu si O. Doicescu; Palatul Telefoanelor, Bucuresti, 1933, arh. Louis Week, Walter Froy, Van Saanen Algi; Sediul firmei Kocsis, Brasov, 1930-33, arh. Ion Ionescu; Proiect pentru cladirea ISAR, 1936, arh. D. Marcu; Sediul Monopolurilor de Stat, Calea Voictoriei, Bucuresti, 1934-41, arh. D. Marcu; Casa Centrala a Asigurarilor Sociale, Timisoara, 1936 arh. Ionescu si Leiba Simon; Imobilul 'Adriatica', Calea Victoriei, Bucuresti, 1935, arh. Rudolf Fraenkel, Teller si Savulescu etc.

Lucrarile cu aceste tematici, unele complet noi, altele reinterpretate de pe pozitii noi, au fost un prilej de participare, prin contributii valoroase, la crearea unui statut nou al arhitecturii si la modernizarea progresiva a centrelor urbane. Expozitiile nationale si internationale au construit un prilej de afirmare a realizarilor culturale si economice. Dintre expozitiile organizatate in tara 'Luna Bucurestilor' devine in perioada interbelica a manifestare de traditie. De la prima sa editie in 1935, amplasata in Parcul Carol si initiata de primarul capitalei Alexandru Donescu, se constata preocuparea pentru tematica consacrata problemelor legate de evolutia oraselor si sintematizare urbana. Expozitia se integra intr-un program de anvergura, costituit cu scopul organizarii urbane judicioase a principalelor orase ale tarii si in special a capitalei. Parcul Herastrau a gazduit o parte din editiile urmatoare ale acestei manifestari. Amenajarea si sistematizarea acestui loc de agrement, ce beneficiaza de un cadru natural remarcabil, a facut si ea parte din actiunile organizatorilor Expozitiei.

Pavilioanele expozitionale au fost concepute ca si componente ale unei arhitecturi reprezentative, motivand astfel o cantonare a registrului formal mai mult in sfera tentelor clasicizante decat in zona curentului modernist. Optiunea stilistica a acestor pavilioane tinde sa se apropie de formulele neoclasice germane sau italiene, ce au generat in anii '30 premizele aparitiei in aceste tari, ca si pe intreg continentul, a asa zisei 'arhitecturi reprezentative'.

Expozitiile internationale au oferit posibilitatea deschiderii spre schimbul de informatii si idei in domeniile stiintei, tehnologiei, artei si culturii in general. Pavilioanele Romaniei la diversele editii ale acestor reuniuni internationale a fost subordonate ca gandire aceluiasi sistem de reprezentativitate, ce promoveaza o arhitectura mai putin directionata spre Miscarea Moderna, indreptata spre neoclasicism, sau stilul neoromanesc, cu vadite intentii insa, de claritate si simplitate formala, ce denota un mod original de decodificare si prelucrare a canoanelor stilistice.

Amintim aici: Expozitia Targ a Industriei Romanesti 1934, Pavilionul Industriei de Geamuri, arh. Jean A. Melun; Pavilionul Romaniei la Expozitia Inernationala Bruxelles, 1935, arh. C. Mosinschi; Pavilionul Romaniei la Expozitia Internationala, Belgrad, 1937, arh. Victor Smighelschi; Pavilionul Romaniei la Expozitia Internationala, Paris, 1937, arh. D. Marcu; Restaurantul romanesc la Expozitia Internationala, Paris, 1937, arh. D. Marcu; Expozitia :una Bucurestilor', Bucuresti, 1938, arh. H. Creanga, Haralamb Georgescu, M. Ricci, I. Davidescu, ing. Vlad Radovici; Pavilionul oficial al Romaniei la Expozitia Internationala, New York, 1939, arh. G. M. Cantacuzino; Pavilionul Romaniei la Trienala de la Milano, 1941, arh. N. Nedelcu si N. Cucu; Pavilionul CFR la Expozitia 'Luna Bucurestilor' 1940, arh. N. Nedelcu. Importanta Expozitiilor nationale si internationale trebuie privita in primul rand pentru validarea creatiilor culturale, tehnice si stiintifice pe plan national si international puse in contact direct cu cele mai importante manifestari mondiale ale perioadei.