|
|
|
Relatia dintre incipit si final intr-un basm: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga
Basmul reprezinta "oglindirea vietii in moduri fabuloase" (G. Calinescu) sau intr-o definitie standard: basmul este naratiunea de mare intindere, in care binele lupta impotriva raului cu puteri supranaturale si invinge intotdeauna.
In lucrarea "Morfologia basmului", Vladimir Propp, reprezentant al scolii formaliste ruse, evidentia o structura a basmului clasic, identificabila fie in basmul cult, fie in cel popular. Din acesta structura, cele mai importante momente sunt cele care tin de evolutia eroului, cum ar fi: calatoria de initiere a acestuia catre un spatiu miraculos, peste noua mari si noua tari sau la capatul lumii, semnalarea unei interdictii pe care eroul o incalca, pedeapsa primita si trecerea probelor in urma carora eroul biruie raul si devine invingator, dar si relatia dintre incipit si final. In literatura romana o capodopera a genului este "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga, opera ce pastreaza elemente ale basmului popular, intre care si structura inchisa, marcata de formule narative initiale si finale.In incipit, dupa utilizarea formulei "Amu cica era odata" al carui rol este de a-l introduce pe cititor intr-un univers fabulos, fara a preciza tipul si spatiul, este semnalata o lipsa care va fi remediata de catre erou: Imparatul Verde nu are urmasi si ii cere fratelui sau sa i-l trimita pe cel mai destoinic dintre feciori. Dupa esecul fiilor mai mari, mezinul isi incearca norocul si, sfatuit de Sfanta Duminica, ii cere tatalui sau calul, hainele si hainele de pe vremea cand era mire, si dupa ce trece proba curajului, la care este si el supus, porneste in calatoria de initiere nu inainte de a se semnala o interdictie din partea tatalui: sa nu se imprieteneasca cu omul rosu si mai cu seama de cel span. Pentru ca nu reuseste sa treaca de un hatis intunecos si se rataceste, fiul craiului incalca interdictia si apeleaza la ajutoul Spanului. Pedeapsa este pe masura: pacalit de Span, intra intr-o fantana de unde nu mai poate iesi, pana ce nu jura credinta noului stapan. Fiului craiului isi pierde identitatea, devine Harap-Alb, sluga a Spanului, iar Spanul este acum fiu de crai. La curtea lui Verde Imparat, Harap-Alb trece trei probe ajutat de Sfanta Duminica, de calul sau nazdravan, de cinci monstri simpatici, de regina albinelor si de cea a furnicilor. El aduce salata din gradina ursului, blana batuta-n pietre scumpe a cerbului si pe fata Imparatului Ros. Depasirea probelor il face invingator, caci fata imparatului il demascheaza pe Span iar calul il ucide, Harap-Alb devenind in final imparat.Tot acest traseu initiatic este parcurs de fiul craiului intre un incipit si final simbolice.Incipitul, prin formula "Amu cica era odata" , situeaza naratiunea in atemporalitate, intr-un timp mitologic, fabulos. De asemenea, spatiul este nedefinit, nu se dau relatii cu privire la locul in care se afla craiul si cei trei fii ai sai, dar se stie ca eroul va pleca la celalalt capat al lumii, la unchiul sau. Se desluseste astfel o prima categorie estetica: miraculosul. Incipitul contine de asemenea un prim simbol existent in toate basmele, cifra 3, care reprezinta desavarsirea, perfectiunea (craiul avea 3 feciori, Imparatul Verde avea 3 fete), simbol ce va reaparea pe parcursul actiunii.O deosebire intre basmul popular si cel cult o reprezinta faptul ca, in cel din urma, eroul va remedia lipsa, nu mai este chiar din incipit un individ maturizat, model de frumusete fizica, morala si spirituala, ci apare ca un personaj la inceput de drum, neinitiat. Traseul parcurs de acesta, probele la care va fi supus vor avea rolul de a-l pregati pentru viata. Finalul basmului inseamna in primul rand remedierea situatiei problematice din incipit, prin pedepsirea si omorarea Spanului, dar si prin recompensarea personajului pozitiv. Prin urmare, si in basmul cult, binele iese invingator din lupta cu raul. Dar finalul unui basm cult inseamna si sfarsitul procesului initiatic al potagonistului, care va deveni imparat, casatorindu-se cu fata lui Rosu Imparat. Nu intamplator basmul se incheie cu pedepsirea raufacatorului, pentru ca prezinta mentalitatea omului din popor, conform careia binele triumfa intotdeauna, iar starea fireasca este cea de bunadispozitie si de optimism.Formula narativa finala anunta un ospat de dimensiuni simbolice, la care a luat parte si povestitorul. Rolul acesteia este acela de a readuce cititorul in situatia initiala, in lumea reala. Asadar, incipitul si finalul unui basm cult sunt elemente de structura cu semnificatii bine determinate, sunt poarta magica prin care cititorul intra intr-un univers miraculos, al tuturor posibilitatilor, cu personaje care stranesc rasul fara a inspaimanta prin infatisarile lor, si acesta revine in realitatea cotidiana intelegand, probabil, ca totul este de fapt "o transfigurare in moduri fabuloase a realitatii".
