|
|
|
Comentariul literar Sobieski si romanii de Costache Negruzzi
Trecutul istoric a fascinat pe multi dintre scriitori. Istoria, cu adevarul si misterul ei, reprezinta o permanenta sursa de inspiratie.
Printre scriitorii care au valorificat vremurile stravechi, cufundate in negura uitarii, se numara si Costache Negruzzi.
'Fragmente istorice' ne ofera incercarile scriitorului de a reinvia domnii si intamplari ale neamului nostru. Un asemenea fragment este 'Sobieski si romanii', considerata o schita. Dar, avand in vedere ca inca din titlu ni se atrage atentia asupra personajelor, aceasta poate fi apreciata ca nuvela (numai in nuvela accentul cade pe eroi, nu pe intamplarea in sine).
'Sobieski si romanii' ne ofera un episod din vesnica impotrivire a moldovenilor fata de cotropitorii ce nazuiau la bogatiile si frumusetile Moldovei.
Momentele subiectului
Expozitiunea - reprezinta partea de inceput a unei opere epice sau dramatice, in care se prezinta locul si timpul actiunii si se fac cunoscute personajele.
Expozitiunea o constituie descrierea armatei poloneze. Oastea leseasca este descrisa prin folosirea enumeratiei, care detaliaza deruta ostirii. Epitetele: 'stranse' (steaguri stranse), 'rasturnate' (arme rasturnate) apartin acelorasi sfere semantice, sugerand mahnirea polonezilor. Repetarea adverbelor negative: 'ne se auzea nici surla, nici toba' intregesc imaginea ostirii aflata intr-o situatie dezastruoasa, lipsita de glorie.
Din cadrul ostirii sunt individualizati cei trei conducatori.
Jan Sobieski, regele Poloniei, prezentat printr-o serie de apozitii dezvoltate drept 'fala lesilor, eroul crestinatatii, mantuitorul Vienei'. Cele trei sintagme referitoare la regele Sobieski apar nu atat pentru a glorifica pe regele polon, cat pentru a accentua contrastul dintre fala acestuia si modestia romanilor, ce au dovedit pricepere in hartuirea dusmanilor.
Pototki este hatmanul credincios, lingusitor, cautand sa faca pe plac regelui, fara spirit practic, impulsiv si superficial in hotarari.
Iablonovski este hatmanul intelept, ce dovedeste intuitie si generozitate.
Intriga - reprezinta momentul care declanseaza actiunea.
Ajunsi in fata cetatii Neamtului, lesii sunt convinsi ca in cetate se ascund bogatiile domnitorilor, precum si importante depozite de provizii. Intriga povestirii este constituita de hotararea brusca a lui Sobieski de a cuceri Cetatea Neamtului. Acest moment important al povestirii este concentrat in dialogul dintre cei trei ofiteri. Dialogul arata trufia lui Sobieski, care crede ca supunerea cetatii ar echilibra infrangerea dureroasa suferita. Este dezvaluit totodata caracterul celor doi hatmani, prezentati in antiteza: Pototki, lingusitor, gata sa riste viata ostenilor, caci numele regelui e 'destul tun' si Iablonovski, intelept si bun comandant militar.
Desfasurarea actiunii - constituie momentul de cea mai mare intindere, ce urmareste devenirea intamplarilor si a personajelor, cu gradarea ascendenta a actiunii.
Intriga determina desfasurarea actiunii: un tanar plaies da de stire celor din cetate ca oastea lesilor se apropie. Pregatirile pentru lupta sunt rapide, coordonate de un batran plaies, simbol al intelepciunii si eroismului neamului.
Inainte de atac, regele polonez trimite o solie care sa negocieze predarea fara lupta a cetatii. Dialogul dintre solul regelui Sobieski si batranul plaies pune in evidenta doua conceptii diferite, doua atitudini diferite: atitudinea celui puternic, obisnuit cu izbanzile, care considera ca trebuie cucerit orice spatiu, orice loc strain, si comportamentul modest, echilibrat al celui care se simte puternic nu prin numarul ostenilor, ci prin dragostea de tara. Expresiile populare si regionalismele folosite de personaj vin ca intareasca caracterul sau de simbol al unui intreg popor. Pasnici si stiindu-se stapani pe pamantul natal, moldovenii refuza categoric predarea cetatii, nesperiati de 'laude si ingroziri' auzite din partea agresorilor.
Pentru ca romanii nu vor sa inchine cetatea, si pentru ca polonii nu vor sa renunte la cucerirea acesteia, se declanseaza lupta. Adapostiti de ziduri, plaiesii produc mari pagube ostirii polone.
Multi dintre aparatorii cetatii vor muri, altii vor fi raniti, dar vor inchina cetatea doar atunci cand nu vor mai avea merinde si munitii. Ei obtin de la regele Sobieski permisiunea de a parasi liberi cetatea.
Punctul culminant - momentul de cea mai mare intensitate, care dezleaga, intr-un fel, motivatia intrigii.
Momentul de maxima intensitate in desfasurarea actiunii, punctul culminant al povestirii, i-l constituie clipa dramatica in care, la vederea plaiesilor ce au aparat cetatea, Sobieski hotaraste sa-i spanzure. El considera o grava ofensa impotrivirea celor catorva plaiesi timp de mai multe zile glorioasei armate poloneze, careia i-au adus importante pagube. Romanii primesc cu demnitate ce aminteste de atitudinea ciobanului mioritic nedreapta hotarare a regelui. Curajul si mandria romanilor transforma infrangerea moldovenilor intr-o izbanda morala.
Deznodamantul momentul care prezinta sfarsitul actiunii, destinul personajelor dupa actiunea propriu-zisa.
Deznodamantul duce la salvarea vietii moldovenilor, la interventia lui Iablonovski ce dovedeste, si de aceasta data, luciditate si ratiune. El considera ca plaiesii sunt demni de toata cinstea pentru ca si-au indeplinit datoria cu mult eroism, dovedindu-se adevarati ostasi, gata sa-si sacrifice viata pentru apararea patriei. El atrage de asemenea atentia regelui ca osandirea ostenilor romani ar fi o fapta 'defaimata' pentru gloria de care se bucura acesta. Sobieski, el insusi ostas otelit in lupte, realizeaza greseala pe care ar fi putu-o face sub impulsul maniei de moment si, apreciind curajul, ii iarta pe plaiesi, daruindu-le libertatea.
Descrierea finala, in care se vad plaiesii urcand spre munti si oastea polona mergand la vale, sugereaza rezistenta a poporului roman in fata agresorilor, care de-a lungul veacurilor au fost siliti sa paraseasca acest pamant. Imaginea panoramica a cetatii, comparata cu un mare schelet al carui suflet poate fi, metaforic, mana de plaiesi, devine simbol al eroismului si vitejiei stramosilor, ce au asigurat, prin sacrificiul lor, continuitatea in timp a neamului romanesc.
Explicatia titlului
Titlul ne prezinta personajele principale ale operei lirice: pe de o parte conducatorul polonezilor, regele Sobieski, cunoscut pentru vitejia sa, supranumit 'Mantuitorul Vienei', pe de alta parte romanii, formand un personaj colectiv. Acestia se comporta ca si cum ar fi un singur om, dorind acelasi lucru: apararea cetatii chiar cu pretul vietii.
Personajul colectiv, caracterizat prin modestie, spirit de sacrificiu si dragoste de tara, se opune trufasului Sobieski, pentru care cucerirea cetatii ar mai fi insemnat o victorie, ce i-ar fi alinat orgoliul ranit.
Faptul ca accentul cade pe cele doua personaje mentionate in titlu a facut ca opera sa fie considerata de unii o nuvela. Importanta nu este lupta in sine, cat atitudinea celor implicati direct in aceasta lupta. Se infrunta practic doua conceptii de viata: pentru Sobieski existenta inseamna satisfacerea orgoliului de cuceritor, pentru moldoveni viata este pusa in slujba apararii patriei.
Caracterizarea personajelor
Inca din titlul ni se atrage atentia ca personajele sunt Sobieski, regele polon si romanii. Negruzzi nu precizeaza 'moldovenii', pentru ca trasaturile superioare de caracter ale acestora sunt valabile pentru toti ostenii romani.
Se contureaza in povestire un personaj colectiv: grupul plaiesilor. Acestia se comporta la fel, gandesc la fel, simt la fel. Orice atitudine care nu este conforma cu cea colectiva este aspru sanctionata. Cand unul dintre plaiesii tineri pare sa se teama de infruntarea dintre cei 19 moldoveni si o intreaga armata, acesta este admonestat cu severitate: 'taci mucosule. te temi ca-i peri? Mare paguba! Un misel mai putin.'
Plaiesii par a fi un singur om in hotararea lor de a apara cetatea. Sub indrumarea batranului actioneaza prompt, incuind portile, gramadind bolovani pe ziduri si pregatindu-se de lupta.
Atitudinea lor dovedeste orgoliu, diferit insa de trufia cuceritorilor. Este orgoliul omului sarac, dar demn, care nu accepta sa fie umilit. Cred cu strasnicie in misiunea lor, refuzand sa inchine de buna-voie cetatea.
Sunt curajosi, caci accepta riscurile unei lupte inegale. Cu mult calm, linistiti, ocheau mai ales ofiterii, producand pagube importante ostirii lesesti.
Impotrivirea si lupta impotriva polonezilor nu reprezinta un act de bravura, ci un semn al dragostei de tara, simbolizata prin cetatea pe care o apara cu pretul vietii.
In timpul asaltului ei dovedesc un rar spirit de sacrificiu. Desi numarul lor se micsoreaza continuu, raman neinfricati, chiar si in fata amenintarii rostite de trufasul Sobieski.
Gandul mortii nu-i sperie. Nu se umilesc si raman demni pana in final. Libertatea este telul lor si pentru acesta nici un sacrificiu nu li se pare mare.
Insusirile batranului plaies, care devine conducatorul grupului de viteji, sunt hotararea de a lupta, mandria de a fi roman, spiritul de sacrificiu, dragostea de tara, nobletea caracterului, curajul, caracteristici comune tuturor plaiesilor si bineinteles tuturor ostasilor moldoveni.
Un alt personaj este cetatea. Nu este vorba de cetatea florentina, stralucind prin bogatie si fast, nici de cetatea medievala, cu puternice fortificatii, cu locuitori aparati de ziduri puternice, nici de cetatea ce ofera adapost fugarilor obiditi de soarta, ci de o cetate simbol.
Vazuta din afara pare bogata: 'aici domnii Moldovei obisnuiesc a-si trimite averile'; vazuta dinauntru este un loc modest si sarac, dar sfant prin ceea ce reprezinta. Apararea cetatii constituie o chestiune de onoare pentru plaiesi. Cetatea participa ca martor la lupta moldovenilor, ramanand apoi cu portile deschise, purtand pe ziduri semnele asaltului si strajuind culmea inverzita ca un mare schelet urias.
Alte personaje sunt cel din tabara poloneza.
Sobieski este prezentat prin trei sintagme cu valoare metaforica: 'fala lesilor', 'eroul crestinatatii', 'mantuitorul Vienei'. Vestitul conducator isi simte orgoliul zdrobit in urma infrangerilor suferite din partea turcilor, a tatarilor si a moldovenilor. Supararea este cauzata si de tactica moldovenilor, care au dat foc satelor, punandu-l in imposibilitate de a-si hrani armata. Mania ii este subliniata de apelativul 'talhari' folosit la adresa moldovenilor. Zarind Cetatea Neamtului si afland ca la vreme de razboi domnii Moldovei isi trimit aici averile, regele polon simte nevoia de a se razbuna pe umilintele indurate si hotaraste sa o cucereasca. Trufas, nu tine seama de observatia lui Iablonovski, ci se simte lingusit de Potozki, pregatindu-si armata pentru atac. Dupa zile de lupta, accepta conditiile puse de plaiesii moldoveni, promitandu-le libertatea, dar, la vederea numarului mic al celor ce ii provocasera pagube atat de mari, turbat de manie, ii condamna la moarte. La interventia lui Iablonovski le lauda vitejia si-i lasa liberi. Ratiunea lui se dovedeste mai puternica decat orgoliul atat de greu ranit, iar sentimentul onoarei il determina sa fie generos.
Iablonovski este sfatuitorul credincios si intelept al regelui. El este acela care incearca sa-l convinga pe stapanul sau sa renunte la asedierea cetatii, pentru ca avea o bogata experienta de viata si de lupta. Cinstit, el impiedica pe Sobieski sa faca o fapta 'defaimata'. Pretuieste onoarea si curajul adversarilor sai, dovedind superioritate morala. Interventiile sale pe langa Sobieski scot in evidenta devotamentul si dragostea pentru rege, pe care il sprijina in momentele grele, indemnandu-l sa-si respecte cuvantul dat. Prin urmare este nu numai supus, ci si prieten al conducatorului polonez.
Potozki este un comandant de osti mai tanar si mai nechibzuit decat Iablonovski. Este gata sa se avante in lupta fara sa se gandeasca la consecinte. Il lauda pe rege, lingusindu-l, si, pentru a-i face pe plac, ii indeamna la fapte necugetate. 'Numele Mariei Tale este destul tun' va rosti, laudand puterea lui Sobieski, desi era convins de adevarul spuselor lui Iablonovski. Infrangerea suferita i-a dovedit ca a gresit si i-a imbogatit - poate - experienta de viata.
Evocand o lume trecuta, o intamplare dintr-o Moldova arhaica, Negruzzi realizeaza culoarea locala prin folosirea unor termeni arhaici si regionali: hatman, leah, oropsit, plaies, armie, dusca, misel, flinta.
Expresive sunt si cateva expresii si locutiuni, cum ar fi: 'sleahta pospolita', 'stare ticaloasa', 'a da pas', 'fapta defaimata', 'a i se cuceri' si 'a avea cuvant'.
Demonstratia faptului ca 'Sobieski si romanii' este o opera epica
'Sobieski si romanii' este o opera epica in proza, procedeul compozitional de baza fiind naratiunea. Intr-o naratiune, faptele sunt povestite intr-o anumita ordine, prin intermediul personajelor, din perspectiva autorului. Orice opera epica se caracterizeaza prin prezenta subiectului care infatiseaza faptele sau intamplarile, prin inlantuirea momentelor (expozitiune, intriga, desfasurare gradata, punct culminant, deznodamant).
In 'Sobieski si romanii' intamplarile sunt prezentate intr-o anumita ordine: trecerea armatei poloneze spre Lehia, observarea Cetatii Neamtului si luarea deciziei de a o cuceri, intoarcerea in cetate a unui tanar plaies, sosirea solului polonez care cere inchinarea cetatii, hotararea plaiesilor de a lupta, pregatirea pentru lupta, atacul, lupta, sfarsitul acesteia, supararea lui Sobieski si decizi de a-i ucide pe plaiesii ramasi in viata, revenirea la ganduri mai bune si eliberarea moldovenilor.
Prin intamplarile povestite se dezvaluie caracterizarea personajelor. Acestea sunt individuale: Sobieski, Potozki, Iablonovski si batranul plaies, sau colective: grupul de plaiesi din cetate care actioneaza si gandeste ca si cum ar fi un singur personaj (personaj colectiv). Naratorul este si martor al evocarii, prezentandu-ne timpul si spatiul actiunii.
