|
|
|
Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (imaginar poetic, procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu.
[Afara-i toamna], de Mihai Eminescu
Aparitie: 1 oct. 1879, «Convorbiri literare»
Tema: iubirea si natura.
Elemente de versificatie:
Sonetul = 2 catrene si doua tertine = 14 versuri; Eminescu adopta structura sonetului italian;
- rima imbratisata in catrene, rima in tertine, feminina (cdc/dcd);
- ritmul iambic;
- masura metrica de 11 silabe (endecasilebul);
Imaginarul poetic este unul romantic, creat prin:
cultivarea subiectivismului: eul liric apare in doua ipostaze:
a) impersonala, in catrene, realizata prin intermediul pron. pers. de pers. a II-a: tu si vb. la pers. a II-a: citesti, gandesti
b) individualizata, in tertine, exprimata prin pron. pers. si vb. la pers. I: eu ma uit, visez.
dezvolta poetica imaginatiei si a visului;
motivul reveriei;
teme predilecte: iubirea si natura.
Procedee artistice
- observam prezenta epitetelor, care surprind trasaturi definitorii ale celor doua universuri create (cel interior - iubirea, cel exterior - natura): "frunza imprastiata", "grele picuri", "roase plicuri", "dulci nimicuri", "basmul vechi", "moale pas", "maini subtiri si reci";
- predomina imagini vizuale, poetul foloseste lexeme populare: zvarle, picuri, zloata, nime-;
In strofa a III- a identificam metafora "ceata" care simbolizeaza intrarea intr-un spatiu nedefinit, de poveste; senzatia aceasta este amplificata de epizeuxis: "in juru-mi ceata creste randuri-randuri".
Trezirea la realitate se face in urma aparitiei feminine sugerata prin
"fosnirea unei rochii" si "pasul moale".
