Exemplifica trasaturile speciei dramatice comedia, prin referire la o opera literara studiata

Exemplifica trasaturile speciei dramatice comedia, prin referire la o opera literara studiata.

Genul dramatic este o modalitate de creatie, in care operele sunt destinate pentru a fi reprezentate pe scena.

Comedia este o specie a genului dramatic care are ca baza categoria estetica a comicului, starnind rasul prin surprinderea unor moravuri, personaje sau evenimente comice. Conflictul comic se realizeaza prin contrastul dintre aparenta si esenta, de aceea acesta este de fapt un fals conflict, un conflict superficial ce se rezolva in final prin impacarea tuturor personajelor si printr-un deznodamant fericit. Personajele sunt de obicei fiinte mediocre ce intruchipeaza defecte morale si nu se implic in conflict cu toata fiinta lor.

O creatie reprezentativa pentru aceasta specie se poate considera comedia 'O scrisoare dierduta' de I.L.Caragiale, piesa fiind de fapt o capodopera a dramaturgiei romane traditionale.

Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind lista cu 'Persoanele' de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii directe ale autorului: Spectacolul teatral capata totodata un caracter sincretic prin combinarea simultana a aspectelor verbale cu cele non-verbale (gesturi, mimica), para verbale (accent, intonatie) sau elemente de decor, lumina, muzica, dansul.

Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin ironizarea unor defecte omenesti, piesa 'O scrisoare pierduta' prezinta aspecte prin viata politica (lupta pentru putere in timpul alegrilor electorale) si de familie (triunghiul conjugal Tipatescu - Zoe - Trahanache) a unor reprezentanti corupti ai politicianismului romanesc de la sfarsitul secolului al XIX -lea. Faptele sunt tipice pentru timpul in care Caragiale a conceput si a scris opera, dar lipsa localizarii geografice ('in capitala unui judet de munte') si tipizarea personajelor confera evenimentelor caracter universal.

Destinata reprezentarii scenice impune anumite limite spatio-temporale. Opera fiind reprezentata pe scena, principala modalitate de exprimare devine dialogul, mijloc de expresie a intentiilor, sentimentelor si gandurilor personajelor. Prin intermediul dialogului se prezinta intreaga actiune. Tot prin dialog se stabilesc relatiile dintre personaje, si se realizeaza o caracterizare fie directa, fie indirecta. Stilul este caracterizat de oralitate, prin forme populare sau familiare ale cuvintelor ('conita'), simplicitatea frazei, repetitii, exprimare eliptica.

Dialogul este in general completat de monologul dramatic, totusi, in piesa lui Caragiale, prezenta acestuia este mai restransa si se limiteaza doar la discursul lui Farfuridi si Catavencu.

Secvente narative sau descriptive nu sunt prezente, doar in indicatiile scenice, singura manifestare a dramaturgului. In rest, realul acestuia este preluat de personajele insusi.

Privind actiunea operei, se poate constata ca nu exista mari diferentieri intre subiectul dramatic si subiectul narativ. Actiunea este plasata intr-un anumit timp si spatiu, avand anumite limite datorita reprezentarii scenice. Astfel actiunea se petrece in capitala unui judet de munte, in preajma alegerilor electorale din 1883. Pe parcursul actiunii avem relatii temporale, cronologice, fara alternante temporale, totul petrecandu-se in ordinea fireasca a curgerii timpului. Spatiul interior al comediei se modifica in functie de tablou, evenimentele au loc, fie in sala primariei, fie in casa lui Tipatescu sau in gradina lui Trahanache.

Ceea ce este particular comediei este faptul ca intriga este de fapt un fals conflict intre aparenta si esenta, realitate si iluzie, ea pornind de la o intamplare banala, si anume pierderea unei scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii partidului aflat la putere. Situatia devine ridicola deoarece este absurd cum pierderea unei scrisori poate afecta la nivel national alegerile electorale. Personajele insa nu sesizeaza acest lucru, astfel ei devin personaje comice.

Pe parcursul desfasurarii actiunii se manifesta si alte conflicte, secundare, cum ar fi conflictul interior, psihologic in viata lui Zoe si Tipatescu, provocat de pierderea scrisorii. Viata lor intima este insa superficiala, evidentiata de Zoe care refuza sa fuga cu Tipatescu, de aceea acest conflict ramane o problema de suprafata.

Conflictul exterior este de natura sociala (raportarea personajelor la opinia publica) si politica, intre liberali si conservatori (fiecare isi urmareste propriile interesuri, nu nationale, ci personale, dar se spun tuturor copiilor lui Zoe). In fond singurul conflict real ar putea fi un conflict familial intre Zoe si Trahanache datorita adulterului femeii, dar astfel de conflict nu exista deoarece inselaciunea este ascunsa din interesuri politice. Toate aceste conflicte raman deci conflicte false, ceea ce se evidentiaza in punctul culminant al actiunii, moment in care hotararea de la centru este acceptat fara nici o obiectie, deoarece de fapt scrisoarea nu mai conteaza.

Prin evolutia conflictelor, se foloseste tehnica bulgarului de zapada, conform carui acumularea conflictelor false ajunge pana la urma la un conflict enorm ce se rezolva in mod ironic si conflictele dispar odata cu alegerea lui Dandanache. Deznodamantul este asadar unul fericit, totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu.

Personajele comediei lui Caragiale, la fel ca in comedii se incadreaza intr-o anumita tipologie umana deoarece caracterul lor este dominata de o trasatura esentiala. Astfel Trahanache reprezinta tipul incornoratului, Tipatescu cel al primului amorez, Catavencu tipul demagogului, iar Zoe tipul cochetei. Personajele comediei actioneaza strategic, simplist, ca niste marionete lipsite de profunzime sufleteasca. Sunt personaje 'plate' care nu evolueaza pe parcursul actiunii si nu sufera transformari psihologice.

Se poate trage concluzia ca opera literara 'O scrisoare pierduta' se incadreaza in genul dramatic, fiind o comedie deoarece intruneste urmatoarele trasaturi: textul este scris cu scopul de a fi reprezentat pe scena, modul de expunere este dialogul, actiunea se contureaza in jurul unui conflict, personajele nu evadeaza pe parcursul actiunii, iar categoria estetica predominanta este comicul ce se manifesta sub toate tipurile (de moravuri, de limbaj, de situatie, de caracter si de nume).