|
|
|
Prezinta trasaturi ale ideologiilor literare din perioada interbelica (modernism, traditionalism).
In perioada interbelica, exista 2 tendinte majore in literatura:
4 directia traditionalista reprezentata de revista 'Gandirea' si de cercul gandiristilor condus de Nichifor Crainic. Reprezentanti: Vasile Voiculescu, Ion Pillat.
Se pune accent pe apararea traditiei.
Spiritul critic se mentine, dar impotriva tendintelor moderne.
Teme: interesul pentru folclor, idealizarea trecutului national.
Curente literare: samanatorismul, poporanismul, gandirismul
Gandirismul: miscare literara dezvoltata in jurul revistei "Gandirea", avandu-l ca redactor pe Nichifor Crainic.
Colaboratori: Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Tudor Vianu, Vasile Voiculescu.
Se cultiva valorile nationale, dimensiunea ortodoxa.
Sensul traditiei - in acest studiu, N. Crainic distinge intre romantici si intelectualii europenizanti; romanticii afirmau poporul si erau interesati de folclor, in timp ce intelectualistii tagaduiau poporul si abdicau de la autohtonism.
Traditionalismul voieste o cultura creatoare de valori autohtone; tinta suprema a unui popor este creatia dupa chipul si asemanarea lui.
N. Crainic pleaca de la analiza cuvantului "orient", aratand ca exista un nonsens in sintagma "orientare spre occident"; orientarea cuprinde in sine cuvantul 'orient" si inseamna indreptarea spre orient. Criticul arata ca intoarcerea spre trecut a scriitorilor trebuie conceputa intr-un mod dinamic combatand ideile "samanatoriste". Respinge anumite exagerari ale curentului "samanatorist", care pusese accentul pe ideea istorica si ideea folclorica in defavoarea ideii religioase. Criticul arata ca viata poporului roman nu este doar o suma de instincte primare, ci ca intreaga noastra cultura este strabatuta de duhul creator al cultului ortodox si al conceptiei lui bizantine.
Colaboratori: V. Voiculescu, L. Blaga, Cezar Petrescu, I. Pillat, Ion Minulescu.
5 directia modernista cunoaste si ea doua orientari:
Miscarile artistice care exprima o ruptura de traditie, atitudine modernista = atitudine antiacademica, anticlasica, anticonservatoare, impotriva traditiei.
Curente postromantice: simbolismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul.
Teoreticianul modernismului a fost criticul literar Eugen Lovinescu; revista si cenaclul "Sburatorul".
Teoria sincronismului
Teoria formelor fara fond este sustinuta de catre criticul Eugen Lovinescu.
Autonomia esteticului (esteticul trebuie disociat de alte valori cum ar fi eticul si etnicul).
a. directia moderata - reprezentata de Ion Barbu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga. In proza, se remarca scriitorul Camil Petrescu.
b. directia extrema - reprezentata de curentele de avangarda. Curentele de avangarda apar la inceputul secolului al XX-lea, desemnand gruparile de soc ale unor scriitori violent novatori.
Caracteristici ale curentelor de avangarda:
6 respingerea traditiei;
7 spiritul de fronda (opozitie fata de trecut);
8 spiritul ludic (de joaca) - poemele lor mizeaza pe fantezie, vis, joc de imagini;
9 forme de exprimare socante.
Exemple de curente avangardiste: dadaismul, suprarealismul, constructivismul.
Reprezentanti ai avangardismului: Urmuz, Ilarie Voronca, Gellu Naum, Geo Bogza.
Reviste avangardiste: 'Contimporanul', 'Punct', 'Urmuz', 'unu'.
Termenul de modernism a fost impus in critica literara de Eugen Lovinescu, care intemeiaza la Bucuresti revista 'Sburatorul' si cenaclul cu acelasi nume. Revista a activat intre anii 1919- 1922; 1926-1927. Criticul Eugen Lovinescu promoveaza o serie de scriitori tineri in revista sa: Ion Barbu, Camil Petrescu, Anton Holban, G. Calinescu
Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unor tendinte moderniste in evolutia literaturii.
Sburatorul refuza sa-si arate preferinta pentru vreo formula estetica
anumita, astfel incat la revista colaborau samanatoristi, parnasieni, simbolisti, realisti.
Ideile lovinesciene vor fi restranse si publicate in Istoria literaturii romane contemporane si in Istoria civilizatiei romane moderne
Sburatorul va pleda pentru racordarea literaturii romane cu spiritul veacului.
Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, conform careia civilizatia si cultura se propaga prin imitatie de la superior la inferior. Literatura trebuie sa paraseasca traditionalismul samanatorist si gandirist si sa se inscrie in modernitate cultivand inspiratia citadina si preluand noi forme promovate de literatura europeana. Mai intai, se imprumuta forma, modelele, structurile din cultura mai dezvoltata, apoi se creeaza si un fond original, forme proprii, tinandu-se cont si de specificul romanesc. Lovinescu sustine ca imitatia simpla fara asimilatie nu are nici o valoare. Criticul accepta teoria formelor fara fond criticata de Titu Maiorescu, dar considera ca formele pot sa-si creeze fondul.
In conceptia lui Lovinescu, modernismul presupunea:
10 trecerea de la romanul rural la cel citadin, la literatura analitica;
11 preocuparea pentru problematica intelectualului;
12 trecerea de la poezia epica, cultivata de George Cosbuc, la o poezie care
cultiva simbolul, subiectivismul extrem;
13 epicul va tinde spre o creatie obiectiva (vezi Rebreanu).
Criticul afirma primatul esteticului asupra eticului. Moralitatea unei opere de arta este de natura estetica si nu etica. Ea consta in acea inaltare impersonala, in acea obiectivare a cititorului.
