|
|
|
SISTEM CIRCULATOR
Sangele este un lichid de culoare rosie, cu gust putin sarat. El este alcasuit dintr-un lichid numit plasma si din globule albe si rosii.
Globulele rosii(hematiile)
-au forma unui disc biconcav, cu diametrul de 7 um. Un milimetru cub de sange contine in mod obisnuit 4,5 milioane hematii
-nu au nucleu de aceea nu se divid. Ele sunt produse continuu de maduva rosie a oaselor spongioase, de unde sunt luate in sange. Hematiile au viata scurta cam de 100 de zile apoi sunt distruse in ficat si splina. In interiorul hematiilor se gaseste o substanta numita hemoblobina, care contine fier. Datorita hemoglobinei hematiilor le revine rolul de a transporta oxigenulsi dioxidul de carbon.
-in plamani oxigenul adus de aerul inspirat formeaza impreuna cu hemoglobina o substanta instabila numita numita oxihemoglobina
-ajunsa la tesuturi oxihemoglobina se desface iar oxigenul este luat de celule, unde este utilizat la oxidarea nutrimentelor, cu eliberare de energie.
-in urma oxidarii, rezulta bioxidul de carbon care formeaza impreuna cu hemoglobina o substanta instabila numita carbohemoglobina
-carbohemoglobina este transportata de la tesuturi la plamini unde elibereaza dioxidul de carbon care este expirat
-in acest mod hematiile isi indeplinesc rolul de a transporta gazele respiratorii in organism
Globulele albe(leucocitele)
-sunt mai putin numeroase (7500/mm3 de sange)
-ele sunt celule incolore cu 8-20 um in diametru. Nucleul lor este usor de observat si prezinta diferite forme. Rolul leucocitelor este de a apara organismul. De indata ce microbii gasesc o poarta de intrare patrund in tesuturi unde avand conditii prielnice se inmultesc
-leucocitele сare se pot deplasa cu ajutorul pseudopodelor ca si amiba trec prin peretii vaselor sangvine pentru a ajunge la locul invadat de microbi si acest procedeu se numeste DIAPEDEZA
-tot cu ajutorul pseudopodelor ele captureaza microbii pe care ii digera si acest fenomen este numit FAGOCITOZA
-alte leucocite numite limfocite produc anitcorpi (substante care distrug si ele microbi)
-tot alte leucocite curata sangele de hematoane (vanatai) si descompun hemoglobina din hematiile distruse. Asadar principalul lor rol il constituie apararea organismului impotriva unor factori straini de acesta. Cresterea numarului de leucocite reprezinta un semnal de alarma deoarece acest fapt indica existenta unui focar de infectie in organism. De aceea in cazul multor afectiuni medicul recomanda sa se faca analiza sangelui al carui rezultat consemnat pe buletinul de analiza il ajuta sa stabileasca diagnosticul.
Pe langa celulele rosii si albe in sange exista si niste fragmente de citoplasma desprinse din unele celule cu talie mare. Acestea se numesc plachete sangvine si sunt in numar de 200000- 400000/ mm patrat si au dimensiuni foarte mici. Ele au rol in coagularea sangelui, intervenind imediat dupa ce se produc leziuni. Aici, plachetele sangvine se unesc in gramejoare si participa impreuna cu alti factori din plasma la formarea cheagului.
Plasma constituie partea lichida a sangelui care are in compozitie substante anorganice cum ar fi: apa si sarurile minerale si substante organice cum ar fi: fibrinogenul( substanta cu rol in coagularea sangelui)
Fibrinogenul in contact cu aerul se transforma intr-o substanta filamentoasa si insolubila numita fibra. Aceasta formeaza o retea de fibre in ochiurile careia se globulele. In acest fel se formeaza cheagul care nu permite scurgerea sangelui.
Plachetele sangvine si fibrinogenl sunt factori ai coagularii sangelui.
In afara de interventia la formarea cheagurilor plasma are si rol de transportor, ea transporta de la locul de formare la cel de actiune urmatorii produsi:
-substante nutritive
-hormoni produsi de glandele endocrine
-anticorpi
-substante nefolositoare
Alaturi de sange, circulatia substantelor in corpul omului se asigura de catre lichidul interstitial si limfa.
Lichidul interstitial, aflat intre celule, provenie din sange, insa, spre deosebire de acesta, nu contine globule- decat leucocite mici- si nici fibrinogen.
Lichidul interstitial patrunde treptat in interiorul unor capilare, chiar la nivelul spatiilor dintre celule , formand limfa.
Limfa, care circula prin vasele limfatice, se varsa in sange si, astfel, impreuna cu lichidul interstitial, contribuie la transportul substantelor in organism. Comparand-o cu sangele, limfa contine mai multa apa si mai multe leucocite, dar nu contine hematii.
Numarul constant al globulelor, cat si compozitia plasmei, mereu aceeasi la un om sanatos, arata ca mediul intern al corpului are un echilibru stabil, la mentinerea caruia participa organismul in totalitate.
Imunitatea
Organismul are multe mijloace de aparare impotriva microbilor. Astfel, celulele pielii formeaza o adevarata bariera in calea microbilor, iar secretiile pielii participa si ele la oprirea acestora; mucoasa de respiratorie si cea a tubului digestiv filtreaza si resping microbii, acidul clorhidric din stomac ii omoara, secretiile, cum sunt saliva si lacrimile, contin substante antibacteriene eficace.
In anumite situatii, microbii reusesc, totusi, sa patrunda in organism. Din acest mament intra in actiune un intreg sistem de aparare. Mai intai intervin unele leucocite care fagociteaza microbii si alte corpuri straine ajunse in organism. Daca acestea nu reusesc sa ii distruga, intervin limfocitele. Acestea recunosc microbii, de exemplu ai scarlatinei, pojarul, holerei etc. Ele produc anticorpi, care, circuland in sange si intalnind microbi, ii distrug.
Pe traiectul vaselor limfatice se afla niste umflaturi, numite ganglioni limfatici. Microbii, ajunsi aici o data cu limfa, constituie un semnal pentru limfocite, care incep sa se divida rapid si inmultindu-se, ii distrug. In aceste momente ganglionii se umfla.
Proprietatea organismului de a se apara impotriva microbilor prin producerea de anticorpi se numeste imunitate. Cu alte cuvinte, organismul este imun fata de anumiti microbi si toxinele lor.
Anticorpii actioneaza si impotriva unor proteine straine de corp. Din aceasta cauza au loc respingerile de organe transplantate.
Proprietatea organismului de a fi imun poate fi inascuta sau dobandita. Imunitatea este inascuta in cazul in care organismul rezista spontan imbolnavirilor. Imunitatea dobandita este in urmatoarele situatii:
In urma unor imbolnaviri, organismul nu se mai imbolnaveste, deoarece are deja anticorpi.
Prin vaccinare sau injectare cu ser.
Vaccinarea, ca metoda de dobandire a imunitatii fata de un anumit tip de microbi, presupune prepararea vaccinului si injectarea lui in corpul omului, intr-o perioada considerata indicata pentru prevenirea imbolnavirii.
Vaccinul se obtine in cadrul unor institutii medicale specializate; aici se realizeaza adevarate "culturi" din diferite tipuri de microbi, o anumita cantitate din acestea fiind folosita pentru prepararea vaccinului. Acestor microbi li se micsoreaza agresivitatea prin diferite metode, de cele mai multe ori prin supunerea la temperatura ridicata.
Injectandu-se vaccinul in corpul omului, limfocitele vor reactiona ca si in cazul unei adevarate imbolnaviri, formand anticorpi specifici.
Astfel, in conditiile infectarii cu microbii vii nu mai are loc imbolnavirea, deoarece acestea intalnesc in organism anticorpii deja fabricati impotriva acelei boli.
