|
|
|
Formele de manifestare spatiala a fenomenelor sociale se disting prin extremul lor dinamism, pe fondul tendintelor de echilibrare a fortelor adverse generate de o serie de procese precum : schimbul cultural, mutatiile sociale, interactiunile sociale (sub forma relatiilor sociale, a relatiilor societale sau a difuziunii inovatiilor culturale). Toate acestea creeaza in cele din urma forme distincte de organizare (arhitectura sociala), al caror echilibru depinde de remanentele, distorsiunile si riscurile sociale care pot perturba tendintele "normale" de evolutie.
Schimbul cultural se refera la tendinta naturala de adoptare sau adaptare a oricarei inovatii sau inventii, in functie de o serie de factori printre care distanta, viteza de propagare si deschiderea fata de noutate sunt cei mai importanti. Schimbul cultural poate fi impiedicat sau ingreunat de rezistenta unor structuri remanente, anacronice sau de compatibilitatea redusa a sistemului de valori caracteristic fiecarui grup social. Totdeauna exista un vector al schimbului (un grup cu o puternica identitate sociala sau/si culturala) si o masa de difuziune care, de obicei, adapteaza activ inovatia/inventia, chiar cu riscul pierderii identitatii (prin aculturatie, adica asimilarea completa a unui grup de catre altul, mai puternic si mai bine adaptat la mecanismele schimbului cultural).
Mutatiile sociale sunt inerente schimbului cultural si se manifesta prin modificarea, partiala sau completa, a unor caracteristici aparent rigide (credinte, sisteme de valori, tehnici, mijloace de expresie artistica, organizari sociale). Rolul factorilor psihologici (imitatia, dorinta de putere, conformismul etc.) este esential desi, in multe cazuri, ele pot fi impuse de factorul politic, prin constrangere sau persuasiune. In acest sens este necesara prezenta unui agent al schimbarii (o ideologie, un factor natural restrictiv/favorizant) generat de dinamica structurilor sociale insasi care poate culmina cu declansarea unei revolutii. Acesta actioneaza de obicei, discriminatoriu, in plan social si spatial, mutatiile producandu-se selectiv. Astfel, mutatiile pot fi la originea aparitiei unor clivaje, decalaje, inegalitati sociale, cu efecte directe asupra omogenitatii/eterogenitatii structurilor sociale sau culturale.
Interactiunile sociale formeaza un sistem de mecanisme care favorizeaza producerea schimbului cultural si a mutatiilor sociale. Acestea se manifesta atat la nivel individual cat si la nivel de grup, conditionate de gradul de libertate. Lipsa libertatii (de exprimare, de miscare etc.) si a drepturilor considerate elementare diminueaza sensibil capacitatea de interactiune si prin urmare posibilitatea producerii unor mutatii sau schimburi. Impactul remanentelor culturale este la fel de important, in cazul societatilor eterogene prin opozitia unor modele sociale diferite iar in cazul celor omogene, prin scindarea corpului sociale intre adeptii schimbarii si cei ai stabilitatii matricii originale.
Aceste procese nu se produc totdeauna dupa aceeasi schema originala, abaterile produse de mecanismele adaptarii sau adoptarii fiind adesea considerabile si contribuind suplimentar la diferentierea sociala a umanitatii.
Arhitectura sociala
Fara a fi un eufemism, acest concept corespunde modului in care fiecare societate, fiecare grup social se constituie, se dezvolta si se adapteaza marilor mutatii istorice. Viata sociala presupune o serie de eforturi, colective sau individuale, pentru asigurarea subzistentei, socializarea noilor generatii, transmiterea, imbogatirea si adaptarea continua a culturii la noile necesitati. Viata sociala implica astfel relatii diverse care implica jocul de influenta si putere, fara a exclude tensiunile sociale. Retetele pentru deplina armonie si echilibrul perfect, sunt artificiale, viata sociala rezulta tocmai din numeroasele conflicte generate de dinamica insasi a societatii. Opozitiile si contradictiile sunt necesare bunei desfasurari a vietii sociale desi exista praguri peste minimul de ordine care pot conduce la haos, la anarhie. Acest minim de ordine deriva din faptul ca sistemul social trebuie sa fie structurat, de relatiile de ordine si de putere, a caror repartitie nu este intamplatoare si care se gasesc asociate in sisteme relativ coerente. Aceste relatii si raporturi alcatuiesc ceea ce este cunoscut drept arhitectura sociala fiind etajate pe doua niveluri : relatiile intre individ si societate si relatiile societale.
Relatiile intre individ si societate
Societatea nu actioneaza in bloc, gradul sau de coeziune provine din actiunile fiecarui membru. Individul este supus observatiei, supravegherii si aprecierii celor din jur. De aici rezulta o constrangere colectiva, anonima, mai cuprinzatoare decat cea impusa de cel mai absolutist regim. Sustragerea de la aceasta constrangere colectiva este dificila si necesita curaj. De aici provine prudenta, conformismul care da omogenitate fiecarui grup. Controlul colectiv asupra individului atinge adesea perfectiunea. Eficacitatea sa este insa dependenta de constrangeri geografice : intensitatea popularii, izolarea, interpunerea unor bariere (naturale sau culturale). Cl. Levy-Strauss a subliniat de altfel corelatia intre libertate si slaba densitate a populatiei (Tropice triste, 1955). Autoritatea colectiva devine constrangatoare doar pentru grupurile umane stabile, divizate in mici celule (familiale) cu contururi bine definite (indeosebi in lumea rurala, fie ca e vorba de comunitatile antice sau de cele moderne). Societatea urbana moderna, paradoxal, desi aglomereaza mase mari de oameni, o reduce.
Exercitiul supravegherii colective se sprijina pe opinia publica activa (gura lumii), implica egalitatea tuturor si increderea deplina in autoritatile investite cu evaluarea actelor individuale. Daca in societatile traditionale acest deziderat s-a putut realiza adesea, in cele moderne, marcate de emergenta filozofiilor schimbarii sociale si a relativitatii morale este tot mai dificila, comportamentele deviante scapand constrangerii colective. Este motivul pentru dezvoltarii relatiilor societale.
Relatiile societale
1)Relatiile impersonale :
Cele mai multe relatii care se innoada intre membrii unei societati comporta riscul subordonarii favorizand, in absenta regulilor, dezvoltarea raporturilor inegale, a tensiunilor. Este motivul pentru care ele sunt institutionalizate sub forma relatiilor societale. Unele se rasfrang asupra unui numar redus de indivizi ale caror relatii sunt personalizate, altele stabilesc reguli comportamentale pentru grupuri vaste.
a) relatii societale permutabile si impersonale, similare celor dintre individ si societate, autoritatea fiind exersata de catre grup. Controlul mutual se exerseaza de la o categorie la alta (copiii supravegheati de parinti, raporturi intre sexe si varste diferite). Acest control nu este posibil decat cu acceptarea ideologiei comune (puterea barbatilor asupra femeilor, de exemplu, impune un cod de conduita justificat de o filosofie sociala explicita, desi acolo unde acestea au un grad de libertate, reactioneaza ).
b) relatii de putere, difuze si permutabile, isi gasesc expresia in civilizatiile a caror filozofie admite inegalitatea oamenilor. Este modelul homo hierarchicus, explicat de L. Dumont pornind de la exemplul Indiei (Homo hierarchicus, 1966), prin studiul sistemului castelor, demonstrandu-i valabilitatea generala si in alte societati chiar daca principiile de functionare sunt mai putin absolutizate. In aceste societati individul apartine prin nastere unei categorii inserata intr-o ierarhie de statute, unele cu drepturi limitate altele investite cu autoritate generala, cele din varful ierarhiei dispunand de influenta ideologica. Acest tip de relatii se sprijina pe doctrine care divizeaza corpul colectiv in categorii inegale reflectand existenta unei filozofii general admise si care asigura unitatea corpului social si principiul articularii sale ierarhice. Rolul acestui tip de relatii se rezuma totusi la cadrul strict local mai ales in contextul ameliorarii comunicatiilor care duc la solidarizarea grupurilor defavorizate. In general acest tip de relatii au un rol paralel celui al autoritatii colective. Desi tind sa dispara ele sunt inca foarte prezente mai ales in societatile multietnice, multiculturale, asa cum tind sa devina mai toate astazi.
2) Relatiile personalizate :
Asigura baza arhitecturii sociale a oricarei societati. Cele mai importante sunt relatiile familiale, prin asociere si schimb. Altadata frecvente erau relatiile clientelare de tip feudal iar in cele moderne un rol tot mai important il au relatiile birocratice.
a) Relatiile familiale implica doua principii, cel al descendentei si cel al aliantei. Relatiile de descendenta asociaza puterea si autoritatea (a tatilor de regula) care asigura solidaritatea si colaborarea intre generatii. Ele isi pastreaza continutul chiar la mari distante dar sunt incapabile sa cimenteze grupuri numeroase, aici fiind punctul lor slab (cu exceptia structurilor clanice, de genul zadruga, inca prezente in spatiul ex-iugoslav. Celula familiala are un rol important in circulatia veniturilor, constituind unitatea elementara de gestiune si cheltuieli. Rolul cultural al descendentei, prezent in toate societatile, scade odata cu dezvoltarea institutiei scolare.
b) Relatiile de asociere sunt importante, unind membri ai aceleiasi clase, comunitati si rezulta din adeziunea voluntara la un contract explicit, egalitar in principiu. Se instituie astfel un climat de incredere cimentand coeziunea grupului si putandu-se extinde la un numar tot mai mare de indivizi. Rolul asocierilor este adesea economic, permitand activitatea comuna indispensabila unor operatii (recolta, defrisare, constructii etc. ). Nu detin un loc major in arhitectura sociala actuala, lipsindu-le anvergura si eficacitatea.
c) Relatiile de schimb, fundamental egalitare, pun in contact oamenii, fiind prezente si in cele mai inapoiate societati. Scopul lor este crearea unor obligatii reciproce intre membrii comunitatii fiind capabile sa-i uneasca puternic. Nu se pot dezvolta decat intre oameni avand aceeasi scara de valori, aceeasi maniera de a compara lucrurile si actiunile. Este specifica ariilor culturale care cuprind grupuri ce impartasesc aceleasi ideologii si coduri sociale.
Relatia de schimb capata un continut diferit cand tranzactiile iau o forma pur economica, fiind incapabile sa structureze spatiul cand costul transportului ramane ridicat si reduce contactele intre oameni. Aceasta nu impiedica majoritatea cercetatorilor actuali sa utilizeze conceptul de spatiu tranzactional, care s-ar suprapune spatiului geografic, fiind acel spatiu caruia omul ii atribuie o valoare, un pret si in care se desfasoara transferuri de teritorii, terenuri etc.
d) Relatiile clientelare au tot radacini economice instituindu-se intre indivizii care dispun de bunuri considerabile si cei care nu au nici mijloace nici venituri. Se nasc astfel relatii de dependenta, tipice feudalismului, care valorizeaza idealurile fidelitatii, cinstei si loialitatii creandu-se astfel stima reciproca Limitata ca putere si rezistenta in spatiu, solidaritatea este greu de creat, ceea ce explica pulverizarea formatiunilor politice feudale. Persista sub diverse forme in multe state in curs de dezvoltare sau chiar in cele dezvoltate (sub forma structurilor mafiote).
e) Relatia birocratica, este cea mai complexa. Ofera o solutie satisfacatoare problemei incadrarii grupurilor numeroase si extinse in spatiu integrand in acelasi sistem elemente ale altor tipuri de interactiune. Organismele birocratice sunt create pentru a raspunde unor misiuni (inginerie sociala). Relatiile de acest tip nu sunt atotcuprinzatoare ca cele familiale sau feudale vizand doar un sector particular al vietii sociale, in rest membrii societatii sunt liberi. Birocratia se prezinta sub forma unei constructii piramidale care aminteste puterea pura avand proprietatea de a fi extensibila la un numar indefinit de indivizi si la un spatiu teoretic infinit. Se sprijina pe raporturi ierarhice, e suficienta multiplicarea ramificatiilor si etajelor pentru a include atatea persoane cate se doreste. Efectul asocierii este intarit de efectul structural al inegalitatii contribuind astfel la aparitia unor categorii opuse care genereaza supravegherea reciproca, incadrarea eficace a spatiului fiind astfel asigurata. Functionarea relatiei birocratice este bazata pe texte scrise si pe climatul de incredere creat si mentinut la varful ierarhiei asigurandu-si astfel eficacitatea la distanta. Aceste relatii permit guvernelor aplicarea uniforma a legilor.
Institutiile politice
Toate aceste forme de organizare sociala mentionate nu au ca vocatie primordiala vehicularea puterii, structurand partial societatea fara sa aiba putere dominatoare. Ansamblul acestor relatii definesc societatea civila dar cea care domina este de fapt societatea politica structurata pe trei niveluri :
a) puterea pura si autoritatea. Relatiile de putere pura sunt utilizate pentru organizarea de ansamblu a societatii. Acestea sunt insa incapabile sa uneasca efective numeroase, acolo unde este aplicata da nastere unei curioase geometrii in aureole, cu spatii din ce in ce mai putin dominate cu cat ne indepartam de resedinta autoritatii (tiran, despot, luminat sau nu). Este capabila sa asocieze, in conditiile dominatiei unei ideologii, populatii numeroase chiar daca vor apare contestatari care pot mina sistemul coercitiv.
b) Autoritatea -putere si Statul. Se bazeaza pe admiterea legalitatii unei guvernari de catre marea masa a populatiei care modifica jocul puterii. Implica retele de influenta capabile sa raspandeasca ideologia fara de care n-ar exista un consens. Presupune asadar o infrastructura care elaboreaza si difuzeaza ideologie, de obicei autonoma (acolo unde autoritatea -putere isi asuma aceste responsabilitati se ajunge la diverse forme de totalitarism).
c) Influenta politica. Sistemul politic care structureaza si domina societatile intretine contacte permanente cu populatia careia trebuie sa-i rezolve problemele. Experienta demonstreaza ca o perfecta transparenta a puterii nu este suficienta pentru a elimina dificultatile si tensiunile. De aceea jocul influentei politice este sistematizat prin impunerea punctului de vedere al liderilor. Regimul reprezentativ are tocmai finalitatea asigurarii dreptului fiecarui cetatean de a se face ascultat. In realitate, individul izolat nu poate face mare lucru in fata masinariei de Stat. Reprezentarea deschide de fapt calea influentei grupurilor de interes. Acestea sunt categorii relativ omogene, de indivizi, legati prin viata economica si cea culturala. Unele sunt in masura sa exercite presiuni asupra altora prin pozitia in circuitul economic gratie dreptului la initiativa si inovatie rezervat sau aptitudinii lor de a modela imaginile, credintele si atasamentul celorlalti. Similitudinea actiunilor impuse de conjunctura, dificultatile comune si tensiunile care se cer aplanate conduc la constientizarea membrilor intregii colectivitati, aparand astfel clasele care presupun relatii suficient de stranse. In absenta mijloacelor moderne de comunicatii atasamentul local si tribalismul se impune. Cresterea mobilitatii individuale si influenta mass media contribuie astazi la raspandirea rapida a unor opinii, la modelarea unor comportamente. Constientizarea problemelor comune insa nu este automata oricat de grave ar fi ele. Pentru aceasta sunt necesare de organizatile de tip sindical, partidele, grupurile de presiune, lobbyurile, extrem de dezvoltate in tarile cu regim reprezentativ. Daca e sa dam dreptate lui R. Dahl (Modern political analysis, 1963), in nici unul din marile state occidentale nu exista o democratie reala ci o poliarhie, deci un sistem care permite unei pluralitati de grupuri sa exercite influenta politica.
Configuratia sistemelor de relatii societale, ca si a institutiilor politice ramane foarte complexa. Combinatiile pe care le produc dau nota diversitatii regimurilor politice de astazi, toate tinzand spre cautarea armoniei si spre impunerea coeziunii sociale.
