SIMBOLISTICA LA PELASGI

Daca dupa N. Densusianu pelasgii au construit cel mai mare si mai puternic imperiu in Europa preistorica, intinzandu-se din pustiurile Saharei pana in muntii Norvegiei, din pacate nu au lasat nimic scris care sa le dovedeasca trecutul maret in afara de pietre si ruine cu 'zmangalituri' ciudate, despre care nimeni nu s-a gandit ca ar putea reprezenta ceva.
Alergand pe ininsurile Europei, raspindindu-si cultura si limba, arienii, pelasgii, tracii au generat 'cultura latina'. Inotdeauna in spatete unei culturi mari se gaseste o alta, neobservata, uitata, neglijata, ignorata Si care a fost cultura, civilizatia in spatele celei grecesti,latine?
Departe in lume, foarte departe, pe intinsurile Asiei, tocmai in India, o civilizatie Ariana i-a 'invadat', in urma cu 4-5000 de ani, provocind o adevarata 'explozie', nu numai culturala, dar si sociala. Indienii isi amintesc si azi de acei arieni, popultie alba, care s-a suprapus populatiei locale negroide si, din dorinta 'rasista' de a nu se amesteca fizic cu populatia locala au creat 'castele', ei reprezentand-o pe cea a 'ramanilor' (brahmanilor).
Cultura Vedica, considerata pana azi cea mai veche din lume, din care isi trag originea cele caldeiana, egipteana, iudaica si crestina, care sta la baza intregii civilizatii a lumii, este considerata ca pornind din spatiul Carpato-Dunarean (si nu de catre romani, ci de cei de la Cambridge-Anglia, precum si de catre americani si asta nu de 5 sau 10 ani, ci de mai mult de o suta de ani!). Cand ni s-a spus noua in istoria 'noastra' de posibilitatea originii Culturii Vedice de la noi cati dintre romani au auzit despre ea?!
De multe ori trebuie sa ne uitam la istorie 'privind ca in oglinda retrovizoare a automobilului' (privind in ea in spate te ajuta de fapt sa mergi inainte!), observand efectele unei civilizatii asupra altora si descompunand-o cu privirea. Este foarte greu de imaginat cautarea urmelor acelei imense civilizatii pelasgice in centrul Asiei, dintr-o perioada preistorica fara literatura scrisa (cel putin negasita inca), fara anale si cronici, ci numai cu ce a ramas in 'literatura vorbita' vedica.
Cand, nu de mult, vorbeam cu un prieten, R. Cristian, despre relatia dintre traci si sanscriti, el mi-a replicat imediat: 'cu ani in urma ma aflam in Tibet, intr-unul din templele hinduse, acomodandu-ma religiei locale, am fost surprins de asemanarea cuvintelor acestora cu cele romanesti nimeni in lume, nici un popor nu are cuvantul OM '.
Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891) in DOCTRINA SECRETA - o sinteza a stiintei, religiei si filozofiei, aminteste despre acei 'pur arieni', ale caror urme se gasesc peste tot in Europa, urme pe care Dr. Schliemann le scoate la iveala din ruinele Troiei, semne si simboluri gravate pe pietre, vase si obiecte, de neinteles si ignorate ca atare ori considerate simple ornamente, dar carora ancestorii nostri le dadeau intelesuri mistice (legate de acel Arhitect al Universului) pe care le mai gasim inca in culturi izolate, uitate in lume.
Cand in vara anului 1995 calatoream in Orient, m-am oprit si in insula Bali din Arhipeleagul Indoneziei, a carei populatie hindusa traia intr-o epoca uitata de sute de ani, inchinandu-se la zei si zeite luate dintr-o lume de povesti, construind 'in disperare' temple ciudat ornamentate si colorate, cu zvastici desenate pe pietre de hotare si care, cu superstitii necunoscute noua, traieste intr-o lume spirituala amintindu-mi de cea a noastra, tracica, unde un simplu cerc desenat sau sapat in lemn avea o anumita insemnatate, iar daca-i adaugau un punct, o linie ori o cruce in mijloc isi schimba cu totul intelesul.
In acest univers difuz de religii uitate, pierdute sau actuale, in care lumea preistorica ne invadeaza prezentul prin simboluri ciudate, in care-i descoperim pe strabunii nostri pelasgii arieni raspandindu-se spre vestul Europei dand nastere la italieni, spanioli, portughezi si francezi - ori raspandindu-se in Asia imprastiind cultura vedica ce renaste acolo departe ori cutreierand drumurile Asiei Mici, trecand peste Egipt pana in Caldeea, creand sacrul si ocultul in Babilon uneori ai impresia unui chibrit aprins intr-o magazie de praf de pusca, veche si uitata, dar care inca poate exploda.
Cine au fost acesti arieni, pelasgi, traci in ce colturi uitate ale lumii ori ale tarii noastre vor descoperi arheologii intr-o zi trecutul lor simbolistic-spiritual pe care azi il vedem doar ca reflexii ale unor imagini din oglinzile istorice ale altor popoare, cu care au venit in contact!

SIMBOLISTICA LA PELASGII-ARIENI

Cercul simplu - pe care-l gasim si azi sculptat pe poarta de la intrarea ograzii taranului roman ori pe sub cornisele caselor, desenat si multiplicat Ce o fi insemnand? V-ati gandit ca acum 5-6 milenii avea o insemnatate?

Cercul este o unitate divina, de unde totul porneste si se reintoarce. Este universul fara limite, este energia emanata de zeul suprem, Gebeleizis; circumferinta lui este uneori interpretata ca linistea mentala a fiintei umane. Cand fata discului este alba, fundul negru ar reprezenta marea respiratie, miscarea continua a universului in sens nelimitat.

Cercul cu un punct in mijloc - in credinta arienilor din Rig-Veda reprezinta prima diferentiere a manifestarilor periodice si eterne in natura, asexuale si infinite.
Asa il considerau stramosii nostri acum mai bine de cinci milenii.
Ce usor le-a fost 'filozofilor' greci ai antichitatii sa-i 'transfere' aceasta cultura si s-o traduca in greceste! Cercul cu punctul in mijloc mai reprezinta in cultura Arienilor si spatiul potential in contact cu spatiul abstract. Tot el inseamna si redesteptarea naturii, trezirea universului, fiind un semn Universal pe care-l gasim si in KABALA. Cand acesta a cazut in mainile crestinilor nestiutori ai simbolismului universal, acestia l-au confundat cu 'MUNDANE CROSS' (CRUCEA LUMII). Ce spuneti stimati cititori, sa ne continuam calatoria in lumea simbolistica generata de ai nostri stramosi? Cercul in care punctul central se transforma extinzandu-se intr-un diametru simbolizeaza, se pare, DIVINA IMACULATA, MAMA NATURA. Este considerat uneori ca o umbra, o aluzie la procreatie.

Cand linia este verticala, cercul simbolizeaza separarea sexelor (sa fi cunoscut acest simbol si sculptorul Brancusi? cine stie?). Este un semn mai mult feminin, omul isi cunoaste mai bine mama decat tatal (natura si pana la o anunmita limita, chiar unele Spirite, sunt considerate de sex feminin.)

Lucrurile incep sa se complice cand punctul central se extinde in patru puncte cardinale dand nastere la asa numita si controversata CRUCE A LUMII - MUNDANE CROSS.

La acest moment se considera ca lumea a atins nivelul celei de-a treia rase si este 'semnalul inceperii vietii oamenilor' (sa fie si un simbol Lemurian?); simbolizeaza purul PANTEISM, doctrina care considera Zeul Suprem nimic altceva decat fortele si legile Universului, fiind mai mult o 'credinta' ateista din acest punct de vedere. Sa fie aceasta oare o simbolistica veche de milenii? Nici nu ne vine a crede! Si azi bunicile noastre la tara il deseneaza pe colaci si cozonaci, avand insa un inteles schimbat; la crestinii mistici este simbolul 'unirii dintre spini si cruce', coroana din spini de trandafiri uscati pusa pe capul Domnului Isus Cristos: 'The Union of the Rose and Cross' ori 'Rosi Cruciati' ('Rose Cross').

Cand cercul dispare simbolul isi schimba si el sensul: lumea se schimba - unii, tilutenii, il considera simbol al aparitiei celei de-a patra rase Dar crucea, necircumscrisa, devine uneori simbol 'phallic'. Tarziu in istorie cand va apare crestinismul, ea va deveni un simbol reprezentativ acestuia.

Dar, surpriza, punctul central uneori se raspandeste numai in trei puncte cardinale, insemnand 'TAU'. Cand Biblia ne povesteste de Noe si de Potop nu credem ca se va descoperi aceeasi istorie la Caldeeni, de aceasta data cu cateva sute de ani inaintea crestinismului, avandu-l ca erou pe XISUTHRUS Dar iata ca si ei, caldeenii, au luat aceasta poveste de la arieni; in alegoria lui VAIVA SWATA MANU se vorbeste despre Potop si aventurile eroului principal. Cum sa nu-i credem acum pe Fenicieni, care-i acuzau pe Caldeeni, pe Egipteni si pe Israeliti, ca-si construiau cultura pe cea a misteriosilor pelasgi?

Cand TAU coboara ajungand tangent la polul sudic al cercului regasim Emblema Vietii, cum de altfel o vom gasi mai tarziu la vechii egipteni.

Crucea Lumii, Mundane Cross, coborand partial in afara cercului o va simboliza pe Venus (Isis) la vechii greci.

Ciocanul lui Thor (Thor's hammer) sau Crucea Jaina sau simplu Zvastica intr-un cerc Crucea Hermetica. Cand este separata de cerc are si un inteles 'phallic': reprezinta cea mai filozofica stiinta a simbolurilor, fiind cea mai complexa forma a muncii de creatie si evolutie, a renasterii, fiind ascunsa in religiile oricarei vechi civilizatii.

La Caldeeni (civilizatie nascuta intre cele doua fluvii Tigru si Eufrat - in zona Irakului de azi, cu orasul Babilon dominand lumea antica) in 'Cartea Numerelor' cat si in 'Cartea Misterelor Ascunse' se vorbeste despre ciocanul lui Thor ca despre o arma magica folosita de pitici in lupta impotriva gigantilor ori impotriva fortelor Titanice pre-Cosmice ale Naturii. Ciocan al Creatiei, cu cele patru brate indoite in unghiuri drepte, sugerand miscarea continua, revolutia Cosmosului invizibil si el fortelor lui; cele doua linii din mijloc reprezinta spiritul si materia in timp ce bratele indoite (unul in sus -reprezentand Cosmosul, iar altul in jos - Pamantul) si sunt legate intre ele prin Spirit si Materie.
Semnul zvasticii, nascut in conceptia mistica a Arienilor timpurii (pelasgilor), dupa Blavatsky (vol. 2, pag. 99) si de ei plasat ca semn al Eternitatii il gasim pe capul lui Ananta, este Alpha si Omega al fortelor creative ale Universului, de la forta pura Spirituala la cea Materiala, este cheia ciclului Stiintific, Divin si Uman. Ea va fi preluata si de Marii Maestri ai lojilor Masonice. Cand Schliemann, sapand in ruinele vechii Troia, a scos la lumina obiecte cu ornamente ciudate si 'fara sens', el de fapt scotea la lumina, reanviind traditia pelasgica a celor mai vechi Arieni, simboluri vechi de peste 50 de secole, despre care si N. Densuseanu aminteste in 1884 in a sa 'Dacia Preistorica', mentionand Pasarea Phoenix care venea din nordul Egiptului sa moara in Muntii Cernei, pentru a renaste din propria-i cenusa. Ea purta in cioc acest semn al vietii vesnice si al eternitatii.

Este un semn sacru care in preistorie simboliza pe al 7-lea Constructor al 'Universului de mai jos',al 'Universului fizic'.

El ii reprezinta pe cei sapte constructori ai lumii avindu-l in centru pe conducatorul lor, pe DAKSHA, reprezentind si cele 7 perioade ale creatiei. Si nu ne mira cind autorul lui Qabbalah remarca ca cu sute de ani inaintea Crestinismului, lumea era dominata de religia NOASTRA, RELIGIA INTELEPCIUNII, religie pe care ei Vedicii,Carpato-Dunarenii,au purtat-o prin Asia Centeala,Persia,India si Mesopotamia,de la Ur si Haran pina in Palestina.. Fii ALESI AI MARELUI ZEU DAKSHA, dacii,carpato- dunareni si-au revarsat cultura nu numai asupra Egiptului, dar si a Chinei si in special a Indiei.
Cind cu multe mii de ani mai tirziu se nastea crestinismul, el Isus Cristos in cei 17 ani ai disparitiei lui, nu a facut altceva decit sa calatoreasca pe urmele noastre a vedicilor. Si ca un bun elev sa se indoctrineze cu aceasta religie a intelepciunii si ca un adevarat vedic, nascut de doua ori, sa se intoarca si sa o propavaduiasca (dupa cum Elizabeth Clare Prophey in cartea 'The Lost Years Of Jesus' incearca sa ne convinga, prezentindu-ne evidente documentare despre aceasta calatorie.)

Unul dintre cele mai vechi simboluri este cel ce era tatuat pe capul marelui zeu al creatiei, al Genezei lumii, a celui ce si-a asezat pe primii 10.000 de fii- 'pe poporul ales'- pe cele mai frumoase plaiuri ale lumii. Acest semn se gaseste pe capul zeului 'DACIA' (DAKSHA)-fiind si un simbol al apei, al potopului si al materiei. Il gasim si astazi peste tot cuprinsul vechii Dacii-tara pe care EL marele zeu al genezei lumii a iubit-o asa de mult' Tara Zeilor'. Dar nu numai la noi ci si peste tot in lume, il vom gasi mai tirziu,ca in vechiul alfabet heroglific egiptean avind inteles de apa. El apare persistent pe portalurile caselor taranilor daci, ori pe covoare,ori pe fote si tesaturi, aratind ca respectivii sint alesii fii ai lui DAKSHA a lui Dacia-pe care chiar daca aparent ei l-au uitat, EL inca continua sa-i protejeze pe ei,pe noi, fii lui iubiti, primii fii ai genezei lumii.
SPIRALA DACICA este poate cel mai caracteristic, dar si cel mai ermetic simbol al poporului nostru: -simpla, dubla si in special tripla ,ea probabil reprezinta viata vesnica ce ne-a harazit-o EL, DAKSHA zeul suprem si zamisluitor-creator al poporului DAC.
Este semnul nemuririi natiei noastre, al raspindirii noastre in spirala, spre infinit, fara a ne uita niciodata,originea Daca, este semn al poporului ales de el DAKSHA zeu al genezei care sa-l reprezinte aici pe pamint,este semnul nemuririi fiilor lui; este si cu sens de blestem, pentru cei ce-si uita limba, neamul.

PENTAGRAMA MAGICA Dacica dupa Prof. Dumitru Balasa face parte din tezaurul de cultura dacica fiind identificata in Pestera de la Chindia, din jud. Mehedinti, de Vasile Boroneant fiind prezentata si in revista 'Arhitectura', de Silvia Paun, ca un insemn dacic vechi cu mii de ani inainte de Pitagora; acesta o va studia mai tirziu impreuna cu alti ucenici greci in universitatea Zalmoxiana, ducind acest semn pina in Atena si facindu-l cunoscut sub numele de 'Diagrama lui Pitagora'. Despre aceasta pentagrama magica gasita si pe o caramida la biserica fostei minastiri Stanesti de linga Dragasani, arhitectul Andrei Panoiu vorbeste in 'Arhitectura Gorjului', Bucuresti, 1982, P.118: 'semn de mare mester'. Acest semn, amulet, dupa credinta daco-getilor era asezat in fata templului Zalmoxian pentru a impiedica intrarea strigoiului sau a oricarui duh malefic. El se va transforma in decursul timpului intr-un simbol esoteric, cel a lui Kali Yugo, steaua in cinci puncte inversata; este un semn magic de folosire a puterii primita de la un spirit rau in bine. Cind cele doua picioare de sus sunt indreptate spre rai - este si un semn ocult folosit de multe ori in ceremonii magice.

Majoritatea simbolurilor pe care vi le-am descris le intalnim si astazi peste tot in Romania, sculptate pe portile caselor, asezate cuminti si tacute sub cornisele caselor, pe vase si pe covoare, intelesul lor fiindu-ne de cele mai multe ori necunoscut. Vor ramane ele in continuare niste taine? Sau NOI le vom cauta si interpreta acum?!
Ele nu mai sunt 'floricele ornamentale', ele sunt simboluri ale culturii noastre spirituale de peste 50 de secole. Sa le cautam Sa le intelegem Sa le respectam