Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata

Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata

Proza literara reprezinta o modalitate de redactare care se poate defini prin opozitie cu poezia. Ea se deosebeste de poezie prin lipsa structurilor prozodice: rima, ritm, vers, strofa si prim elemente de substanta. Din punct de vedere stilistic, de-a lungul diferitelor curente literare, proza a suferit diferite influente.

Se stie ca romanticii au preferat, ca expresie directa a sentimentelor si a ideilor, genul liric, astfel incat proza romantica nu se caracterizeaza prin densitate epica, ci prin subiectivitate si lirism.

Romantismul este un curent literar, care a produs cea mai profunda schimbare de viziune asupra creatiei artistice si care a aparut ca reactie impotriva regulilor stricte a clasicismului. Apare in Franta la sfarsitul secolului al XVIII-lea, culminand in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Se raspandeste rapid in intreaga Europa, capatand caracteristici specifice pentru fiecare cultura in parte. Estetica romantismului este formulata de marele scriitor francez Victor Hugo, in prefata la drama romantica Cromwell. Datorita unor conditii istorice, sociale si culturale, romantismul romanesc se manifesta mai tarziu, reprezentantii renumiti fiind Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Ion Heliade Radulescu.

Actul de nastere al romantismului in literatura romana este considerat articolul "Introductie" aparut in revista "Dacia literara" in primul numar in anul 1840. Aceasta este un adevarat articol-program care defineste specificul romantismului romanesc.

In proza, scriitorului i se da o foarte mare libertate de creatie atat in privinta tematicii cat si in privinta limbajului si a personajelor. Temele preferate de scriitorii romantici erau: calatoria, istoria, aventura, dragostea. Romantismul a permis dezvoltarea tuturor speciilor narative existente si astazi, mai putin reprezentate in perioada clasicismului, precum: nuvela, romanul, povestirea. Prozatorul are voie sa-si aleaga personajele din orice mediu social. Personajul este construit antitetic, cu puternice conflicte interioare, raportandu-se la realitate intr-un mod foarte subiectiv. In privinta limbajului artistic, prozatorul foloseste o varietate de registre stilistice: limbaj familiar, popular, de jargon, argotic etc., limbajul devenind si o modalitate de caracterizare a personajelor.

Costache Negruzzi este un reprezentant al romantismului romanesc care s-a remarcat ca un mare prozator, nuvela "Alexandru Lapusneanul" ramanand modelul clasic de nuvela istorica. Sursa de inspiratie au constituit-o vechile cronici si cea a lui Grigore Ureche care relateaza pe larg cele doua domnii ale voievodului. Tema nuvelei este prezentarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul, domnitorul Moldovei.

Fiind i creatie romantica, compozitia capata echilibru prin segmentarea textului narativ in 4 capitole ce corespund momentelor subiectului. Totodata aceste capitole poarta cate un moto semnificativ pentru continutul lor. Astfel primul capitol are ca moto cuvintele lui Lapusneanul, rostite catre solia de boieri care ii ceruse sa se intoarca de unde a venit pentru ca norodul nu-l vrea: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu.". Hotararea voievodului de a-si recapata pozitia pe tron si de a se razbuna, constituie intriga actiunii. Actiunea se desfasoara in urmatorul capitol (incendierea cetatilor, confiscarea averilor boieresti si uciderea unor boieri), care poarta ca moto avertismentul vaduvei unui boier decapitat, adresat doamnei Ruxanda: "Ai sa dai sama doamna!". Capitolul urmator atinge punctul culminant prin uciderea fara mila a celor 47 de boieri si poarta ca moto cererea vindicativa a norodului "Capul lui Motoc vrem!". In capitolul al IV-lea este infatisat deznodamantul, moartea domnitorului prin otravire, capitolul aflandu-se sub cuvintele lui Lapusneanul rostite din patul de moarte: "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu.".

Fiind un personaj romantic, domnitorul este un personaj complex si exceptional, intruchipand tipul domnitorului tiran si crud. Este construit pe baza unor contraste puternice, fiind impletirea insusirilor pozitive si negative: abilitatea politica si inteligenta sa este opusa patimii razbunarii dusa pana la extrem. Datorita dorintei sale de a se razbuna, domnitorul ajunge sa se comporte anormal, faptele sale nu mai sunt explicabile pe cale rationala. In fata macelului Lapusneanul se simte satisfacut, razand si bucurandu-se de spaima provocata in sufletul lui Motoc. Cand credem ca in sfarsit domnitorul va inceta oribilele crime, intervine moarte lui Motoc pe care-l da in mainile norodului. Scena este memorabila si socanta in acelasi timp, la fel si cuvintele lui Lapusneanul, referindu-se la multime: "Prosti dar multi". Suntem ingroziti de insusirile antitetice ale personajului, de inteligenta si viclenia sa intr-un amestec ciudat de exces de cruzime.

In relatia cu celelalte personaje, voievodul se dovedeste de asemenea superior prin forta sa exceptionala. Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza romantica angelic-demonic. Atitudinea sa fata de doamna este caracterizata de disimulare: o luase de nevasta pentru originea ea nobila, dar nu o respecta. Promitandu-i in prealabil un "leac de frica", se bucura cu cruzime de spaima doamnei care lesinase la vederea piramidei de capete. Totusi, comportamentul sau impulsiv fata de ea si fiul lor, va duce ca doamna Ruxanda,fire in general blanda, sa-l otraveasca.

In relatia cu Motoc, Lapusneanul da dovada de o inteligenta calculata. Desi Motoc il tradase, nu il ucide cand se-ntoarce pe tron, deoarece isi da seama ca ii va fi de folos. Totusi, dorinta de razbunare nu se potoleste, si in momentul cand nu mai are nevoie de acesta, da lingusitorul in mainile norodului, condamnandu-l de fapt fara mila la moarte.

In concluzie se poate spune ca opera literara "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura romana. Totusi, valoarea sa artistica nu consta prin aducerea in fata contemporanilor un model de patriotism, ci un antimodel de conducator, ca un avertisment adresat contemporanilor. Este de asemenea de importanta artistica reconstituirea culorii de epoca, in aspectul ei documentar.